95 matches
-
N.Dărăscu, J.Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice. Nu
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase personaje și arhitecturi colosale, care flatează în mod evident gustul de cronicar medieval și de comandant de oștiri pe pînză al lui J.-P. Laurens și al mediului academist, în general, iar la Craiova expune un Ciobănaș, o }ărancă, un peisaj dulceag, un studiu de compoziție etc., în evidentă filiație grigoresciană. Faptul că el nu încurcă lucrările, adică nu trimite Supa... la Craiova și Ciobănașul la Paris este o
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
Licențiat în drept, doctor în științe politice și economice la Paris, cenaclist la ,Sburătorul", Mihai Moșandrei debutează în 1929 cu volumul de poezie Păuni, urmat de Găteala ploilor, în care Pompiliu Constantinescu remarca muzicalitatea de sorginte simbolistă, dar și tentația academistă; în schimb, poemele din Singurătăți denotă o certă înrâurire a ermetismului profesat de prietenul său Ion Barbu. Decorat pentru faptele sale de arme în ambele războaie, căzut însă victimă ,stupidului război de clasă", Mihai Moșandrei refuză înregimentarea la politica regimului
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
corpului natural sau transfigurat implică o judecată estetică îngemănată cu o tresărire erotică, adică o fuziune între cognitiv și afectiv. Frumusețea admite treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o ca „de neatins”, închisă în turnul unui castel rece, păzită de balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală. Desigur, dacă cercetăm capodoperele
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofilă și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătură amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse „pe dos”. Abordarea celor mai tragice teme este la fel de nonșalantă: Ne spălăm cu clăbucul tău, soare Săpunul nostru fundamental Pus la îndemână Pe polița cerului. Întindem mereu brațele spre tine
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
corpului natural sau transfigurat implică o judecată estetică îngemănată cu o tresărire erotică, adică o fuziune între cognitiv și afectiv. Frumusețea admite treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o ca „de neatins”, închisă în turnul unui castel rece, păzită de balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală.Desigur, dacă cercetăm capodoperele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
maniera lui Delacroix, și altul, mai mic, sintetic și expresiv, Le Buveur. După multe discuții despre arta pariziană, am plecat fără să pot cumpăra ceva.Punga mea era prea mică pentru marii pictori contemporani, considerați minori și fără valoare de către academiștii conservatori.Am să intru în tunelul timpului și-am să trăiesc în perioada acestor pictori. Atunci voi putea să cumpăr un tablou cu prețul unui deca de vin, am gândit eu. Pe bulevard, m-am întâlnit, spre seară, cu un
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
maniera lui Delacroix, și altul, mai mic, sintetic și expresiv, Le Buveur. După multe discuții despre arta pariziană, am plecat fără să pot cumpăra ceva.Punga mea era prea mică pentru marii pictori contemporani, considerați minori și fără valoare de către academiștii conservatori.Am să intru în tunelul timpului și-am să trăiesc în perioada acestor pictori. Atunci voi putea să cumpăr un tablou cu prețul unui deca de vin, am gândit eu. Pe bulevard, m-am întâlnit, spre seară, cu un
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
fenomen ce s-a impus pe primul plan al discuțiilor estetice - creația de nivel scăzut, arta de prost gust. Se spune că termenul de fapt este german și a apărut cu un secol în urmă, la Munchen, în cercul pictorilor academiști, semnificând inițial o schemă, ceva ce nu era finisat. „Astăzi el desemnează pseudo-arta, arta comercială, cea de un gust dubios.” Pentru lucruri deci, s-a găsit termenul corespunzător, dar pentru oameni? Pentru oameni a rămas același termen de cabotin, el
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură
PROGLOBMODERNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344721_a_346050]
-
gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofila și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătura amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. Abordarea celor mai tragice teme este la fel de nonșalanta: Ne spălăm cu clăbucul tău, soare Săpunul nostru fundamental Pus la îndemână Pe poliță cerului. Întindem mereu brațele spre tine Ti le frecam bine cu lumina De ne
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
