2,246 matches
-
apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în acest stil al psihologiei autoscopice. Vladimir Beșleagă (născut la 25 iulie 1931 în localitatea
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
și mă mir că nu l-a pus nici unul în valoare: și anume, esența securistă a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile stăteau exact invers. Nici unul dintre activiștii, mai mărunți sau mai răsăriți, nu puteau accede în funcții fără acordul „brațului înarmat” al partidului. Prim-secretarii „coordonau” doar pe hârtie activitatea Securității; în practică, aceștia erau pionii vizibili ai uneia și aceleiași politici de dominare și batjocorire de către o castă de tembeli a unei populații înfometate
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
orice sistem teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății de manevră speculativă, dar tocmai "enigma" artei, irezolvabilă, incapabilă a se livra integral vreunui cod hermeneutic, face posibilă mulțimea abordărilor, și ele practic inepuizabile. D-na Tupan se străduiește a accede la perspective dintre cele mai generalizatoare, totuși nelipsite de cristalizările unor structuri. încă eseistul și poetul victorian Matthew Arnold aprecia că libertatea neîngrădită, domnia bunului plac reprezintă apanajul "barbarilor", care, în vederile sale, n-ar fi decît "aristocrații", adică intelectualii
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Explicați?... B.N.: Nu este vorba de o nebunie patologică. Este o nebunie asumată lucid sau o schizofrenie senină... Nebunia este ieșirea dintr-un cadru normal, formal și schematic... Dar ce este normal? Nebunia este cheia adevărului nostru pentru că prin ea accedem la "eul ascuns" și ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am scris romane îmi puneam deseori întrebarea: Cine vorbește în mine?" "De ce vrea personajul să iau creionul și să scriu ce-mi spune?" " Cînd
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în secolul XX nu ar fi doar ideea exaltantă pe care această categorie o are despre ea însăși, ci diseminarea noii stări de spirit pînă la nivelul grafomanilor complet insignifianți. Numărul celor care au crezut, în secolul XX, că pot accede la celebritate prin intermediul scrisului s-a multiplicat exponențial față de epocile precedente. Transformarea scrisului în "meserie" sporește uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
au dispărut de mult. De aceea, poate, unui tînăr francez i se cere doar să scrie bine pentru a putea fi publicat, în vreme ce același tînăr român se va simți obligat să se drogheze sau măcar să rememoreze cotidianul comunist pentru a accede în noul panteon al ego-urilor prozatoare de la Polirom. Probabil că tot comunismul e de vină...
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
scris decît aproape toți gînditorii din sud-estul european"? Sau cînd susținea că Nae Ionescu depășea elementara "înțelepciune", id est "înfundătura filosofică" a modului românesc curent de-a face filosofie, aflîndu-se alături de Blaga pe unicul drum pe care gîndirea autohtonă putea accede la o filosofie de tip apusean? Ion Dur se străduiește a ne oferi o imagine obiectivă a gînditorului "socratic", a profesorului care, în optica d-sale, a jucat, "în spațiul cultural interbelic, un rol maiorescian": "Exegeza profundă a transformat însă
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
centru, firavă foarte/ e amărîta mea margine,/ pe care abia o mai simt,/ abia o mai bănuiesc,/ mai curînd visînd-o, închipuind-o,/ ca marinarul flămînd de-un țărm" (Psalm). în final, "simplificat între atîtea/ muchii și linii frînte" (Spital), spiritul accede la o viziune mai convenabilă, cea de atelier cosmic în care organicul e transferat în anorganic, în care concretul face saltul expiator în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
posibilitatea de reproducere, prin inducție culturală, a practicii homosexuale, și la ideea hilară, dacă n-ar fi de-a dreptul sinucigașă pentru specie, că oricine, indiferent de datele ireproductibile ale personalității, de gradul de educație și de validitatea mintală, poate accede cu șanse nediferențiate la creația simbolică. Această asimilare deliberată, abuzivă și stupidă a realului cu virtualul, în care mediile vizuale au un rol fundamental, nu numai că nu îmbogățește și nu resemnifică realitatea umană în toate dimensiunile ei, ci, din
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski, au accedat peste noapte la notorietate, compunînd poezii în care răzbătea un aer proaspăt de libertate, poezii a căror publicare - doar cîțiva ani mai devreme - ar fi fost de neconceput. în aceeași atmosferă aproape euforică a văzut lumina tiparului nuvela O zi
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
Ulrich Dibelius, Stephan Wehowsky, Claus-Steffen Mahnkopf, Miller Puckette sunt doar cîțiva dintre autorii de frugale exegeze muzicologice ori de succinte crochiuri eseistice, cele mai multe aparținînd ultimului deceniu, cărora Dan Dediu le oferă, grație convocării în paginile cărții sale, șansa de a accede și de a se rostui în literatura noastră de specialitate. în definitiv, Radicalizare și guerrilla seamănă cu o sticlă plină de S.O.S.-uri, aruncată în plin ocean al nedumeririlor și neputințelor noastre. O sticlă pe care o prinde
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
de un dezgust endemic. Jucîndu-se cu verbul, bardul e nu mai puțin la discreția unei divinități ce se multiplică (la rîndul Său, se joacă cu propria-I hierofanie). Un iz vag dostoievskian se degajă din această sforțare orgiastică de-a accede la smerenie, ca un fel de sacrificiu invers: "1. Eu mă desfrînez./ Dar cu ultimele puteri caut totuși să mă tîrăsc spre Dumnezeul meu. 2. Tu mă prăvălești/ îți împletești fălcile printre vreascurile pieptului meu și mă tîrăști/ Către Dumnezeul
