205 matches
-
figură importantă în istoria artei. Mișcarea la a cărei fonadare a contribuit, „Wiener Sezession”, nu propune un manifest sau un stil anume; naturalismul, realismul și simbolismul coexistă. Artiștii sunt încurajați să își găsească o formă proprie de exprimare. După ce abandonează academismul care îi caracterizează primele lucrări, Klimt găsește într-adevăr o formă de expresie total autentică, prin care devine foarte ușor de identificat. El îmbină suprafețe plane, pur decorative cu planuri realiste și creează astfel o nouă percepție a spațiului și
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea artei, în particular, cu multă relaxare și cu tot atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
sculptor care, conform propriului site (www.bolborea.ro), a primit în ultimii 20 ani, în București, ca și în întreaga țară, cele mai multe comenzi de stat. De ce, cum etc., nu se știe. Valoarea operei monumentale a lui Ioan Bolborea e contestabilă. Academismul său figurativ și lipsit de originalitate nu justifică „abonarea" artistului la cam tot ce înseamnă monument de for public din România deceniilor din urmă. Și totuși! Magda Cârneci are dreptate să se întrebe de ce atribuirea se face fără consultarea Comisiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
practic neobservat, Max, din 2002, al lui Menno Meyjes, radiografiază vinovatele legături dintre extremismul politic și cel din domeniul artei. Cine vrea să înțeleagă ce se petrece azi, ar avea de câștigat dacă l-ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
la biografia unui pictor însemnat de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de la începutul celui următor ? Amintirea lui George Demetrescu Mirea (1852 - 1934) trăiește în umbra marilor săi contemporani, de la Aman și Grigorescu la Luchian și Tonitza. Școlit în atmosfera academismului francez de la Ecole des Beaux Arts din Paris, G.D.Mirea a făcut carieră în țara sa: profesor și director al Școlii de Arte Frumoase din București, autor de fresce în locuri de prestigiu publice sau private - precum Banca Națională și
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
o piesă pe care a intitulat-o „Relații energetice”, a căutat să impună noțiunile de matematică pură în artă, forme ascensionale, unde și particule, într-un cuvânt, viața. Compoziția degaja la acea vreme un aer de avangardă, negând parcă violent academismul rigid. Atunci, profesorul Deliu Petroiu i-a spus simplu: „Băiete, de aici încolo poți face artă”... Își amintește de un vernisaj pentru care își intitulase piesa „Pendul”, o formă mobilă care se mișca pe o axă. Unii vedeau în creația
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
artei moderne, poate asimila hiper-realismul, un prim pas către alte stiluri și metode. Creațiile lui Moni Leibovici rezistă și unei analize estetice exigente ale oricărui critic de artă, câtă vreme găsim în pictura să o îmbinare foarte interesantă a originalității, academismului și modernismului. Vederea privitorului este focalizată simultan către interior și spre exterior. Intimitatea naturii statice interioare face casă bună cu componente ale exteriorului, artistul concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent în lucrare. Sunt destule argumente care pledează convingător pentru integritatea
ARTA LUI MONI LEIBOVICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363139_a_364468]
-
lucrări suprarealiste sugerează vis și speranță, mai puțin realitatea existentă. De regulă, acest stil folosește elemente combinate care emit vitalitate și crează o poveste ce captează inima și imaginația privitorului. Artă abstractă a apărut ca o formă de protest împotriva academismului și naturalismului. Pictorul renunța la elementele vizibile și recunoscibile ale lumii vizibile, el folosește linii, semne, pete de culoare, volume care exprimă în formă pură sensibilitatea umană. Lucrarea abstractă emana muzicalitate, armonie între contraste, o imaginație brilianta și nu în
