84 matches
-
acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei când apar pe piață cu noile numere, revistele marchează porțiuni de timp literar consumat. Fără ele s-ar înstăpâni, acaparantă, impresia de nemișcare, de stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața mi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
conjugală bogată cu o femeie care îl ignoră în Cinci, cinci și jumătate, un bătrânel cam zurliu care folosește umplerea buteliilor ca modalitate de seducție în Ca de fiecare dată -, ele se desfășoară după o logică a detaliului rebel și acaparant, ce destramă iluzia realistă și împinge epicul către grotesc și monstruos: „Amănuntele se substituiau întregului, încet, încet, mintea îi lucra meticulos ca un animal care-și mestecă prada” (Proză cu amănuntul). Mai puțin distilată estetic este piesa de teatru Nuntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
memoriei, dintre care una, cea mai puțin „uzitată”, este cea care ne coboară spre existența profundă a eului ce se poate confunda cu eternitatea, tot așa, se pare că omul, prins În febra creșterii, a formării și a presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este conținut în volumul de schimburi comerciale pe care le avem cu state membre ale Uniunii Europene. Grosso modo, aceasta arată că, într-o măsură covârșitoare, România se află într-o extraordinar de strânsă relație economică cu Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este acaparantă chiar pentru România și acest lucru se petrece spre binele nostru evident. Robert Turcescu: La ce vă referiți? Mihai-Răzvan Ungureanu: La faptul că mai bine de două treimi din schimburile economice pe care le are România cu alte state se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
atent al românului va încerca să surprindă și în film sau să regăsească atmosferă care l-a acaparat la lectură prin insolit, ardere, originalitate, curgere. Nu o va regăsi. Poate nici macar parțial. Este, într-adevăr, o poveste asemănătoare, bengaleza, personaje acaparante dar diferit(e): în partitura romanesca primează originalitatea, naturalul, emoția vie, netrucata, chiar dacă și aici apar tusele de senzualitate, pe când în film, din start, prin chiar alegerea unor vedete pentru rolurile titulare se oferă imaginea de spectacol. Poetica erosului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Slavici se poate măsura și după importanța pe care o capătă personajele feminine. Dacă în Popa Tanda sau în Budulea Taichii femeile fac doar figurație, începînd cu Scormon ori La crucea din sat tinerele fete posedă deja o personalitate acaparantă. Capodoperele Moara cu noroc, Pădureanca ori Vecinii nu pot fi concepute fără personajele centrale Ana, Simina și Agata; totul merge progresiv pînă la Mara, într-un fel de apologie literară a feminității. Talentul de a surprinde psihologia feminină dă întreaga
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
aceea energia spaimelor se simte noaptea” (pp. 150 - 151). Alisa, „vrăjitoarea” nu e altceva decât o colportoare de legende ready made, de mistere de-o zi, așa cum era, la Mircea Cărtărescu, Mendebilul. Forța ei de seducție e cu atât mai acaparantă cu cât își revendică toate cunoștințele similiezoterice dintr-o îndelungă tradiție de familie. Mai degrabă acesta e argumentul care-o convinge pe Tina. De altfel, în virtutea aceleiași sensibilități, dezvoltă și discretul flirt incestuos cu un verișor mai mare. Nimic exagerat
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
supralicitarea calității de oltean a scriitorului). Tinerețea lui Arghezi oferă subiecte fabuloase, ce ar merita investigații speciale. Enunț doar trei, fără a intra în detalii: 1. Macedonskianismul originar al tânărului poet Arghezi, ca o bună soluție a ieșirii din raza acaparantă, copleșitoare, a post-eminescianismului; 2. Extinderea viziunii argheziene spre un decadentism foarte personal, deși artificios (dar orice decadentism e artificios), în Agate negre; primul volum proiectat de Arghezi, dar pe care a refuzat apoi să-l mai publice, din autoexigență, nu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
însă ținta predilectă a șarjelor eseistului o constituie Cioran. împotriva acestuia e alcătuit un rechizitoriu amplu (i-a închinat un volum întreg, continuat în paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul unei urmăriri înverșunate, acaparante, precum a balenei albe din Moby Dick). Din rațiuni stilistice avem a face însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în Pe culmile disperării, Cioran scrie tinerește
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
-l răpi, măcar o secundă, telenovelei, amoroase sau fotbalistice". Cu aceste considerații își începe Cornel Ungureanu recenta Istorie secretă a literaturii române, o carte astfel intitulată încât să-i stârnească "onoratului cititor" curiozitatea, să-l clintească, măcar o secundă, de lângă acaparantul televizor. Aceasta în beneficiul literaturii, al cititului. Nu cred totuși să poată fi câștigați de partea lecturii împătimiții de telenovele, oricât i-ar ademeni Cornel Ungureanu cu darea pe față a secretelor istoriei literare. De fapt tot pe noi, pe
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
de tot felul să concureze liniarul determinism, după remarca lui Gadamer?" în cazul prezent, o astfel de "ipoteză" constituie un brand atît de individualizat, încît n-ar putea fi reluat fără menționarea paternității sale. Nicolae Manolescu posedă o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură.