pentru a se putea ține în curent cu mișcarea artistică din acea vreme, care, pentru el, ca pentru mulți, se concentra toată în capitala Franței. Scenele orientale, reprezentând interioare de harem, devin din ce în ce mai gustate. În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospețime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ține mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale și politice din perioada fondării statului național român. Nu lipsesc însă și unele încercări de
THEODOR AMAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343174_a_344503]
-
48. Față de aceste orientări și-a manifestat scepticismul Jackson (1992) prin interogații care pot preocupa și școala românească: „Cine își poate permite astăzi șca specialist al curriculumuluiț să se considere doar umanist, numai autoformist (self-actualizer), exclusiv reconstrucționist social sau strict academist?”. Răspunsul său era: „Nimeni!”49. S-a mulțumit cu o critică a stereotipurilor gândirii și practicii curriculare americane. Scepticismul lui Jackson a fost, la rândul său, amendat. Pinar și colaboratorii săi (2001) îl interoga: „Dacă nu ne putem orienta în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele clasice pe care le articulează rațional în funcție de gradul de complexitate, de dificultatea asimilării și de contribuția la formarea culturală a omului. Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială”, s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925). Un precursor al modernismului autohton este T. Arghezi, cel care a contrariat „precupeții de zer critic” (Arghezismul, 1925). În prozele lui moderniste, B.-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
1900, inclusiv Sămănătorul, publică la rîndul lor autori estetizanți și traduceri din modernii francezi. Înaintea Primului Război Mondial, o tribună de manifestare a artei noi este Noua revistă română a profesorului conservator-democrat Constantin Rădulescu-Motru. Ion Minulescu a fost susținut la debut de academistul Mihail Dragomirescu și, cum spuneam ceva mai sus, tot Dragomirescu va fi cel care va coordona prima teză de doctorat din România dedicată avangardismului poetic. Paradoxalul, donquijotescul Alexandru Macedonski a fost - împotriva naturii sale solare - un susținător al simbolismului decadent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă a simbolismului solar ilustrat de Verhaeren sau de academiștii Henri de Régnier și Vielle-Griffin. Antifuturismul său conține însă și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor europene ale Antantei împotriva „barbariei” Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Dacă avangardiștii români se vor delimita, consecvent, de ideologia fascistă a lui Marinetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dedicate „primei avangarde” și, mai ales, condițiile care au facilitat asimilarea critică a noilor orientări „extremiste”, „periferice” în raport cu canonul epocii. Prima teză de doctorat din România despre fenomenul avangardist. Anarhismul poetic de Const. I. Emilian. Spiritul modern în oglinda conservatorismului academist Susținută în 1931, prima teză de doctorat din România avînd ca obiect lirica avangardistă și modernistă autohtonă („anarhismul poetic extremist și cel moderat”) a fost Anarhismul poetic. Studiu critic de Const. I. Emilian (Emil Constantinescu, 1894-1977). Lucrarea a apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un Max Nordau ar fi subscris oricînd: „decadența începe - în toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice și a noului „saeculum”. Toți trei fac legătura între spiritul avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihail Dragomirescu. Mai mult: între perspectiva estetică a lui Pompiliu Constantinescu sau Perpessicius și cea a lui Constantin Emilian, deosebirea nu e întotdeauna - cum s-ar crede - una de esență, ci mai curînd una de grad. În plus, „oglinda” clasicizantă, academistă a discipolului mihaildragomirescian reprezintă un indicator fidel - fie și în negativ - al abaterilor avangardiste de la „normă”. Încă un aspect: spre deosebire de critica magisterială, grevată de dogmatism și de o mentalitate conservator-clasicizantă, mefientă față de experiențele excentrice, critica „artiștilor” și a „poeților” s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se mai afla încă sub influența academismului pe care Gheorghe Popovici, profesor de pictură și director al instituției, încerca zadarnic să-l mențină și să-l impună elevilor săi - de altfel, nici el nu se mai conforma integral vechilor principii academiste, abătându-se adeseori de la ele, în propria creație artistică, spre un realism cu accente critice și protestatare chiar. În primii doi ani de studii, Mihai Cămăruț a învățat să picteze în clasa acestuia. După retragerea lui Gheorghe Popovici la pensie
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]