CURENTE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367836_a_369165]
-
COpenhaga, BRuxelles și Amsterdam. Mișcarea se autoprezinta că avându-și rădăcinile în artă primitivă și populară, folosind elemente și idei din expresionism și din dadaism, într-o manieră agresivă, sălbateca, dezordonată și colorată violent. În principiu, Cobra se opune tradiționalismului, academismului dar și abstracționismului geometric, nu mai puțin modern. Personal, am văzut una din rarele expoziții ale mișcării, la Londra, dar cu toată sinceritatea, exponatele nu m-au convins. Dr. Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 25 februarie 2015 Referință Bibliografică: Dorel
CURENTE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367836_a_369165]
-
grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: „Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”). Principiile teoretice nu
TRISTAN TZARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366841_a_368170]
-
peisajului, Niram se reîntoarce la portret, pe care îl înțelege ca pe o măsură supremă a talentului unui plastician.De această dată, artistul român se apropie de așa-numita pictură oficială, sau de curte, la confluența schismatică între originalitate și academism. O lungă și ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
cărțile mele de teorie și istorie literară leați citit? -Da! Răspunse evaziv Magra. -Păcat! Ați fi învățat cea ce spunea Blaga, de care faceți mult caz, si pe care o parte din universitarii de aici nu-l merită. Acesta spunea: „Academismul fără clasicism cu elementele lui romantice este scheletul unui mort!”. Celălat nu mai zise nimic. Se îndepărta grăbit pe aleea ce ducea în stradă. „Asta mănâncă la cantină. O plăti, oare? Am auzit că soția lui nu i-a gătit
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
și fascinantă, o lume paralelă, cu farmecul accentuat de trecerea timpului. Și lumea aceasta, Avi Schwartz o descoperă mereu în Yaffo, în orașul vechi, cu lumea lui pestriță și tradițională. Pictura lui se află astfel la confluența între originalitate și academism pe de o parte, o combinație dintre memorie și imaginație, pe de altă parte. Orașul vechi din Yaffo este un cartier pictural, cu clădiri în stil oriental, galerii de artă și magazine de antichități, clădiri vechi în stil oriental, turnul
AVI SCHWARTZ: NOSTALGII DE IERI ŞI DE AZI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362696_a_364025]
-
peisajului, Niram se reîntoarce la portret, pe care îl înțelege ca pe o măsură supremă a talentului unui plastician. De această dată, artistul român se apropie de așa-numita pictură oficială, sau de curte, la confluența schismatică între originalitate și academism. O lungă și intimidantă tradiție îl precede. Dar Niram pare incitat tocmai de ispita trecerii frontierelor. De aceea și-a ales, surprinzător pentru mulți, ca temă, cuplul princiar spaniol, pe Don Felipe și pe Doña Letizia, prinții Asturiei. Se poate
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
o aventură, un risc. Chiar și ceilalți, oricât de știutori, de competenți și meșteri în ale expunerii, erau, în comparație cu el, reci și abstracți. Chiar și Nicolae Iorga se dovedea că este mai ales artist și mare povestitor. Nici umbră de academism și profesorat scorțos (ori și bonom) la Nae Ionescu. Ci numai flacără și patimă, îngrijorare, nemilostenie, tehnică detectoare. Era crud și usturător cu sine, cu auditoriul, cu doctrinele"(19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
experimentează local, în școli și proiecte care, deși produc rezultate, sunt încă izolate și incapabile să producă un curent. Suntem, cu alte cuvinte, o societate aproape complet înghițită de cultura „pop” a copiilor noștri, cu pretenții ipocrite de exigență și academism.
