196 matches
-
încetat, achingiii nu au mai fost necesari Imperiului Otoman și, fără câștigurile din jafuri, această clasă de războinici a început să dispară. După modernizarea armatei otomane, ultimele clanuri de achingii recunoscute oficial au fost desființate. Rămășițe ale sistemului militar al achingiilor au mari rezistat în Balcani până la sfârșitul secolului al XIX-lea prin unitățile de bașbuzuci.
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
mai târziu Dobrogea, de la numele lui Dobrotici cel mai vechi stăpânitor al acestui teritoriu cunoscut de turci. Ca răspuns la ofensiva otomană în Dobrogea din 1391 sub comanda lui Firuz bei, în iarna 1393/1394 Mircea a devastat cuibul de achingii de la Karînovasî. În 1391, cetele prădalnice ale lui Firuz bei reușiseră să supună Țaratul de Vidin fără luptă. Perioada următoare este caracterizată prin infiltrări ale cetelor otomane în Bulgaria țarului Șișman. Acesta este deposedat de cetăți pe rând, totul culminând
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
Principatul Transilvaniei. În ciuda faptului că o bună parte dintre cei între 17.000 și 19.000 de soldați otomani staționați în garnizoanele otomane din Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii musulmani. Teritoriul Ungariei Otomane nu s-a bucurat de pace sub administrația sultanilor, habsburgii organizând incursiuni pentru cucerirea regiunii. Pe de altă parte, otomanii au încercat să se folosească de disensiunile dintre puterile creștine și, plecând de la bazele stabilite în
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
este locul bătăliei în care Mircea cel Bătrân a învins o oștire de achingii în anul 1393. Mai multe cronici turcești din secolele XV-XVI scriu că, în timp ce armata lui Baiazid se întorcea împotriva emirului de la Kostamonu care se revoltase în Anatolia, Mircea a atacat un corp de achingii și l-a distrus în totalitate
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
Bătrân a învins o oștire de achingii în anul 1393. Mai multe cronici turcești din secolele XV-XVI scriu că, în timp ce armata lui Baiazid se întorcea împotriva emirului de la Kostamonu care se revoltase în Anatolia, Mircea a atacat un corp de achingii și l-a distrus în totalitate. Acest fapt de arme a avut loc la „”, ceea ce înseamnă în limba turcă „câmpia lui Karina”. Pentru a poziționa acest loc, Nicolae Iorga a propus „câmpia de la Karina sau Kadina” tot la fel de dificil de
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
kralj" din slavă dă "király" în maghiară. Astfel "Krajina" e schimbat prin metateză în "Karina", și "Krajinovo Polje" (adică „câmpia de la Krajina”) a devenit „Karînovasî” (-sî fiind un sufix gramatical turc). Tot din această câmpie a plecat, în 1391, invazia achingiilor lui Firuz bei către Țara Românească, și deci este tot aici că Mircea putea ataca fără a se indepărta imprudent de bazele sale pentru a-și apăra granițele și în încercarea de a-și ajuta ruda, Sracimir din Vidin. Acest
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
de venețieni sau a husarilor maghiari. Stratioti au adus pe câmpul de luptă tacticile atacurilor impetuoase, urmate de retrageri rapide, a ambuscadelor, a retragerilor false și a altor manevre complexe. Aceste tactici copiau în parte pe cele ale spahiilor și achingiilor otomani. Datorită tacticilor noi pentru Europa Occidentală, stratioti au înregistrat o serie de succese în fața cavaleriei grele franceze în timpul războaielor din Italia secolului al XVI-lea. Despre stratioti se povestește că obișnuiau să decapiteze inamicii morți, dar și prizonierii uneori
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
iarnă pentru a traversa mai ușor Dunărea pe podul de gheață și-i poruncește lui Soliman-Pașa să-și deplaseze oștile de 80.000 de soldați de la Shkodra către Sofia, unde urmau să se unească cu oștile lui Hrana-Beg și cu achingiii tânărului Ali-Beg. În acest scop, sultanul încheie o înțelegere temporară cu venețienii prin intermediul sultanei Mara (Dina Cocea), fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și văduva fostului sultan Murad al II-lea. Oștile otomane urmau să ierneze în Cetatea Camenița din Lehia
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
