71 matches
-
2000). Aceste traduceri sunt Întotdeauna Însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el Îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat, cu Întreruperi, jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din care reține siluete aburoase de haiduci sau de domni viteji. Perpessicius îi aprecia concizia ce dă forță unor „imagini sugestive”, precum și „sonetele perfecte”, nu și compunerile pe teme religioase, „oarecum factice” și cu „parafraza psalmilor opacă”. Ca ziarist, Ț. a cunoscut îndeaproape momentul 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
de Alejandro Gonzalez Inarritu și filmat de Rodrigo Prieto, Babel e plin de asemenea imagini ale izolării, vulnerabilității și neputinței, și unitatea diferitelor sale povești, plasate pe trei continente, provine nu doar (și nici măcar în primul rînd) din determinismul oarecum aburos, de tip un fluture-bate-din-aripi-la-Tokyo-și-în California-are loc-un-cutremur, pe care se bazează scenariul, ci mai ales din extraordinara forță de sugestie a acelor imagini : distanța dintre două puncte de pe mapamond, oricare ar fi ele, pare dintr odată înfricoșătoare, insurmontabilă ; circulația informației pare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și fără putință de a ne spăla pe mâini. Ochii mi se obișnuiau treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de ocazie; totuși, doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în genere firul unor „evenimente” - fapte împrumutate adesea cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cândva / Într-o după-amiază sau într-o toamnă /... Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imagistice are în vedere sugestia, în ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, în același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul își dau mâna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munți oglinzi cu piatră vânătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează în spațiul oglinzii imagini ale naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit până atunci. Cel dintâi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decât să înscrie în tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stelele/ tot atîtea obloane curat închise:/ nemișcata copilărie" (După spectacol). Echivalata cu "cea mai curată singurătate din lume", vîrsta incipientă încearcă a-și fauri propria să lume, una a imaginației larvare, care amestecă - fără alt scrupul decît cel al unei aburoase verosimilități interioare - basmul cu datele fragmentate ale realului, aluziile geologiei, ale florei și faunei cu aventură livresc-juvenilă, intimitatea percepționala cu vastitatea intercontinentala, viața cu moartea. Elegia e conținuta, e rece aidoma unei bucăți de carne congelata, în care se deslușesc
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv. Sigur, foarte multe imponderabile în această semnătură-signatură, obiect aburos, croit la intersecția a prea multor sisteme de gândire, ca să poată fi elucidat fără rest. Dar mai sunt și unele lucruri care se văd cu ochiul liber și cred că un calcul se poate face totuși, fără prea mari riscuri
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
etajată a Totului îmbrăcat în învelișuri trecătoare. Nu numai că reia, pe cont propriu, Luceafărul și apoi Glossă. Dar în punctul critic al aventurii zavergiilor, când aceștia ajung în palatul lui Vodă, constată - și constatăm - cu stupoare că totul e aburos, transparent, inconsistent. Imaginea cumplitului despot și a acoliților săi se destramă, ei fiind numai umbre palide pe lângă orbitoarea Poezie și cel care o scrie. Teroarea se șterge, dispare cu totul atunci când ochiul Autorului se vede deasupra "lumii de papir". Să
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși aceiași din vara trecută absența ta dureroasă și un soare pătrat doar crengi desenate mă seduc în delir ca și cum le-aș vorbi limba verde Variantă Acelaș vrej luminos al tăcerii aceeași seară cu făpturile cărților ce pe rafturi respiră percep
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