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
la târzii alexandrini. Chiar și când acest lucru nu se poate întâmpla, traducerea foarte exactă a fragmentelor excerptate, a poemelor în alte cazuri, dublată în câteva rânduri de variante libere, respectând însă tiparele metrice, îl ajută pe lectorul nespecialist să acceadă la ritmul, interior ca și exterior, al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective” în sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
prieteni, iar alții adversari ai infelicelui comentator. Dacă vechii cronicari se aflau „sub vremi“, cronicarul literar se află neîndoios sub... autori. Îi trebuie un mare efort de conștiință spre a se degaja de povara raporturilor personale cu scriitorii, sprea a accede la o judecată senină, imperturbabilă: „Relațiile umane ale criticului se văd prea adesea periclitate, supuse erodărilor, ceea ce-i complică viața nespus de mult, iar uneori i-o face de-a dreptul insuportabilă. Are nevoie de forță morală pentru a nu
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
disprețuiesc adevărul - lucru care nu mai trebuie demonstrat întrucât se învață la istorie. Ceea ce-i mișcă pe tirani și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul, ci banala dorință de putere. Ei caută doar suporturi ideologice pentru a accede în vârful piramidei. Drept dovadă, și Napoleon, și Hitler, și Ceaușescu, mai întâi și-au căutat o ideologie - animați în subconștient de pofta patologică a dominării - pentru ca apoi să adere la ea în mod fanatic. Revoluționar autentic a fost numai
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
importante și, cel mai grav, devin modele pentru mulți copii și tineri - așa cum, fără dubiu, arată sondajele de opinie. O, nu este vorba, evident, de acel relativism universal conform căruia peste tot există hoți, ci de faptul că nu poți accede în acele “caste” dacă nu ești hoț - însă, e drept, un hoț autentic, profesionist. Nu am înțeles încă dacă acest aspect, familiar nouă, ține de un oarece relativism sau de absolutul imoralității. Într-o astfel de civilizație, un text adulator
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
lumea muzicală românească. Ori un ac ce înțeapă, vorba lui Tudor Mușatescu, nu ca să împungă, ci ca să coasă. Recenta sa carte, Clepsidra spartă, apărută la Editura Muzicală este ea însăși o tolbă cu săgeți, supusă unor “Conexiuni” la care puteți accede “Pe riscul dumneavoastră”. Ca atunci când pui un pariu, fără să cunoști rezultatul. Autorul însă pare a-l ști. Ce altceva poate explica evitarea condiției de “critic de specialitate” dacă nu cunoașterea canonului sever, implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare: “Trosnesc pereții, cade faianța, plesnește gresia, duritatea gîndului, intensitatea ideii străpunge ca un sfredel, ca un tunel pătrunde peste tot,/ nu mai este lumina
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
și bogată, și fără el. Nicio pagubă, și-a zis Ivan Mihailovici melancolic, și-acolo or trăi oameni, și-acolo s-o găsi vreo sticluță care să-ți aline viața, să ți-o împlinească, și-acolo, dacă ești conștiincios, poți accede la funcționar II, clasa III, ba chiar la mai mult, își zisese el, când auzise că taigaua siberiană e plină de oameni care au făcut și-au dres, adică de oameni foarte importanți și foarte bine căliți. Toți cei care
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
timp atât de populare încât compozitorul a fost apreciat drept urmaș al marelui Verdi. O analiză comparativă a câtorva dintre creațiile marilor compozitori este extrem de tentantă. Pătrunzând în intimitatea laboratorului lor, analistul descoperă două variante ale aceluiași mod de a accede la perfecțiunea a ceea ce istoria muzicii numește teatru muzical. Atât Verdi cât și Puccini lucrează cu povești de viață și de moarte perfect veridice, impecabil construite din punct de vedere dramaturgic, cu personaje puternice și pregnant conturate prin replici și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
însă, poate surveni și prin contemplare, ca reflecție pasivă (descriptivă), pe suportul unei imagini (mandale) călăuzitoare. Prin urmare, înțelesul poate fi comunicat (și în absența referentului sau a unui comunicator personalizat), pe când starea de înțeles depinde de prezența celui care accede și, implicit, a suportului de călăuzire. Altfel zis, starea de înțeles nu poate fi decât la timpul prezent și pentru totdeauna, într-un proces de completitudine (împlinire/cuprindere a sineluiîntru sine). Înțelesul însă este limitat și variabil, fiind relativ momentului
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
tipurile de examene Cambridge. Din acestea, se numără și examenul care se echivalează cu proba de evaluare a competențelor lingvistice din cadrul examenului de bacalaureat sau cu proba pe care elevii de clasa a V-a o vor susține pentru a accede într-o clasă de limbă engleză intensivă. Sesiunea de examene din acest an, pentru cele trei module Cambridge YLE (Starters, Movers, Flyers), va debuta la Centrele Internaționale Helen Doron English din România. În data de 13 iunie 2015, tinerii vor
Examenele Cambridge se echivalează cu proba de competențe lingvistice de la Bacalaureat [Corola-blog/BlogPost/94010_a_95302]
-
căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman al unui personaj simpatic, în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
ceilalți să creadă că mă aflu pe ultima sută de metri...pe ultimul centimetru...dăh !... că nu mai pot scrie... că de abia mai tîrîi cuvintele printre mlaștinile dezolării personale... și cînd reușesc, în fine , bleah!, să încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de grădină, cu stropitoarea de tablă ruginită, cu gura elegii injurioase... textul să
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]