39 matches
-
acesta al lui Antonine Maillet. S-a remarcat că Înainte de el, drama poporului acadian fusese evocată Într-un singur document literar: poemul Évangéline al poetului american Henry Longfellow, publicat În 1847. Era vorba de o istorie sentimentală În care deportarea acadienilor era doar un cadru pentru o poveste de dragoste. Dar și așa, până la apariția romanului lui Antonine Maillet, acadienii Îl țineau la mare preț și-l considerau o mărturie sensibilă și convingătoare despre ce-au Îndurat strămoșii lor.
Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
document literar: poemul Évangéline al poetului american Henry Longfellow, publicat În 1847. Era vorba de o istorie sentimentală În care deportarea acadienilor era doar un cadru pentru o poveste de dragoste. Dar și așa, până la apariția romanului lui Antonine Maillet, acadienii Îl țineau la mare preț și-l considerau o mărturie sensibilă și convingătoare despre ce-au Îndurat strămoșii lor.
Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
în Franța: /a/ - /ɑ/ în silabă închisă, /ɛ̃/ - /œ̃/, vocală semideschisă - vocală semiînchisă [/œ/ - /ø/ în silabă închisă, /ɛ/ - /e/ (acestea fiind mai deschisă, respectiv mai închisă decât în Franța), /ɔ/ - /o/], /ɛ/ scurt - /ɛ:/ lung. Particularități: Varianta acadiană este denumită după numele Acadia al unei regiuni din Canada de pe vremea când era posesiune franceză. Acadia corespunde în mare provinciei Noua Scoție de astăzi. Vorbitorii variantei acadiene trăiesc mai ales în provincia New Brunswick, dar aceasta se vorbește și
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
închisă decât în Franța), /ɔ/ - /o/], /ɛ/ scurt - /ɛ:/ lung. Particularități: Varianta acadiană este denumită după numele Acadia al unei regiuni din Canada de pe vremea când era posesiune franceză. Acadia corespunde în mare provinciei Noua Scoție de astăzi. Vorbitorii variantei acadiene trăiesc mai ales în provincia New Brunswick, dar aceasta se vorbește și în Newfoundland. Din această variantă provine și cea din Louisiana, numită "cadien" „cadiană” (varianta de aici a cuvântului "acadien"), deoarece aici au imigrat în secolul al XVIII-lea
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
În iulie 1746. bătălia să întâmplat în apropierea râului York. Montesson și trupele sale au ucis patruzeci de New Englezi și i-au capturat restul. Montesson a fost lăudată pentru ca să remarcat în prima sa comandă independența. Aproximativ o mie de acadieni au trăit pe insulă, dintre care mulți au fugit de pe insulă la continent care era numit Nova Scoția, în primul val de expulzare britanic ordonat în 1755, ajungând la o populație de 5.000 de. Cu toate acestea, mulți alții
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
5.000 de. Cu toate acestea, mulți alții au fost deportați cu forța în al doilea val de expulzare, după Asediul de Louisbourg (1758). În Saint-Jean Ile (1758) Generalul Jeffery Amherst a ordonat colonelului Andrew Rollo să captureze insula. Mulți Acadieni au murit în drum spre expulzarea în Franța: la 13 decembrie 1758, nava de transport Ducele William s-a scufundat și 364 au murit. O zi mai devreme Violet să scufundat și 280 au murit;. Câteva zile mai târziu Ruby
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
în Maritimes, după cucerirea lor de către britanici. Neputând convinge destui imigranți britanici să adere la religia lor,guvernul a hotărât aducerea ( `importarea`) de protestanți din Germania și Elveția pentru a popula regiunea și a echilibra raportul dintre protestanți și romano-catolicii acadieni(2); Acest grup este cunoscut ca Foreign Protestants(3( protestanți străini)); Acest efort s-a dovedit a fi un succes și astăzi. Partea de sud a regiunii Noua Scoție (4)( new scotia), este în majoritate luterană. Acest obicei a rămas