fiert 1,5 litri de apă cu puțină sare și, când apa dă în clocot, începeți să turnați „în ploaie” făină de „iarba zeilor” amestecând tot timpul, până ce... mămăliga-i gata de răsturnat pe un fund de lemn, galbenă și aburoasă. Se taie cu o sfoară, felii-felii, care se dau apoi la prăjit „zidite” cu cât mai multe feluri de brânză și puțin unt, într-un ceaun de fontă. Ați înțeles, desigur, că „iarba zeilor” nu-i altceva decât porumbul, cucuruzul
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
aparține. este una "cu ștaif", căutând să confere obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau, dacă nu, o atmosferă decadentă, un climat artificial, o notă de sofisticată intelectualitate. Se poartă homoerotismul, fetișismul, incestul, coprofagia: de la cele mai aburoase reprezentări la cele mai concrete, duhnind în pagina trendy, autorii și autoarele acestui tip de literatură speculează la maximum o tematică altădată interzisă, făcând eforturi de a o transforma în problematică și a o impune ca atare. Când nu își
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
o floare la mijloc cu bumbi de aur". Ieșirea din starea de veghe nu are loc întotdeauna cu promptitudine, ca în "Oaspete de-o noapte" (pp. 383-384), unde: "îmi privesc somnul vine spre mine ca un animal fabulos / o limbă aburoasă-mi linge pleoapele pieptul întregul trecut / adorm și visez că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
clasic cerchist de a concepe obiectul literaturii ca rezidând în condiția umană ca o totalitate. Acest plan, pedagogic, ultimul dintre cele câteva pe care le-am schițat ca definitorii pentru Cercul Literar, fiind cel mai nerealizat, rămas doar la stadiul aburos inform al unei reverii utopice, este cel care în acest început de secol nou anunță mai pronunțat ruptura cu secolul trecut, prin inițiativele de reformă pedagogică din numeroase țări. Dar perspectivele sunt încă prea vagi, prea incerte, pentru a putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își spală rănile cu amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara trecută // absența ta dureroasă / și un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului. În cvasitotalitatea textelor, Ion Davideanu se dovedește ironic, dintr-o funciară reținere față de aparențe, dintr-o țărănească precauție, dar și pentru
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
de febrilitate a copilului care trage albiturile de prin dulapuri, un vraf de senzații dezordonate, de animalicul din regnum puerile, peste care-și face cuib ,tăcerea frumoasă și rară". În Împotriva celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
fragede culori. [Le nere scale della mia taverna] [Negrele scări ale tavernei mele] Negrele scări ale tavernei mele Le cobori îmbibat tot de vânt. Frumosul păr ți-a căzu peste Ochii șăgalnici pe un al meu firmament De demult. În aburoasa tavernă Acum miroase a port și a vânt. Vânt slobod ce sculptează trupuri Și-mboldește pasul marinarilor albi. [La veneta piazzetta] [Piațeta venetă] Piațeta venetă, Străveche și tristă, sălaș E al mirosului de mare. Și-al Zborului de porumbei. Dar
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
ajutor! Din STRANEZZE [Laggiù, dove una storia] [Acolo jos unde-o istorie] Acolo jos unde-o istorie Personală-n soare, Mi s-a părut a fi un rafinat Joc de zaruri... Astăzi o vacă fără istorie adulmecă Pământul negru oleacă aburos, închis Între filamentele ploii, rare Dar sigure fire ale aducerii aminte. Din VIAGGIATORE INSONNE [Il viaggiatore insonne] [ Neadormitul călător] Neadormitul călător Atunci când trenul s-a oprit Pentru o clipă poposind Să-și tragă sufletul A simțit oftatul Acelui ținut întunecat
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-e
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Gheorghe Grigurcu Lucian Vasiliu e, poate, cel mai caracteristic poet ieșean actual. Caracteristic în înțelesul că întrupează spiritul locului cu o fidelitate echivalentă cu o oglindă în care se răsfrînge, aburoasa și spartă de străfulgerările infinitului, o atmosferă. Capitala Moldovei reprezintă azi o rezervație a unui trecut de glorie literară, inspiratoare, așa cum se întîmplă de regulă în asemenea situații, de melancolie și de ironie. Melancolia fiind, după cum spunea Victor Hugo, "fericirea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]