prietenie pe viață. Erau veseli și Îmbujorați. Erau Învingători. Țara se așeza bine, grânele se făceau, negoțul pornea din nou. Pericol din partea leșilor nu mai părea a veni după bătălia câștigată de Bogdan la Crasna, turcii nu trimiteau cetele de achingii decât peste Dunăre, În Muntenia. După cum observa Cosmin Însă, oastea mai avea mult până să ajungă capabilă să opună rezistență unui dușman de talia lui Mahomed. Lupta cu polonezii fusese câștigată doar cu cinci mii de oameni, prin tehnica seculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
strălucitoare a lui Skanderbeg. Căzuseră cetățile-cheie. Presiunea turcească asupra albanezilor viza, de fapt, Veneția, stăpâna Coastei dalmate. Cercul se strângea. Mahomed dezvolta o flotă mai mare chiar decât cea folosită pentru cucerirea Constantinopolului. Recrutările de ieniceri creșteau. Se intensificau atacurile achingiilor peste Dunăre, instaurând teroarea În Țara Românească, unde prima Înfrângere suferită de turci crea premisa unui atac masiv. Și, de această dată, nu mai exista contrabalansul unei forțe asiatice capabile să blocheze strategia lui Mahomed, așa cum se Întâmplase În 1402
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voce cunoscută, singura voce cunoscută lui Oană, vocea lui Angelo, nu au coerența unei strategii unice. Și nici capacitatea de luptă la care au ajuns trupele turcești, atât cavaleria spahiilor, cât și regimentele pedestre de ieniceri. Nu mai vorbesc de achingii și timarioți, cavalerie ușoară de elită. Nici de avansul În materie de artilerie, din care o bună parte vine exact pe Drumul Mătăsii, pe care nu circulă atâta mătase, cât praf de pușcă și pulbere produse În China. - Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
taică-meu, că era iute la mânie, și așa mi-a rămas și mie numele. Și iacătă-mă-s. Venii la a mai tare oaste din părțile românești. - Aveai oastea lui Vlad. - Aveam. Da’ aveam și birurile, și sărăcia, și achingiii care trec mereu Dunărea și dau foc satelor... Și-apoi, aici te afli Domnia Ta, că se țesură legende că ai sabie descântată și ieși biruitor acolo unde nimeni n-ar putea... - Mai sunteți, măi, din părțile Olteniei? Întrebă Oană. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pustiurile Asiei. Cu o singură mișcare, Uzun Hassan salvase Veneția și Moldova. Întâlnirea lui Ștefan cu emirul triburilor Ak Koyunlu nu fusese zadarnică. Iar Încleștarea din Asia se putea prelungi dacă emirul avea suficiente forțe ca să țină hoardele de spahii, achingii și ieniceri departe de porțile Europei. Dincolo de această lovitură excelent plănuită, se mai afla și un alt adevăr. Încleștarea dintre Alianța controlată de Cuceritori și cea sprijinită de Apărători Începuse. Când ea se va fi sfârșit, un singur tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Acceptase să-l găzduiască pe străin În satul lor, fiindcă așa voise Djordjic, iar Djordjic fusese un mare luptător. Fiica lui Îl moștenea. Fusese căsătorită cu unul dintre frații lui Mihajlo, dar acesta pierise cu doi ani În urmă, când achingiii năvăliseră pe Valea Moravei, ucigând și dând foc tuturor satelor. Puțini săteni scăpaseră atunci, fugind În pădure. Soțul Jovankăi Încercase să lupte, dar fusese doborât de un achingiu din goana calului. Mihajlo Învățase să nu aibă Încredere În nimeni. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dincolo de munți, iar luptătorii sârbi s-au Întors la casele lor. Iancu a mai rămas pe Valea Moravei, punând garnizoane și organizând obștile. Dar se grăbea și el spre Belgrad. Atunci s-a Întâmplat nenorocirea. După ce ne-am risipit toți, achingiii au apărut din nou pe crestele munților. Aveau În spatele lor trupe puternice de ieniceri. Au năvălit asupra noastră și, până să ne dăm seama ce se Întâmplă, eram În lanțuri, sub bice, pe drumul Ibarului. Robi. Mama Jovankăi a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Animale, grâne, arme, copii. Băieții erau duși În trupele de ieniceri, fetele - În haremurile beilor și ale pașalelor. Mergeam Împiedicat În lanțuri și simțeam doar gust de pământ și de lacrimi. Eram vreo patru sute de robi, păziți de tot atâția achingii. În față și În spate se aflau ieniceri. Și atunci, parcă prin vis, am auzit un corn sunând. De două ori