70 matches
-
revenire, de o virulență necenzurată, la obsesia esențială a autorului: opoziția dintre un mod de existență „naturală” și mecanismele alienante ale societății contemporane. De această dată, răbufnirile vizează „paradisul artificial” al consumismului, fotografiat din unghiuri diferite, în ipostaza unui eden acefal, larvar și devitalizant: „Suntem mulțumiți: W.C.-urile-s curate,/ Paturile moi, mâncarea pe săturate./ Nu trebuie să facem nimic, decât/ Să zâmbim pentru următorul afiș:/ Ștreangul transparent, petrecut după gât,/ Ne ține oricum cu ochii tot timpul deschiși” (P. C. Paradise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
un amorez sinucigaș, își împușcă binefăcătorul care o iubea nebunește, își părăsește gemenii, își otrăvește binefăcătoarea de la care moștenește o casă de toleranță. Toate sub masca unei ființe fragile și neajutorate. Adam, omologul lui Abel, rămâne captiv al unei iubiri acefale pentru Kate. Adam este bun fără să fie inteligent iar Kate este inteligentă fără să fie bună. Cu asemenea zestre genetică, gemenii sunt ființe chinuite. Lee este pentru familia gemenilor balsamul, forcepsul care ajută la nașterea bunătății din fiecare. Lee
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu au mai recunoscut autoritatea sa, dând astfel naștere așa-numitei grupări a Acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat) care urma să aibă cel mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intitulat Doctrina Sfinților Părinți privitoare la întruparea Cuvântului (Doctrina Patrum de incarnatione Verbi), sub numele de Eulogiu din Alexandria. Cercetări recente, mai cu seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, ca și două scurte extrase referitoare la Ioan 8, 44 și 10, 18, transmise printr-un manuscris catenar exegetic despre evanghelia lui Ioan și luate probabil dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui ne informează Fotie care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
florilegiu patristic, Leontie citează și respinge numeroase texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
so liegt das Besondere der hebräischen Staatlichkeit in ihrer pro grammatischen Schwäche“. În istoria iudaică, Assmann iden tifică trei etape: antistatatală (a Judecătorilor), statală (corespunzătoare regatelor lui David și Solomon) și „sub-statală“ (sub-staatlichen), ulterioară. Prima etapă este o societate „anarhică“, „acefală“ și contrară ideii de stat dominante în epocă. Cea de-a doua este de scurtă durată și, arată Assmann, cunoaște, pe lângă organizarea incipientă politică, o puternică cenzură profetică și opoziție exterioară (Absalom, Sheba). Cea de a treia etapă este marcată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Dolhasca, C. Arseni: Admițând prin absurd că operația ar putea deveni posibilă din punct de vedere tehnic, am avea de a face, de fapt, nu cu un transplant de creer de la individul X la individul Y, ci cu transplantul corpului acefal al individului Y la... capul individului X". Deci, nu un simplu transplant de organ, ci și de personalitate. A doua: în pofida tuturor speranțelor, dar și îngrijorărilor, clonarea cu rezultat identic este imposibilă. Iată opinia lui J. Harris: "Să zicem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sau a gândi că binele comun este rezultantă a intereselor individuale satisfăcute au fost cu totul vagi și marginale. Mereu ceva a fost mai important decât indivizii: cel mai adesea rasa, neamul, religia, clasa. Mereu indivizii au fost tratați drept „acefali” (mai ales femeile, minoritățile etnice și rasiale) sau măcar drept „iraționali” (țăranii, lucrătorii cu o educație mai scăzută). Toți aceștia aveau nevoie de alt „cap” decât al lor ca să le judece propriul bine, propriile interese. Modernizarea neliberalătc "Modernizarea neliberală" Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
sever Își cunoaște propriile interese și discerne pentru sine, universalismul, care acreditează faptul că orice ființă umană, indiferent de sex, rasă, etnie, religie, clasă, este, deopotrivă, ființă rațională și scop În sine, cu alte cuvinte, nu poate fi discriminată drept „acefală” sau „irațională”, Încât să aleagă alții pentru ea fără consimțământul ei. Aceste „bunuri publice”, valori ale modernității democratice, sunt, În lumea căreia dorim să i ne alăturăm, forme de raționare și comportamente normale, aproape banale. Aceasta a și permis Vestului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un accentuat gust de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
prima locuire) și începutului Gravettianului (a doua locuire) (D. Baffier, 2005, p. 76-81). O primă caracteristică apropie bestiarul din această grotă de religia aceleiași populații: redarea animalelor periculoase: mamuți (50 %), urși, rinoceri, feline, dar numai doi cai și un bizon acefal; apar și: o pasăre rapace în zbor, patru pești, un muflon și un cervideu, preponderentă fiind pictura în roșu. De altfel, înaintea descoperirii grotei Chauvet, Marea Grotă de la Arcy-sur-Cure era socotită primul sanctuar cu reprezentarea animalelor periculoase. Alte numeroase semne
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
