95 matches
-
unde a participat la prima expoziție a societății de artă "Cercul artistic", al cărei președinte era Ioan Georgescu și secretar Constantin Artachino. A plecat în anul următor la Paris la Academia Julian unde a studiat la atelierul lui William-Adolphe Bouguereau, academist și el. Bouguereau avea o cromatică fără viață și încătușa forma în rotunjimi rigide și arbitrare, afișând un academism cu care Luchian nu se putea pune de acord. William Bouguereau împreună cu alți pictori, transmiteau studenților de la Academia Julian principii conservatoare
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
aluzie la ținuta sa îngrijită sau un "leneș distins". La astfel de opinii, Ștefan Luchian a răspuns cu o muncă de creație deosebită și, în spațiul public cu o susținere importantă în acțiunile mediului artistic bucureștean împotriva artei de tip academist. Astfel, în acest an a pictat în ulei tabloul , a deschis în propriul său atelier împreună cu Titus Alexandrescu o expoziție personală și a participat la "Expoziția pictorilor în viață". Tot în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
o expoziție personală și a participat la "Expoziția pictorilor în viață". Tot în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al "Cercului artistic". Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Aceste stări care erau din ce în ce mai mult prezente în arta plastică au făcut ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
dar puternică"”. Căutând să exprime o dimensiune poetică a realității, Luchian s-a zbătut să afirme un set de principii ale artei care să cuprindă axiome ca simplitatea și adevărul vieții, el fiind inițiatorul unei atitudini de frondă împotriva artei academiste tradiționale. Grupul independenților, din care făcea parte, a arborat steagul roșu ca simbol al răzvrătirii în semn de protest. Ridicându-se deasupra desăvârșirii formale a imaginii, el spunea că „"... este mai bine inegal, cu greșeli, decât corect și uscat"” și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
au activat doar doi pictori mai însemnați: el și József Ferenczy. Nu au făcut parte din aceeași generație și lucrările lor nu au fost apropiate ca temă, stil sau colorit. În pictura bănățeană activitatea lui József Ferenczy marca sfârșitul „epocii academiste” și deschiderea - plină de lumină, culoare și vibrație - spre un nou început. Bazată pe studii academice solide (urmate la Budapesta, München și Paris), cunoscutul portretist preferat al regiunii a descoperit culorile vii ale piețelor de flori din Italia (Piață în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
La începutul anilor ’30 mutarea de la Cluj la Timișoara a Școlii de Belle-Arte a susținut cu forțe proaspete reînnoirea vieții artistice. Apariția învățământului artistic organizat a fost secondată de activitatea creatoare a profesorilor care activau în cadrul școlii superioare. Alexandru Popp - academistul echilibrat care accepta reformele și deschiderea, parcurgea astfel o a doua etapă, plein air-istă, mai liberă, mai colorată a creației sale. Catul Bogdan - peisagistul liric, autorul portretelor ce amintesc patina vremurilor renascentiste, Anastasie Demian - pastelistul sensibil al portretelor de copii
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
latinescul "ars" și grecescul "plastikos" și definea la origine artele exprimate tridimensional, precum sculptura sau arhitectura, înglobând ulterior pictura, desenul și gravura. Prin raport cu artele decorative sau artele aplicate, care erau considerate minore în special în perioada neoclasică și academistă (sfârșitul secolului al XVII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului 20), artele plastice erau considerate majore, fiind cele mai vizibile în programul oficial al perioadei napoleoniene și nu numai (portrete oficiale, teme istorice). În spațiul lingvistic anglo-saxon
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
reperele tradiționale cu ajutorul cărora va asimila progresiv înnoirile stilistice. O astfel de tactică care folosea structurile tradiționale cu elemente novatoare era adeseori abordată de artiștii sfârșitului de secol XIX. Această manieră plină de elemente de "Jungendstil" se suprapune pe stil academist, alternând cu abordări postimpresioniste, impresioniste și de Art Nouveau. Privind în ansamblu întreaga opera a lui Arthur Coulin se constată o predispoziție a artistului pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Stilul Art Nouveau se bucura de
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor independenți din Bavaria, fondată în anul 1856) și care a fost condusă o bună bucată de timp de vătre Hugo Bürgel și din care făceau parte
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu etc. Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor sunt ori în stilul național românesc, ori în stilul eclectic, la modă în Europa în acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantică, în maniera grădinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piațete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Referitor la costurile acestor locuințe, arhitectul Paul Smărăndescu preciza că: „"imobilul Elenei Sturdza Șcheianu din Strada Polonă
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
DIN 476 din 1922) a adoptat raportul formula 21 pentru formatele de hârtie. În opoziție cu această cerință estetică de bază se află curentele care se opun acestei proporționalități, pe care o înlocuiesc cu module aritmetice statice, așa cum este cazul curentului academist din arta franceză a secolului al XVIII-lea. Ca un exemplu specific al acestei „fosilizări a artei”, Ghyka citează teoriile școlii „a-geometrice” lansate de pictorul Léon Bazile Perrault. Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
