203 matches
-
și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului "Der Blaue Reiter" ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky. Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară. În pofida
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
o școală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăsește școala renunțând definitiv la educația academică. În primăvara anului 1901, înființează grupul "Phalanx". Această societate, născută în spiritul opoziției față de academismul omnipotent și omniprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existență un număr de 12 expoziții care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. "Phalanx" își deschide propria școala unde Kandinski devine profesor de desen și pictură. În 1902
Vasili Kandinski () [Corola-website/Science/298990_a_300319]
-
iar din 1896 orașul să aibă propria sa uzină electrică. Noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, românesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. O ilustrare a acestui stil la Craiova o constituie „Palatul Jean Mihail” realizat între anii 1899 - 1907 de către arhitectul francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail - unul dintre cei mai bogați oameni ai României din acele vremuri. Palatul
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Viena și München. Din 1912, a lucrat la Vaslui și Iași ca profesor de desen și artist plastic. În 1918, împreună cu pictorii C. Bacalu, A. Baesu și St. Dimitrescu, a înființat asociația „Arta românească“, care își propunea să lupte împotriva academismului. În 1919 s-a căsătorit cu Maria Serghie, medic endocrinolog, șefa Clinicii de Endocrinologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. În 1926, împreună cu scriitorul și criticul de artă Oscar Walter Cisek, Briese a organizat prima mare expoziție de grafică nouă
Otto Briese () [Corola-website/Science/321186_a_322515]
-
Mihail (Mișu) Popp () a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc, care s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești. Alături de prietenul său Constantin Lecca și de litograful Carol Popp de Szathmary, Popp a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
care au mers înaintașii lor în istoria artei românești Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu, la începuturile creației sale. Folosind drept izvoare de inspirație stampele și gravurile care reproduceau operele celebre ale maeștrilor Renașterii sau Barocului, pictorul Popp a urmat spiritul academismului. Acesta a pictat singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
von Amerling, decoratori academici de mare faimă ai epocii. Mișu Popp a fost atras de stilul lucrărilor de maeștri din muzeele vieneze dar el nu a reușit să aprofundeze lecțiile care se desprindeau din operele lor. Pentru acei ani, tradiția academismului de tip școlăresc a predominat în pictura sa. El a renunțat la proiectele pe care le avea în plan împreună cu alți colegi de la Academie, privind călătoriile de studii în Țările de Jos sau Italia, și a revenit la Brașov în
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Pantheonul" a devenit cu timpul faimos și un subiect de pelerinaj al prietenilor și comanditarilor. După moartea sa din 1892, "Pantheonul" a fost demontat și lucrările au plecat spre muzee sau colecții private. Mișu Popp a fost un reprezentant al academismului românesc și s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești Opera sa artistică trebuie încadrată în primul rând în cadrul istoric al evoluției picturii românești, care are o importantă componentă bizantină, deci religioasă. Fără a avea caractere specifice și
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
preluat linia pe care au mers în istoria artei românești înaintașii lor, Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu la începuturile sale. Toți aceștia, au folosit drept izvoare de inspirație gravurile care reproduceau operele celebre ale maeștrilor Renașterii sau Barocului, urmând spiritul academismului. Astfel, scenele compozițiilor sacre includeau toate cerințele picturilor laice ce aveau în structura lor elemente ca volumul, anatomia și perspectiva. Portretele ctitorilor de biserici erau asimilate celor de sfinți, lângă care erau figurate pe pereții lăcașurilor de cult, ele nemaiavând
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
un proces de sinteză a celor mai multe stiluri și tendințe, totul coagulându-se în final în îmbinarea elementelor romantice academiste cu cele ale clasicismului, dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost asimilat mai întâi de portretistica românească, după care el s-a propagat și în celelalte genuri ale creației artistice: grafică, mobilier, artă
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
atunci astfel de specializare. După numai un an, dezamăgit să constate că facultatea de arhitectură a MIT, care copia programa de învățământ a "École des beaux-arts" de Paris, se axa pe studiul exclusiv al arhitecturii anticilor, Renașterii, barocului, clasicismului și academismului, părăsește studiile, se mută la Philadelphia, Pennsylvania și își găsește singur serviciu la firma arhitectului Frank Furness. Depresiunea economică cunoscută în istoria Statelor Unite ca [The] Long Depression a anului 1873, l-a făcut pe Furness să renunțe la Sullivan, în ciuda
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
