11,233 matches
-
în mai toate cărțile criticului, printr-o vizibilă tentație comparatistă adesea transfrontalieră. Ceea ce fusese implicit sau aluziv în scrierile anterioare devine explicit odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un program distinct, coerent, de înseriere și interpretare a operelor literare. Cornel Ungureanu constată, pe urmele lui George Călinescu că perspectiva diacronică a istoriei literare nu este suficientă pentru a explica specificitatea
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
fără să ezite o explicație lucidă a unuia din succesele sale cele mai de seamă: "Acum, presupunând că numele meu va lăsa oarecari urme, o voi datora Geniului Creștinismului: fără iluzii asupra valorii intrinseci a lucrării, îi recunosc o valoare accidentală; ea a venit exact la momentul potrivit. Pentru acest motiv, ea m-a făcut să ocup un loc într-una din epocile istorice care, amestecându-l pe individ cu lucrurile, obligă să-i fie reținută amintirea" ( p. 469). Omul însuși
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Cu toate că prin vîrsta biologică și prin contextul în care s-a format Panaite Chifu poate fi încadrat în genearția '80, prin relația cu forma și cu materia, dar, mai ales, prin înțelegerea artei ca pe o ieșire din cotidian, din accidental și din tranzitoriu, opțiunea sa poate fi asociată mai degrabă unei conștiințe clasice. Interesat cu predilecție de materialele consacrate, piatra și bronzul în special, însoțite de tehnicile corespunzătoare - cioplirea și modelajul -, sculptorul și-a propus implicit păstrarea unui echilibru stabil
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
parvine din Elveția: un anume Ion Mustață o înjură birjărește pe Nicoleta Franck. Birjarul este redactorul revistei Românul elvețian de la Geneva. Înjurătura i-a ajuns la cunoștință dlui Șuțu prin revista Căminul românesc, tot din diasporă. Cum nu citim decît accidental aceste publicații, ne bizuim pe informațiile dlui Șuțu, care notează simpatiile lui Ion Mustață pentru România Mare a lui Vadim. Se pare că din această afinitate electivă provine și turnura amenințătoare a mitocăniei românești fără frontiere: „Vezi-ți de bătrînețile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
nu își cunoaște trecutul este condamnat să-l repete, spune celebrul dicton aplicat aici la modul cel mai concret. Suntem "condamnați" să trăim aceeași iubire la infinit, cineva ne este predestinat no matter what sau nu ne putem depăși iubirile accidentale decât prin consumarea lor traumatizantă? Jim Carrey - despre care cred că este un actor extraordinar - și Kate Winslet joacă aproape memorabil. Jim Carrey nu doar că nu seamănă deloc cu cel din comedii (unde, în ciuda mizei pe prestația facială, de
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
înțelepciune și că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrșit de anevoioasă și plină de durere". Personajul lui Toma Pavel face eforturi să își înțeleagă viața povestind-o. Viața lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înșiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații intelectuale. Chiar și cel mai anost episod ale unei astfel de existențe poate dobîndi semnificații cu totul speciale prin povestire. Sintetizată printr-o poveste, orice
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
al II-lea, rebeliunea legionară, al doilea război mondial, instaurarea regimului comunist, revoluția maghiară, momentul 1968, căderea comunismului și România tranziției. Din păcate însă referințele la seismele din viața socială și politică a României, petrecute sub ochii săi, sînt pur accidentale în economia cărții. În schimb, autorul știe cu precizie cum era îmbrăcat în prima zi de școală, numele animalelor care îi populau curtea copilăriei, momentul precis în care a citit anumite cărți (nu neapărat dintre cele bune). Atenția sa este
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