Tinerii noștri fragili și inculți () [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
contur din ce în ce mai mult. Prin sistemul său pozitivist, A.Comte pune bazele așa numitei religii a umanității și filosofiei, care va ține cont numai de datele pozitive ale științei. La sfârșitul secolului istorismul a avut o importanță capitală, declanșând reacția împotriva academismului și impulsionând mișcarea modernă. În secolul al XX-lea gândirea filosofică se întrepătrunde tot mai mult cu datele științifice, veacul debutând sub semnul existențialiștilor Heidegger și Jaspers. Jean-Paul Sartre realizează o simbioză forțată și nefericită între existențialism și ideile unui
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
baletul romantic (Maria Taglioni, Fanny Elssler, Carlotta Grisi, ... I.4.2. De la "ballet blanc" la apoteoza estetică a spectacolului de dans clasic. ... I.4.3. Contribuția coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov la evoluția academismului coregrafic. ... I.4.4. Analiza literar-muzical-coregrafică a unor spectacole de balet reprezentative din repertoriul universal, semnate de coregrafii menționați. ... ... I.5. Serghei Diaghilev și "Baletele ruse" (Ballets Russes)- drumul de la tradiție la inovație I.5.1. Aportul artiștilor coregrafi Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito) ... I.4.2. De la "ballet blanc" la apoteoza estetică a spectacolului de dans clasic. ... I.4.3. Contribuția coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov la evoluția academismului coregrafic ... I.4.4. Analiza literar-muzical-coregrafică a unor spectacole de balet reprezentative din repertoriul universal, semnate de coregrafii menționați ... ... I.5. Serghei Diaghilev și "Baletele ruse" (Ballets Russes)- drumul de la tradiție la inovație I.5.1. Aportul artiștilor coregrafi Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
Leonid Massine, Bronislava Nijinska la diversificarea conceptelor coregrafice în cadrul "Stagiunilor ruse" ... I.5.2. Influența compozitorilor Igor Stravinski, Maurice Ravel, Claude Debussy și a pictorilor Pablo Picasso, Lθon Bakst, la dezvoltare artei coregrafice la începutul secolului 20 ... I.5.3. Serge Lifar-promotorul noului academism; Manifestul coregrafului ... ... I.6. Teoreticienii mișcării. Corpul și scopul limbajului coregrafic. Ritm și mișcare I.6.1. Francois Delsarte. Emile Jaques-Dalcroze ... ... I.7. Precursorii modernismului coregrafic în America I.7.1. Particularități și inovații în concepția artiștilor coregrafi: Loie Fuller, Isadora Duncan, Ruth Saint, Denis, Ted
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
Acest lucru coincide cu extraordinara dezvoltare în Rusia a unei spiritualități de inspirație ortodoxă, exprimată deopotrivă în mediul clerical, dar și în cel laic, în studiile teologice de specialitate, dar și în literatură. Era un demers care a lăsat deoparte academismul uscat și formalismul impus Bisericii de către puterea politică după reformele lui Petru cel Mare. În același timp, a început, mai ales după mișcările din anul 1905, o tot mai insistentă campanie de emancipare a Bisericii Ortodoxe Ruse de sub influența statului
CÂTEVA CONSIDERAŢII ISTORICE DESPRE MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A BASARABIEI – TRECUT, PREZENT ŞI PERSPECTIVE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344962_a_346291]
-
de reflecții, sau ca textele să fie luate drept o explicitare a picturii. O situație, așadar, de interlog artistic, de „completare”, nu tocmai confortabilă, să recunoaștem, dar care nu este, în postmodernitate, un păcat atât de mare pe cât ne spune academismul. Mai mult, am îndrăznit să afirm, într-un schimb de replici electronice, după ce văzusem una din expozițiile sale de la Madrid, că recursul la alegorii prea văzute sau pericolul căderii în „caricatura” politică anticapitalistă (a se vedea personaje înveșmântate în drapele
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu. Sufletul său avea însă și o coardă care suna poetic: un delir solemn filtrat prin inegalabila sa formație care-l salva întotdeauna pe profesor de academismul lecțiilor de amfiteatru. Cine deschide orice carte a lui Tudor Vianu, întânlește în permanență atitudinea unui poet liric lucid care caută drumul dintre poezie și adevăr. El pune accent pe zonele luminoase ale sufletului, pe stările majore de vis cert
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]