dominante sunt un bizon mascul de 2,05 m și un cal având 1,70 m, ca temă centrală, dar se asociază trei căprioare (una atinge 2,25 m), alte animale, printre care pot fi recunoscute un mistreț, un bizon acefal, la care se adaugă o țesătură de semne diferite: claviforme, barbeluri. O bogată serie de gravuri reprezentând căprioare, cai, bizoni, mamuți, identice cu acelea din grota Castillo, completează ansamblul artistic. Font-de-Gaume, Franța, a fost cercetată începând din 1901. Este formată
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
urși, 2 iepuri, o căprioară, 4 vrăjitori, 4 figuri antropomorfe, 18 animale nedeterminate, 72 semne de tipul celor enumerate. Printre cele mai cunoscute sunt Femeia cu hanorac și Marele Vrăjitor (omul cu cap de bizon), la care mai adăugăm Femeia acefală, scena animalom. Prin numărul mare de creații artistice, cu caracteristici cert religioase (unele au fost vopsite cu ocru), la care se adaugă marele număr de semne, definite sau încă nu, grota Gabillou se remarcă printre marile sanctuare create de Cro-Magnon-ul
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
-o Marea Mamă, sau redarea cuplului antropomorf, pe același principiu, masculin-feminin. O altă interpretare a realizărilor artistice paleolitice o poate constitui imaginea interzisă, pornind de la faptul că în cea mai mare parte fața, visajul divinității feminine este fie neredat (femeia acefală, la Gabillou, statuetele fără cap, de la Kostienki I), fie foarte slab și neclar redat, astfel că stabilirea caracterului antropomorf feminin este datorată conturului trupului acesteia. Ca interpretare, mergem din nou la pasaje din Vechiul Testament, unde se precizează că, a-L
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
constituie o masă critică, definitorie pentru PNL sau PSD. Mă adresez întâi liberalilor, căci ei conduc guvernul actual. Dacă erați liberali, ați fi avut respect pentru discernământul alegătorilor și pentru contractele cu electoratul; nu tratați alegătorii ca pe o masă acefală, lesne de păcălit și apoi de ignorat din „rațiuni de stat”. Dacă erați liberali, ați fi promovat politic de investiții în educație deaorece, potrivit tradiției liberale, la care nu a renunțat nimeni în afară de dumneavoastră, cheia intrării drepte în competiție este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
morală și politică pentru oameni”. Tradiția românească și, mai larg, cea continentală, tratează dreptul ca pe o entitate transcendentală emanată de legiuitorii laici sau religioși care ne știu binele și dreptatea, produc norme, iar noi ne supunem lor în calitatea „acefală” pe care o avem ca obiect al normelor. Moral eram supuși Codului Eticii și Echității Socialiste, politic, directivelor tuturor congreselor. Partidul ne luase explicit povara libertății și discernământului. Începând cu secolul al XVIII-lea, europenii vestici, nonfolclorici și contractualiști, depărtându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Moromete trăiește... drama neînțelegerii. Mintea criticului a rămas tot la cărțile simpatic sociologiste în care astfel de dumiriri sau neînțelegri se rezolvau în două sute de pagini. Și mai greu de înțeles e cazul celor care, din oroarea de realismul plat, acefal, nu mai prizează proza de observație. Cădem, atunci, în întunericul unei confuzii.” Fragmentele acestea nu au fost reținute în volum. Ele sînt însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori, nu se ferește să
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
mică iluzie despre comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei. Partea proastă este însă că, în asemenea cazuri, cultura, inteligența și talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie" și Titus Popovici rămăsese totuși o diferență de substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
relația artei, și a artistului implicit, cu lumea reală și cu mediile de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul frustrant, mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al mentalității bastarde specifice comunităților asistate. De-a lungul întregii istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat tîrîndu-se metameric acolo unde îl împinge istoria, căci simbolul regal, încărcătura lui afectivă, acea rădăcina mistică a autorității care face ca un rege să inspire altceva decît un președinte de republică, simbolul acela este liantul adevăratei coeziuni
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
ar mai fi ceva-ceva, cu firele unei narațiuni de spionaj sau șantaj politic, deși tot cu personaje schematice, previzibile și copiate parcă dintr-un film american de mâna a doua, de la nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
ceasul de față, cu criza unei societăți parțial primenite, nescutite de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
acestea. Pur și simplu ele există. Așa încât de-a lungul vieții mele de până acum am auzit vorbindu-se (îi las pe cititori să deslușească titlurile reale ale cărților cu pricina, întrucât nu este deloc greu) despre Cântăreața ogivală sau acefală, Așteptându-l pe Poirot, Un veac de lactate, Războiul sfârșitului spumii, Mătușa Iulia și gunoierul, Copiii miezului burții, Lacrimi și dinți, În astuparea timpului durut (sau cusut!) etc. Iar ceva mai aplicat pe stâlcirea literaturii române, am auzit vorbindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]