în 1940 (și reluat de Micul Dicționar Academic, 2001), este de fapt un alt cuvînt, rar și cu sens nesigur: "insectă nedefinită mai îndeaproape". În plus, în titlul citat sensul cuvîntului nu este unul imediat motivat, ci reprezintă o extindere accidentală. Sensul de bază al unui derivat cu sufixul -ar suferă de o anume ambiguitate, pentru că asociază calitatea de agent cu un obiect, fără a indica exact tipul acțiunii: căpșunarul este, în principiu, cel care cultivă căpșuni, dar poate fi și
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
incorectitudinea politică: toți hawaienii care apar în film sunt obezi... Aceeași premisă, în realizări dureros de contrastante. Și filmul lui Michel Gondry, Strălucirea eternă a minții neprihănite, flirtează cu motivul amneziei, doar că aceasta diferă substanțial de pierderea de memorie accidentală. E voluntară (ca să o produci, angajezi firma Lacuna Inc.), are un subiect precis (vrei să-ți ștergi din minte o anumită persoană și amintirile legate de ea) și nu implică traume. După sfârșitul abrupt și dureros al relației cu Joel
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
substituie lumii tridimensionale și să instituie un alt proiect de realitate. În plin realism socialist, Mattis Teutsch sabotează existența imediată, formele recognoscibile și obiectul tangibil, sugerînd implicit că există o altă lume și un alt tip de existență din care accidentalul dispare, iar în locul lui se instaurează principii incoruptibile și energii spirituale pure. Acest moment nu este, însă, decît unul intermediar. Din el derivă, printr-o logică subtilă și, oarecum, surprinzătoare, cea de-a treia și ultima etapă din intervalul 1940
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
de finit, un alt discurs asupra materiei, a limbajului și a gestului, dar unul care nu putea fi oferit explicit contemporanilor, acelui moment al universurilor închise și al rezoluției perfecte, care nu putea fi transmis altfel decît ca o neîmplinire accidentală. Și tot prin desen Leonardo reface Creația, redescoperă, prin resorbția chipului feminin și a celui masculin într-un model unic, vîrsta edenică, starea de androgin și legătura inseparabilă cu înfățișarea dumnezeiască și cu spațiul paradiziac. La cinci sute cincizeci de
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
ieșită din comun și cu enorma sa percepție a concretului, care făceau posibile, ca în gîndirea de tip magic sau ca în universul copilăriei, absorbția obiectului determinat în abstracțiunea categoriei și rezumarea metonimică a legității cosmice în anodin și în accidental, dar și cu puterea lui de abstractizare, de a sesiza conexiuni și de a-și teoretiza în mod sistematic observațiile directe, el nu este nici un artist ușor de abordat și nici, mai apoi, o dată abordat, lesne de citit pînă la
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și note redactate după normele
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
mărturisise în prefața la Istoria literaturii române (București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, pp. 6-7 al unor asemenea lucrări colective: "Istoria literară nu se poate face decât de un singur autor cu vocație. Ea e operă de disciplină accidental, la temelie rămâne operă de creație critică." 2 Apud G. Călinescu, Scrisori și documente, Ediție îngrijită, note și indici de Nicolae Scurtu. Prefață de Al. Piru, București, Editura Minerva, 1979, p. 249
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
mai palidă decît realitatea. Poate pentru că scrisul era un act destul de conformist (Burroughs a și pictat, în maniera lui Pollock), nu și-a formulat niciodată explicit un crez. Nevoit să fugă în Mexic din cauza problemelor cu legea, și-a împușcat accidental soția în cap (episodul apare în Junky, dar inexplicabil ,ratat": soția nu e împușcată, ci îl părăsește). A mituit poliția mexicană, stabilindu-se apoi la Tanger, unde spera să găsească drogul legendar yage. A murit la 83 de ani, după ce
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip Ioan Groșan. Pretextul narativ este unul pe cît e banal, pe atît de actual. Descoperirea accidentală de către un copil a unei gropi comune într-un mic oraș de provincie pune pe jar comunitatea și înfierbîntă spiritele. Într-o societate bolnavă de teoria conspirației, în care toată lumea face și desface scenarii, ca cea a României din primii
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