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
lume importantă, dar îi și consumă timpul. Gusti voia să-și lege numele de o reformă a învățămîntului fără a izbuti, înfundîndu-se, finalmente, în cartoanele parlamentului. Dar toată această tevatură, l-a epuizat aproape pe Golopenția de atîtea lucrări prea acaparante. Nu era, desigur, mulțumit. Dar nu voia să-și supere profesorul. Are însă grijă să depună stăruințe pentru a obține o bursă Rockefeller pentru un doctorat în Germania. O obține în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
magic ?" ne-am hotărît să facem cîteva destăinuiri pe temă. l Pe vremea cînd pagina 32 se numea încă Revista revistelor, Cronicarul a avut, ani la rînd, două condeie: Adriana Bittel plus Cristian Teodorescu. La nevoie - vacanță sau alte ocupații acaparante - era cîte un Cronicar interimar care le imita stilul. După ce Adriana Bittel a anunțat că s-a săturat (sic!), partea ei de rubrică a fost preluată cel puțin un an, dar cred că mai mult, de Dl. Manolescu, Dl. Cristian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
anexă a computerului, o prezență auxiliară al cărei rost va fi eclipsat de noua progenitură: cyborgul. Nu-i așa că totul sună a science-fiction? Ei bine, nu e nici urmă de plăsmuire fantezistă aici, ci de cea mai frustă și mai acaparantă realitate. Ne mișcăm deja într-o lume în care concretețea lucrurilor pierde teren în fața virtualității digitalice, o lume în care tehnicile virtuale modifică tenace și subtil natura umană, dar o lume în care, în chip uimitor, modificarea intervine cu atît
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
și nu reprezintă marele mesaj, mesajul ultim , "definitiv" al tetralogiei. Dar intervine în text autorul însuși, cu sublinieri apăsate și cu mărturisiri despre experiența personală ,în acord subînțeles cu ceea ce personajele au suținut despre marea provincie furnizoare de caractere, bucureștenismul acaparant ș.c.l. Undeva în volumul ultim al tetralogiei, apropiindu-se de încheierea enormului travaliu narativ ,Breban spune limpede: "De altfel, trebuie s-o mărturisim acum, la sfârșitul acestui ciclu voluminos, o bună parte din eroii noștri nici n-ar
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba, în arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una mai lungă? Modalitatea persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cîteodată scrise. E vorba de o "retragere din lume", din cea a conveniențelor sociale, numită odinioară le monde. Urmează o explicație aparent cochetă, însă care conține o confesiune ce indică nu doar profuziunea, ci și profunzimea experiențelor în cauză, nesațiu acaparant, purtînd neîndoios acolada unui destin: Cînd timpul ți se suprapune însă mai ales cărților (scrise ori citite), configurația lui pare la prima vedere extrem de monotonă. E doar o impresie înșelătoare. Dacă ești mai atent, te frapează varietatea uluitoare a unei
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
că ar fi a patra putere statală. Dar nu se cuvine, la ora actuală, acordarea unei asemenea gratulări în mai mare măsură instanței video, ce nu încetează a-și spori autoritatea? Ea se bucură de primatul imaginii, care e mai acaparantă decît cuvîntul, ducînd la diminuarea capacității de abstractizare, la o capotare a intelectului în concret, conform unui dicton cartezian adaptat: non vidi, ergo non est. Reducția reacției raționale duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
E greu să vorbești despre romanul lui Nádas Péter, nu e o carte generoasă pentru cronicari (sau dimpotrivă, e prea generoasă), în primul rînd pentru că oferă mai curînd virtualități decît certitudini într-un adevărat labirint cu multe piste false, prin acaparanta strategie a narării cu vocea unui copil. E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
îți taie răsuflarea prin neobișnuita doză de agresivitate fățișă. Weininger poate fi ridiculizat foarte ușor printr-o lectură în diagonală și extrageri din context, în ciuda tuturor referințelor la studii experimentale și la Goethe, Kant, sau Schopenhauer; efectul său este însă acaparant și năucitor odată cu lectura "pe orizontală", sintagmatică a cărții, așa cum el a conceput-o. Paradoxal, dar în aceeași logică � pe care unii au considera-t-o "de fier"), după sute de pagini în care își caută și își află
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și unde, printre rotocoalele expresive, se infiltrează, fericit, o ipocrizie bine controlată, dăm peste pagini convingătoare. De aceea, dintre numeroasele personaje, cel mai acaparant și mai ușor de reținut, cel mai problematic și mai taciturn se arată a fi Nori. Atât descompus tehnic, cât și ca expresivitate intrinsecă, acesta - bătăușul, dipsomanul, ratatul - ține capul de afiș. Singurul care mișcă lucrurile în amorțeala generalizată, Nori
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
însemna aici câteva lucruri. Un fapt pe care Bukovski a ținut să-l clarifice a fost acela privitor la definirea disidenței și la raporturile proprii cu această condiție. Este, a fost disident? Termenul, impus de „media străină”, i se pare acaparant și mai degrabă creator de confuzii. Circulă, a circulat în legătură cu el și cu alții care au avut aceeași poziție față de regimul comunist, dar circulă fără temei real. E în fond incorect, impropriu în ce-l privește. La fel în legătură cu Saharov
Mărturia lui Bukovski by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3873_a_5198]
-
Jargonul științific, limbajul doct, prețios, al simpozioanelor și lucrărilor academice de teorie și critică literară, stilul cool și dezinhibarea verbală ale băieților de cartier, metaforele împrumutate de la ?vecina mea?, poeta, locurile comune ale criticii literare și cele ale tot mai acaparantului univers mass-media sînt precum notele unui xilofon pe care autoarea le izbește fără încetare pentru a obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
altă afirmație halucinantă: cea a impersonalității actului poetic, conform căreia autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică o Ultima Thule a poeticității, pe care, ca să facem recurs la interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât Divinitatea nu gândește, fiind (inclusiv) gândirea
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]