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
Acadia (astăzi Nova Scotia, New Brunswick și Prince Edward Island din Canada), au venit în Louisiana ca urmare a expulzărilor de după războiul de 7 ani. Ei s-au stabilit mai ales în regiunea de sud vest a Louisianei numită acum Acadiana. Spaniolii, dornici să câștige de partea lor credincioși catolici, i-au primit bine pe refugiații din Accadia. Populația cajun îi are ca strămoși pe acești refugiați din Accadia. Loucuitori ai Insulelor Canare spaniole, numiți Isleños, au emigrat din Insulele Canare în Louisiana
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
locuitorii în vârstă de peste 5 ani vorbesc franceză sau cajun în familie, în timp de 2,5% vorbesc spaniola . Locuitorii cajun și creolii cu strămoși francezi sunt majoritari în partea de sud a statului. Locuitorii Cajun din Louisiana sunt descendenții acadienilor vorbitori de franceză din colonia franceză Accadia, adică provinciile canadiene New Brunswick, Nova Scotia și Prince Edward Island din prezent. Populația cajun a rămas izolată în mlaștinile din sudul Louisianei până pe la mijlocul secolului XX. În prima parte a secolului XX
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
geografică (aluzie la țara sa de adopție). Lista invitaților, notată cu rigoare germană de Carol în Jurnal, cuprinde nume celebre: Henry Creswicke Rawlinson (părintele asiriologiei, cel care a descifrat primul cuneiformele și a interpretat primul un text scris în limba acadiană), Léon de Rosny (specialist în civilizații precolumbiene), Sir Henry Bartle Frere (fost guvernator-general la Bombay), entomologul, arheologul și parlamentarul Sir John Lubbock etc. În ziua de 8/20 septembrie 1874 suita părăsește Londra, ajungînd prin Dover și Calais la Paris
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Nord”. La acel moment, însă, aderarea la NATO încă era un proiect. Pe termen scurt, Mircea Roman a „pus la cale” întâlnirea președintelui României cu premierul provinciei Moncton, la Sommet-ul Francofoniei de la Beirut. Bănățean mândru Comunitatea francofonă din New Brunswick - „acadiană”, cum își spune, mândră că s-a creat la 1604 pe sol canadian - are o tradiție ieșită din comun: festivaluri internaționale, la care își invită fiii risipiți prin lume. „De ce n-am face și noi, bănățenii, așa ceva? ”, s-a întrebat
Agenda2003-23-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281104_a_282433]
-
a început prin anii '90. Eu tocmai cumpărasem o practică medicală (Medicină de Familie) într-o localitate din sudul provinciei New Brunswick. Populația acestei zone era predominant loyalistă (fidelă Coroanei Engleze) spre deosebire celei din nord, predominant de descendentă franceză (acadienii). Mary s-a prezentat la noul meu oficiu că pacienta și mi-a vorbit, în franceză; rar să întâlnești vorbitori de limba franceză în această zonă anglofona, unde, paradoxal, multe nume sugerează francofonia. I-am cunoscut soțul, Tom, si pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
imaginea lui Yhwh ca judecător suprem care promulgă decrete drepte precum strălucirea luminii (Os 6,5; Sof 3,5), deseori având alături „adevărul” și „dreptatea” (Ps 96,13; 98,9; cf. și Ps 37,6), evocă imaginea pe care izvoarele acadiene ne-o oferă despre zeul solar Șamaș, zeul dreptății, al cărui consiliu ceresc aparține cuplului de divinități Adevărul și Dreptatea (Išar și Mešar în cetatea Mari; cf. și CAD, vol. K, s.v. kittu A, p. 471; vol. M/2, s.v.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul tehnic al sacrificiului, în unele cazuri, poate avea și semnificația de a celebra un banchet (exemplul cel mai clar cu privire la aceasta se găsește în textele ugaritice, cf. Merlo, Xella, 1999, p. 202). Foarte frecvent termenul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]