arăt că nu sunt vinovat de aceste crime oribile. Trebuie să te conving povestea e adevărată ca să arăt că nu sunt vinovat de ficțiune. O crimă inventată este mai rea decât o crimă reală. Căci, dacă crima reală poate fi accidentală, rod al unei pasiuni de moment, nu s-a pomenit niciodată de vreo crimă fictivă care să nu fi fost premeditată. Pot să dau ora, ziua, luna și locul primei noastre întâlniri. Dacă vrei martori, caută-i printre salariații întreprinderii
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice: Ťbasmelor copite crescť" etc. Cine ar putea crede, în absența acestei probe de necontestat, că acel l (din copile) ,tăiat" accidental probabil de o subțire liniuță pe o fișă scrisă de mână, devenit astfel t (copite), poate stârni un asemenea delir, unde totu-i pe dos: gramatică (verbul nu-i ,tranzitiv"), mitologie (basmul nu-i ,animal fabulos"), stilistică (,metafora minunată"-i
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
un rezultat al cursurilor de marketing sau al traducerilor din engleză: dimpotrivă, e mai curînd un ecou stabil al comerțului tradițional, cu țuiculiță, mititei și icrișoare moi. Pe de altă parte, și fără glumă, apariția unei asemenea forme nu e accidentală și nici aberantă: atitudinea comunicativă, strategia conversațională pe care o relevă este cît se poate de coerentă - și, dacă nu universală, în orice caz transculturală. Cel care vrea să vîndă ceva recurge adesea la strategii ale politeții pozitive, ale familiarității
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
om și univers, de a celebra frumusețea creației sau de a sancționa dezordinile și erorile acesteia. Insă la fel de bine, și cu o îndreptățire egală, pictura Paulei Ribariu poate fi un proiect, o formă de a anticipa o existență exemplară, sustrasă accidentalului și derizoriului. Artista pare a fi găsit un numitor comun al existenței în spațiu și în timp, un set de forme exemplare și de valori incoruptibile pe care le propune apoi ca sistem de referință pentru o lume ipotetică. Umanitatea
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
explicitează și își subliniază mișcările dialogale și argumentative: Hai să încep cu Shri Mataji, că ați menționat-o" (FRL - 13.03.2002); , Păi haideți să vă dau un exemplu" (Nașul 24.03.2005); , Hai să vă spun altfel" (ib.). Doar accidental găsim asocierea interjecției hai cu persoana a II-a plural - ,Haideți să răspundeți" (Mașina de tocat, 9.12.2003) -; explicația stă în faptul că pentru persoana a II-a există formele de imperativ, bine marcate, iar conjunctivul cu valoare de
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
din presă, în perioada interbelică: constatăm azi că multe din acele formații nu s-au impus - unele fără un motiv evident: autobuzist ("conducător de autobuz"), banchist ("creator sau povestitor de bancuri"), altele pentru că erau, chiar la vremea respectivă, creații expresive, accidentale (ciocano-secerist), sau adjective inutile și nereușite (eroist, exagerist); cîteva cuvinte depindeau de realități strict contextuale (de exemplu poruncist, viețist - de la numele revistelor Porunca Vremii și Viața Românească). O serie de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
lui, care îmbină disperarea și stoicismul în fața unei lumi pe care zeii par să o fi abandonat. Dumneavoastră personal, doamnă Isabel Molina, cum ați ajuns, concret, să-l cunoașteți pe Eminescu? Descoperirea lui Eminescu nu a fost bruscă și nici accidentală. Știam, desigur, de mult o serie de lucruri despre valoarea și importanța lui în cultura română. Dorind să mergem mai departe, am căutat cu asiduitate în librării cărțile sale de poezie, dar nu am găsit nimic, nici în Franța, nici
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o autobiografie justificativă, extrem de interesantă din punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală și prematură a autorului ("cu păcatele încă în floare", cum spune Shakespeare) a contribuit la adîncirea sa în uitare. Există o morală la povestea acestei vieți paradigmatice, cu valoare aproape de apolog? E imposibil să nu existe! Fără a adopta postura
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]