avea un orizont îngust, prin prisma concepțiilor academiste care erau încă la modă, Luchian a studiat cu metodă dar fără a avea vreun entuziasm deosebit. Profesorii săi erau foarte apreciați și se bucurau de un deosebit respect dar erau tributari academismului, fiind depășiți de nivelul la care se ridicase prin opera sa, Nicolae Grigorescu. Pe de altă parte, Luchian a învățat de la Theodor Aman deprinderea pentru studiu, deoarece Aman s-a impus în lumea artiștilor întrecându-l pe Tattarescu, ca fiind
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Luchian a învățat de la Theodor Aman deprinderea pentru studiu, deoarece Aman s-a impus în lumea artiștilor întrecându-l pe Tattarescu, ca fiind creatorul preocupat de aprofundarea metodică a procedeelor tehnice. Preluând de la profesorii săi disciplina pedagogică, Luchian a considerat academismul promovat de Școala de belle-arte, insuficient și sărăcăcios pentru a exprima noile tendințe în arta de sfârșit al secolului al XIX-lea. Astfel, C. I. Stăncescu din poziția sa de profesor de estetică declara că „"arta este o minciună"” și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
secretar Constantin Artachino. A plecat în anul următor la Paris la Academia Julian unde a studiat la atelierul lui William-Adolphe Bouguereau, academist și el. Bouguereau avea o cromatică fără viață și încătușa forma în rotunjimi rigide și arbitrare, afișând un academism cu care Luchian nu se putea pune de acord. William Bouguereau împreună cu alți pictori, transmiteau studenților de la Academia Julian principii conservatoare de desen dobândite de la Jean Auguste Dominique Ingres și Jacques-Louis David. Adevărata revelație a fost pentru Luchian cunoașterea operelor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în majoritatea creațiilor semnate de pictorii și sculptorii deceniului trei și patru. Marile căutări l-au trimis către
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
viitorul artist matur. Cele două mari personalități - cu cariere întrucâtva asemănătoare - Ioachim Miloia și Aurel Ciupe reprezintă critica de artă venită „din interior”. Amândoi artiști, ei analizau cu obiectivitate cărările pe care a pornit creația scăpată de corsetul sufocant al academismului târziu. Ei sunt cei care printr-o muncă asiduă de cercetare, urmărire, valorificare și încercări reușite (sau mai puțin încoronate de succes) de achiziții publice s-au străduit să pună bazele unei colecții de artă „contemporană” (interbelică) în cadrul Muzeului Bănățean
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
determinat să picteze o astfel de tematică. Copia pe care Iscovescu a făcut-o se află astăzi la Academia Română în mapa artelor plastice - CXXIX. Atât Marin Nicolau cât și Grigorescu au menționat faptul că artistul român nu era satisfăcut de academismul lui Drolling și de aceea ar fi migrat spre Picot, care deși nu era el un partizan înfocat al înnoirii romantice, avea orizonturi mai largi în privința realizării compozițiilor caracterizate de un echilibru mai pregnant dintre culoare și desen. Aceste afirmații
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Tinerii artiști (cel mai în vârstă are 21 de ani!) reproșează academismului epocii victoriene, printre altele, faptul că exponenții lui recunosc o singură metodă în pictură: cea care derivă din arta lui Rafael. Această metodă rigidă și artificială - în opinia lor - așază desenul deasupra culorii, lumina de zi a atelierelor deasupra luminii
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Delacroix sau Jean Auguste Ingres, dar și ale coloriștilor vechi ca Giorgione și Rubens. Își aleg temele din domenii diverse: din literatură și mitologie, din Biblie, din evenimentele sociale, dar și din natură, neuitând nici imaginația proprie. Eliberarea picturii de academism înseamnă și respingerea idealismului academic, menținând o legătură mai strânsă și mai reală cu natura. Millais și Hunt și-au exprimat deschis în fața colegilor lor de la "Royal Academy" părerea negativă asupra convențiilor la care discipolii și epigonii l-au redus
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a destrămat. Motivele au fost multiple: în 1853 Millais fusese ales membru extraordinar la ""Royal Academy"", și cu aceasta revenise la stilul conservator al academismului. În același an Hunt a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: "„Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”)." Principiile teoretice nu
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
în perioada 1865 - 1871, este construit Hotelul Bulevard, în ale cărui camere, în 1877, este introdusă pentru prima dată apa curentă în România. În 1872 este inaugurată clădirea Universității din Cluj (pe atunci "Universitatea „Franz Joseph”"), edificiu construit în stilul academismului francez, după planurile unor arhitecți austrieci. După modelul Halelor din Paris, în 1872 sunt construite "Halele Centrale", care ulterior vor deveni Piața Unirii din București. În septembrie 1878 a fost inaugurată Gara București Nord, a cărei clădire avea să fie
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927. Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași. În semn de respect pentru activitatea sa
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
să-i dea viață. Alături de Charles Baudelaire și de frații Goncourt, Zola este unul din cei mai importanți critici de artă de la a doua jumătate a secolului al XIX-lea și un mare apărător al noilor tendințe din pictură opuse academismului. Émile Zola a fost din copilărie pasionat de imagine, atras în mod spontan de artele grafice, iar apoi de fotografie. Începând cu 1863, în compania celui ce i-a fost « aproape frate », Paul Cézanne, Émile Zola face parte din « grupul
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]