33 matches
-
24 boi, reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. Un moment de emoție, o parte a carului se rupe, scândurile cad, dar boii cârmesc la stânga și trec. Apoi carul fabricii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
copilăros la înfățișare. Breaslă veselă și ușoară. Barbu Delavrancea începe să se manifeste și el. Este tot la Paris și trimite de acolo „condeie“. Dar înainte de căderea lui Ion Brătianu cu vreo patru ani se reîntoarce în țară și-și acață la poartă tăblița de avocat. Alexandru Vlahuță n-a făcut studii în străinătate, el este un produs pur al pământului și al culturii naționale, cu nimic nu este înrâurit de cultura și de sufletul străin. Este moldoveanul. Caragiale nu s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe acolo... Povestea că Oltenia e cea mai bogată țară din lume, că vinul roșu e mult mai tare ca la noi și că la fiecare stup de albine cresc vreo zece salcîmi. Chiar așa spunea - „salcîmi“, nu „fraxăni“, nu „acăți“, nu „acățari“, ci „salcîmi“, ca să se simtă că el nu mai e ce a fost și că e mai bine așa cum e acum. — Dar ție, Îl Întreb, nevasta cum Îți spune? — Willi. Domnul Willi Îmi zicea și ea la Început
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri, De care gîndu-mi vultur s-acăța; N-aud a mării înmiite-ecouri, Ce-n glasul meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf a mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță brațele-i spumate, De nori s-acață, -n bolta lumei bate Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i. Sălbatecul! -Van fulgeri fricoșate Apără cerul... El încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i; Cu-asalt s-o ia el vrea - ca pe-o cetate. Rănit de fulgere el se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cari es de după porți Și dispar - păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă sbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam Precum cel ce se înneacă se acață de-orice ram. Dibuit-am în științe, în maxime, -n poezie, Dară toate îmi părură sură stearpă teorie. N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc Până când.. blestăm momentul!, pîn-ce-a fost să te-ntîlnesc. {EminescuOpIV 513} Oare sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone, Tu care nici nu ești a mea făptură; Tu ce sfințești a cerului colone Cu glasul mândru de eternă gură... Cuvânt curat ce-ai existat, Eone
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]