lung, o dată scurt. - Garda Măriei Sale, În formație de luptă... spuse, Încet, Oană. Mihajlo tresări. Nu știa pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărătorilor. Să fi fost, oare... - Apoi, tropote pe culmi, ca și cum o armată nevăzută s-ar fi apropiat de noi. Și apoi, atacul. Un atac ce nu poate fi povestit. Un atac fulgerător, sălbatic, care i-a dat peste cap pe achingii, ca și cum ar fi suflat peste ei un vânt de furtună. Și iarăși cornul, parcă Îl aud și acum, un singur sunet lung. - Descălecarea și angajarea luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de când copilărise pe malul Dunării. Amândoi Îi spuseseră același lucru. Trecerea cu barca era În acele zile imposibilă. Dunărea era păzită de zeci de șeice turcești, iar În josul fluviului, la trei ceasuri de mers călare, se afla o tabără de achingii care țineau sub teroare satele din Valea Timocului. Singura șansă era mai sus, dincolo de insula Ada-Kaleh, În dreptul singurei garnizoane dunărene a Banatului de Timișoara. La Orșova. - Da, spuse Oană, Orșova e un loc În care turcii nu pot intra. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Matei Corvinul. - Moje, spuse, În șoaptă, tânărul Dușan. Se poate. Omul nostru, Slavomir, va pregăti imediat barca. La miezul nopții, vei fi dincolo. Spune că pe malul românesc e liniște. Dar mai jos, spre Severin, au fost zărite cete de achingii plecați după pradă. - Stai, druje. Interveni prietenul lui Dușan, haiducul Strajan. Nu e bine. - Ce nu e bine? E perfect. Pe vremea asta, nu e nimic deosebit În aceea că o barcă de pescari s-a rătăcit pe Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rătăcit pe Dunăre și e nevoită să acosteze pe malul celălalt. - Dușane! se răsti Strajan. Omul ăsta nu trebuie să ajungă pe malul celălalt, ci În Moldova! Or, dacă ce spui tu e adevărat, până dimineață va cădea În mâinile achingiilor. Și apoi, toată Oltenia și Muntenia sunt pline de oști otomane. - Ai altă idee? - Ideea e În fața noastră. Dunărea. Doar pe Dunăre se poate ajunge la cetățile de pe malul moldovean, la Chilia și Cetatea Albă. Dușan cugetă o vreme. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și anul trecut, l-am Înfrânt de două ori la rând pe Radu cel Frumos, dar chiar dacă Îl mai Înfrângem de douăzeci de ori, el va fugi peste Dunăre și se va Întoarce cu douăzeci sau treizeci de mii de achingii și ieniceri. Semiluna nu mai renunță nici pentru o zi la controlul asupra Țării Românești. - Asta Înseamnă, interveni spătarul Albu, că are nevoie de teritoriul și de armata Țării Românești În scurt timp. Prevăd un atac masiv asupra noastră. - Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărătorii s-au retras, lăsând spațiu de atac cavaleriei venețiene conduse de Loredano. - Și vestea proastă? - O armată de optzeci de mii de turci, inclusiv trupele lui Suleyman, se Îndreaptă În marș forțat spre Moldova. Alte douăzeci de mii de achingii au pornit de la Adrianopol spre Dunăre, pe care o vor trece până la Începutul lui decembrie. Ei se adaugă trupelor deja masate la sud de Dunăre și În Țara Românească. Hanatul Crimeii s-a aliat cu Imperiul Otoman și trimite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oastea pentru operațiuni comune cu armata care sosește dinspre Adrianopol, și cu cea a lui Suleyman, care vine dinspre Albania și se află acum În Balcani. - Ce știm până acum? Întrebă voievodul. - Urdia e imensă. Avangarda a pornit spre Nicopole. Achingiii vor fi trimiși să instaureze teroarea pe malul Dunării și să jefuiască satele. Peste zece mii. În urma lor vin regimentele de spahii, de timarioți și beșlii, cavaleria grea a imperiului. În jur de șaizeci de mii. La Adrianopole se Încheie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite dinspre Albania și dinspre Adrianopol se făcuse cu două zile Înainte. Dar În acea dimineață primele unități ale Semilunei forțau trecerea În Moldova. În cortul lui Ștefan se Întinseseră hărțile. - Achingiii sunt grupați la punctele de sud, În apropierea Chiliei, și În cele din sud-vest, În zona Buzăului. Unități de cavalerie ale lui Laiotă Basarab au fost trimise În recunoaștere la Oituz, dar s-au retras din fața baricadelor controlate de arcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]