ele vor fi incluse în expoziția defăimătoare Artă degenerată ("Entartete Kunst"), organizată de regimul nazist în 1937. După repetate episoade de depresiune, devenit între timp din nou dependent de morfină, pe 15 iunie 1938, Kirchner se sinucide. Kirchner opune artei academiste un colorit viu, un desen viguros, o compoziție dinamică inspirată din experiența nemijlocită. Studierea nudului este pentru el un lucru fundamental. În "Fată cu umbrelă japoneză" voluptatea modelului este sugerată grație tratării aproape brutale a culorii, chipul fetei este modelat
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realității a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui opera o studiase la Florența și Romă, împreună cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor". O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă, dar preferința lui pentru exprimarea grafică îi va îndrepta atenția spre creațiile
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München" ("Münchener Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
în memoria sa, la intersecția străzilor Lipscani și Eugeniu Carada (până la acea dată numită strada Karagheorghevici), în colțul Palatului Vechi al Băncii Naționale. În cadrul Băncii Naționale au fost propuse două variante: statuie și bust. A fost aleasă varianta în formulă academistă a bustului acompaniat de alegorii, simboluri și reliefuri. Principalii susținători ai variantei au fost liberalii Vintilă Brătianu (ministru de finanțe) și Constantin Bibicescu (directorul Băncii Naționale). Monumentul a fost demolat în 1948 (din alte surse în 1952, 1953-54) din rațiuni
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
o narghilea. Așezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de muzeografi în acest spațiu. Este vorba despre pictura plasată pe peretele din stânga al holului. Jumătate din compoziție este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste a secolului al XIX-lea, cealaltă jumătate fiind abia schițată. Lucrarea se vrea un gest de frondă la adresa celor care îl acuzau că nu știe a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta că știința de a desena
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
Stilul academic pătrunde încet încet pe la mijlocul secolului al XIX-lea și în România, deși în pictură se regăsesc și elemente venind dinspre Romantism sau Realism. Deși există o paletă mare a genurilor, portretul rămâne încă de actualitate. Un important pictor academist român este Gheorghe Tattarescu care mai întâi ca „zugrav de subțire” își arată interesul pentru portretism. Fiind atras de arta academică de factură clasică și formându-se în spiritul frumosului ideal dobândit prin absolvirea „Academiei di San Luca” din Roma
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
omului de rând. Nu l-au preocupat virtuțiile eroice, ci s-a aplecat asupra celor estetice, folclorice și etnice. Astfel, artistul a avut preocupări retrospectiviste și a simțit nevoia pentru reprezentări estetizante, decorativiste, care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu-și aveau locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, îl locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a omului de rând. Nu l-au preocupat virtuțiile eroice, ci s-a aplecat asupra celor estetice, folclorice și etnice. Astfel, artistul avea preocupări retrospectiviste și a simțit nevoia pentru reprezentări estetizante, decorativiste, care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu și-au avut locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Edouard Manet Se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Edouard Manet, pictor și gravor francez, precursor și partizan al impresionismului, unul dintre promotorii picturii moderne. Admirator al artei venețienilor din secolul XVI (Rubens, Velásquez și Goya), el opune artei academiste o pictură în tușe largi și energice, în care culoarea intensă și strălucitoare capătă, prin jocul contrastelor, valoare spațială. Vineri, 1 mai Ion Popescu-Gopo Acum 80 de ani s-a născut regizorul, scenaristul, actorul și graficianul român Ion Popescu-Gopo. Personalitate
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925). Un precursor al modernismului autohton este T. Arghezi, cel care a contrariat „precupeții de zer critic” (Arghezismul, 1925). În prozele lui moderniste, B.-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
se mai afla încă sub influența academismului pe care Gheorghe Popovici, profesor de pictură și director al instituției, încerca zadarnic să-l mențină și să-l impună elevilor săi - de altfel, nici el nu se mai conforma integral vechilor principii academiste, abătându-se adeseori de la ele, în propria creație artistică, spre un realism cu accente critice și protestatare chiar. În primii doi ani de studii, Mihai Cămăruț a învățat să picteze în clasa acestuia. După retragerea lui Gheorghe Popovici la pensie
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
48. Față de aceste orientări și-a manifestat scepticismul Jackson (1992) prin interogații care pot preocupa și școala românească: „Cine își poate permite astăzi șca specialist al curriculumuluiț să se considere doar umanist, numai autoformist (self-actualizer), exclusiv reconstrucționist social sau strict academist?”. Răspunsul său era: „Nimeni!”49. S-a mulțumit cu o critică a stereotipurilor gândirii și practicii curriculare americane. Scepticismul lui Jackson a fost, la rândul său, amendat. Pinar și colaboratorii săi (2001) îl interoga: „Dacă nu ne putem orienta în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele clasice pe care le articulează rațional în funcție de gradul de complexitate, de dificultatea asimilării și de contribuția la formarea culturală a omului. Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]