71 matches
-
și am scăpărat cu ochii,Eu adeptul chinuit de scurte rochii,Și-am bănuit îngrijorat că poate visez,M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,Mi-am limpezit și biata minte aburoasă.Am îmbrățișat-o ud și am accelerat... XXXIII. SUNT UN OM DISCRET, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 948 din 05 august 2013. Sunt un om discret Sunt totuși un om discret, Chiar sunt un om echilibrat. Dar azi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
IARNA PĂDURII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Traista umerii mi-a ros/ Și mă arde frigu-n șale.// Orizontul aburos/ Dă nătâng să se prăvale/ Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Nici hanger și nici parale// În chimiru-ntors pe dos./ Și de-ar fi, la ce folos/ Dacă oarba-mi dă ocoale/ Azi pe deal
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
ea, pe când ea nu-i asemenea de statornic înamorată de el, încât numai sub umbra lui să-și alunece corpul și doar în spiritul lui să-și zboare inima! Julia Jianu e artistă, iar dragostele sale sunt mistuite într-o aburoasă taină și nu pot avea prelungite răgazuri, căci scenele îi răspândesc Juliei timpul pe lungile drumuri din țară. De aceea când ea iubește pe cineva, altcineva rămâne singur! Și-a căutat locul ei în văpăi, nu l-a aflat din
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
învierea, nemurirea. Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâie pe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentin și obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsul de transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materiei la o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă. Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulă pe caldarâmul lumii și fac zgomot. Astăzi avem și noi, pe lângă faliții noștri, utopiile noastre, e adevărat, ceva mai comestibile și mai potabile, văduvite de nitrații și
UTOPII,UTOPII de JANET NICĂ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357231_a_358560]
-
învierea, nemurirea. Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâie pe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentin și obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsul de transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materiei la o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă. Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulă pe caldarâmul lumii și fac zgomot. Citește mai mult UTOPII, UTOPIIOmenirea a fost bântuită de vise imposibile,de utopii dulci și ucronii sterile, ajunse până la floare, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
absolutul, metafizica, atemporalitatea, învierea, nemurirea.Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâiepe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentinși obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsulde transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materieila o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă.Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulăpe caldarâmul lumii și fac zgomot.... XXXII. OEM ÂNCAT DE REME, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ** OEM ÂNCAT DE REME Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
de foame. Alt secol bântuie mefistofelic ca o boarnă O lume imprecisă, ce-a uitat să se destrame. Sunt rude uneori ce intră pe la noi prin casă Cu lacrima, să spele dorul pentru cel plecat. Iarna mistuie tăcerea și umbra aburoasă A unui râu irezistibil și nebotezat. Și victime și martori vom fi acestei albe stări, Și vom picura diformi neputincioși prin spațiu; Ne vom hrăni cu aceleași anodine întrebări, Puse în refrene zdrențuite, cu nesațiu. 04/ 10/11 Referință Bibliografică
ACELAŞI EXERCIŢIU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342160_a_343489]
-
uleiuri și pulberi vii! Poți interpreta viața unui fluture strivit după linii, cercuri și bucle... Nu de mult am asistat la un spectacol cu fluturi albi în liniștea unei amieze. Era o apariție spontană, o vedenie suavă, acest grup fantomatic, aburos, care își modifica forma în direcții pe care nu le puteai ghici. Fermecătoare scenografia în al cărei final, micii dansatori s-au risipit la fel de misterios cum s-au ivit. Între filele unei cărți poți dispărea aidoma, poți deveni un soi
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
să râd cum râde-un diamant / Și-aș vrea să te prefaci nepăsător, / Dar peste umăr cupe să ciocnim, / S-aprindem întunericul, să fim / Ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
se rostogolea prin apă ca o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd jetul aburos, cașalotul semăna c-un burjui pîntecos ce-și fumează pipa într-o după-amiază toridă. Numai că pipa asta, sărmană balenă, a fost cea din urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîrî nasul în el, ar putea s-o pățească. La fîntîna asta nu te poți duce cu un ulcior, ca să-l umpli și să pleci apoi cu el. Căci așa cum se întîmplă adesea, la cea mai mică atingere cu marginile aburoase ale jetului, simți pe piele o usturime și o fierbințeală, de parcă ai atinge un acid. Cunosc pe cineva care, apropiindu-se prea mult de jet, fie într-un scop științific, fie dintr-un alt motiv, s-a pomenit cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unic al cașalotului se înfățișează ca un stîlp gros și pieziș, de ceață alburie, care se înalță și cade necontenit sub vînt. Văzută de pe puntea lui Pequod, cînd vasul se ridica pe o colină de apă, mulțimea asta de jeturi aburoase, ce se învălătuceau în văzduhul albastru, îți evoca miile de hornuri vesele dintr-o metropolă, întrezărite de vreun călăreț ajuns pe un deal într-o dimineață, dulce de toamnă. Aidoma unei armate în marș ce se apropie de un defileu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Coastele i-au fost acoperite cu trofee, vertebrele i-au fost scrijelite cu straniile hieroglife ale analelor arsacidiene, iar în craniul cașalotului preoții regatului întrețineau acum o flacără aromatică, astfel încît misteriosul cap își azvîrlea din nou în tării jetul aburos, în vreme ce teribila falcă de jos, agățată de-o creangă, vibra deasupra credincioșilor, aidoma sabiei atîrnate de-un fir de păr, care-l înspăimînta atîta pe Damocle. Era o priveliște admirabilă. Pădurea era verde ca mușchiul din Icy Glen; copacii falnici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
2000). Aceste traduceri sunt Întotdeauna Însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el Îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat, cu Întreruperi, jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai bine. Dar de data asta fără să mai sper nimic, dimpotrivă, știind că era absolut necesar s-o uit, că ori o uitam, ori nu supraviețuiam. Cred că în acea noapte am visat din nou parcul infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă din ce în ce mai întinsă, înghițind constelații întregi, fluturând în bătaia câmpurilor electromagnetice, dar emițând permanent, ca o mare voință, propriile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și fără putință de a ne spăla pe mâini. Ochii mi se obișnuiau treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de ocazie; totuși, doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascultă, Jeane (uite, pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică, patronul e aici? G. Călinescu - Este! Să-l chem? - Nu, nu, nu acum! Stănică și Felix începură să mănânce, dar mai ales să bea, și vinul translucid, aburos și puțin amărui amețise pe tânăr. Stănică vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cîndva / Într-o după-amiază sau Într-o toamnă /... Și totuși
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]