78 matches
-
Pseudokynegetikos (1874), deși se mai păstrează unele semne prezente (fetița scriitorului apărută pe neașteptate în cameră, cățelușa care naște, un alt ospăț final, oferit de data aceasta de un domn Stere), echilibrul s-a stricat: plonjarea în muzeal ia proporții acaparante, iar lectura devine împiedicată, fragmentară, fără suflu continuu; simpla temă a "vînătorii" nu e suficientă ca liant stilistic. Simțind și el acest handicap, Odobescu a introdus un inedit element al prezentului, pe care îl distribuie cu grijă de-a lungul
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
fără a fi fost apropiat la data debutului (petrecut mai devreme cu patru ani, în 1976), devine astăzi, vrând, nevrând, tot mai apropiat? N-aș îmbrățișa ideea. De altceva, cred, e vorba aici. De limbaj. (Înțeles nu formal, ci integrator, acaparant, diluvial).Un limbaj care ia în stăpânire tot ce întâlnește în cale. Până la Însemnări din ținutul misterios, acesta dădea senzația că e ținut într-o nefastă carantină. Luau ochii, în schimb, valorile, așa spunând, anecdotice. Poemele lui Gabriel Chifu puteau
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie a morții. Senzualitatea morbidă a poetului - iată mai degrabă un simptom al decadenței avansate, incompatibil cu renașterea pașoptistă. În Florile Bosforului, în Basme și în Macedone se moare de prea multă plăcere, optîndu-se
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba, în arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una mai lungă? Modalitatea persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
provocatoare, modelată în mod caracteristic dintr-o pastă teratologică (Pădureanebună). Revine obsesiv un inventar al materiilor: „Avem totul în vedere. Aurul și cărbunele, petrolul, pădurile verzi, minele negre de diamant și uraniu. Sarea pămîntului" (ibidem). E la mijloc o demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
că ar fi a patra putere statală. Dar nu se cuvine, la ora actuală, acordarea unei asemenea gratulări în mai mare măsură instanței video, ce nu încetează a-și spori autoritatea? Ea se bucură de primatul imaginii, care e mai acaparantă decît cuvîntul, ducînd la diminuarea capacității de abstractizare, la o capotare a intelectului în concret, conform unui dicton cartezian adaptat: non vidi, ergo non est. Reducția reacției raționale duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte, ne ciocnim de aceeași realitate, absența Divinității, disperarea poetului. Familiar al morții mereu interogate, Philippide găsește pentru ea zeci de perifraze metaforice și inedite: marea clipă fără viitor, existența
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
aceea energia spaimelor se simte noaptea” (pp. 150 - 151). Alisa, „vrăjitoarea” nu e altceva decât o colportoare de legende ready made, de mistere de-o zi, așa cum era, la Mircea Cărtărescu, Mendebilul. Forța ei de seducție e cu atât mai acaparantă cu cât își revendică toate cunoștințele similiezoterice dintr-o îndelungă tradiție de familie. Mai degrabă acesta e argumentul care-o convinge pe Tina. De altfel, în virtutea aceleiași sensibilități, dezvoltă și discretul flirt incestuos cu un verișor mai mare. Nimic exagerat
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Jargonul științific, limbajul doct, prețios, al simpozioanelor și lucrărilor academice de teorie și critică literară, stilul cool și dezinhibarea verbală ale băieților de cartier, metaforele împrumutate de la ?vecina mea?, poeta, locurile comune ale criticii literare și cele ale tot mai acaparantului univers mass-media sînt precum notele unui xilofon pe care autoarea le izbește fără încetare pentru a obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
însă ținta predilectă a șarjelor eseistului o constituie Cioran. împotriva acestuia e alcătuit un rechizitoriu amplu (i-a închinat un volum întreg, continuat în paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul unei urmăriri înverșunate, acaparante, precum a balenei albe din Moby Dick). Din rațiuni stilistice avem a face însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în Pe culmile disperării, Cioran scrie tinerește
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
însemna aici câteva lucruri. Un fapt pe care Bukovski a ținut să-l clarifice a fost acela privitor la definirea disidenței și la raporturile proprii cu această condiție. Este, a fost disident? Termenul, impus de „media străină”, i se pare acaparant și mai degrabă creator de confuzii. Circulă, a circulat în legătură cu el și cu alții care au avut aceeași poziție față de regimul comunist, dar circulă fără temei real. E în fond incorect, impropriu în ce-l privește. La fel în legătură cu Saharov
Mărturia lui Bukovski by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3873_a_5198]
-
Noica, Traian Brăileanu (care este și unul dintre cei mai importanți sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Țuțea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arșavir Acterian și alții - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele și riguroasele abordări teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulată "Prelegeri de estetica Ortodoxiei". Noutatea, originalitatea profundă și forța de impact a acestor Prelegeri demonstrează cu prisosință faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012[Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
Noica, Traian Brăileanu (care este și unul dintre cei mai importanți sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Țuțea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arșavir Acterian și alții - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele și riguroasele abordări teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulată "Prelegeri de estetica Ortodoxiei". Noutatea, originalitatea profundă și forța de impact a acestor Prelegeri demonstrează cu prisosință faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne
LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI, MULT STIMATE DOMNULE PROFESOR MIHAIL DIACONESCU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012[Corola-blog/BlogPost/357664_a_358993]
-
poziționarea noastră vizavi de această problemă, invit la o discuție care să pornească de la o cunoaștere realistă a școlii, refuzând tratarea superficială sau cuvintele mari. Vă voi prezenta punctul de vedere al unei persoane care nu are altă pasiune mai acaparantă decât aceea de a încerca să facă educație. Un argument care îmi permite să afirm că mediul școlii mi-e bine cunoscut e acela că am predat în mai multe școli, de la unele centrale, la altele mărginașe, și am trecut
Dragi părinți, e greu ca școala să vă mai educe copiii, când acasă vi-i educă televizorul () [Corola-blog/BlogPost/337734_a_339063]
-
Noica, Traian Brăileanu (care este și unul dintre cei mai importanți sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Țuțea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arșavir Acterian și alții - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele și riguroasele abordări teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulată "Prelegeri de estetica Ortodoxiei". Noutatea, originalitatea profundă și forța de impact a acestor Prelegeri demonstrează cu prisosință faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012[Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
își dorește iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului sărac, se înțelege, numai de pictură nu-i arde. Celui prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e un nonsens) își poate îngădui mica/marea plăcere a achiziționării unei lucrări de artă. Dar, vai, cît de puțini sînt acești semeni
by al Gheorghiu[Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest capitol am putea conchide lapidar că, dacă pentru medic ascunderea adevărului cu privire la boală constituie adesea - în cazul severității bolii - o regulă, pentru bolnav însă ea trebuie să constituie o rară excepție. 6.2.3.2.4. Renunțarea la „tendințele acaparante” Mulți bolnavi simt atât de mult nevoia de a fi asigurați de lipsa de gravitate a bolii, ca și de șansele lor de vindecare - încât ei tind să capteze mai mult decât este necesar atenția medicului asupra lor, fapt ce
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
conjugală bogată cu o femeie care îl ignoră în Cinci, cinci și jumătate, un bătrânel cam zurliu care folosește umplerea buteliilor ca modalitate de seducție în Ca de fiecare dată -, ele se desfășoară după o logică a detaliului rebel și acaparant, ce destramă iluzia realistă și împinge epicul către grotesc și monstruos: „Amănuntele se substituiau întregului, încet, încet, mintea îi lucra meticulos ca un animal care-și mestecă prada” (Proză cu amănuntul). Mai puțin distilată estetic este piesa de teatru Nuntă
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute cu o întârziere de un deceniu, povestirile din Provizoriu, Sud (Libertate supravegheată) (2000) evocă, de data aceasta cu o ironie dusă uneori până la sarcasm, lumea comunistă din faza terminală. Sentimentul dominant este acela al unui clopot de sticlă care
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-și făcea? Când oi zice de-un sporici, Și lua drumul la Ghidici, La Ghidici când ajungea, La
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete cu părul sârmos dădeau din cap o dată și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ludwig Wittgenstein, un filozof despre care auzisem, dar pe care nu-l citisem - lucru deloc surprinzător, dat fiind că majoritatea lecturilor mele se limitau la beletristică, doar cu tentative din cele mai timide în alte domenii. Am găsit această lucrare acaparantă, bine scrisă, dar o povestire se detașa dintre toate celelalte și mi-a rămas în minte de atunci încoace. Autorul, Roy Monk, afirma că, după ce a scris Tractatus, ca soldat în primul război mondial, Wittgenstein a considerat că a soluționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica[Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
salvată, se nimerește și Fratele, prin preajmă. Nici de noi, nici de alți ciumeți, ca noi. Sau, în orice caz, s-ar zice că lumii, în ansamblu, nici că-i pasă. Pe nesimțite, întraseră cu toții și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica[Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]