53 matches
-
se întorc acasă obosiți, convinși că nu au nimerit locul, dar cu speranța că la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin partea de sud a Olteniei, se aciuiase împreună cu o ceată de voinici, prin pădurile Cotoșmanu. Era un bărbat frumos, de statură potrivită, bine legat, cu un păr lung, lăsat plete peste umerii lați și cu niște palme mari, bătucite de muncă. Avea o putere colosală. Vorba aia
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
Grădea. * Dragu, prin felul său de a fii, zdrobise multe inimi prin Oltenia. Multe fete, văduve sau femei măritate și l-ar fi dorit pe Dragu ca iubit. Dar dintre toate, una singură, Ilinca, muierea unui boier grec ce se aciuiase prin zonă i-a pus inima pe jar. Dar soarta a fost crudă cu această dragoste. Ilinca se îmbolnăvește și moare. Dragu, după această cruntă lovitură, hotărăște să pună capăt haiduciei și să se întoarcă pe plaiurile natale. Ușor de
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
avocații când veneau în birou să le semnez oficiile...Ei nu știau ,de fapt, ca puneau paie pe foc, când își spuneau părerea și în fața altora........ Și au găsit modalitatea prin care să-mi facă rău...La instanța s-a aciuiat o grefiera ,pila a primarului municipiului, o habarnista aroganță și fără scrupule...tânără și nerușinata...Numai în ședința mea putea fi planificată... Iar ședința mea de penal a fost... masacrata...Nu consemna nimic în caietul grefierului,scria aiurea în încheierile
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenți, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință Bibliografică: Parcul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
a produs o vânzoleală: ca la o comandă neauzită, aceștia au rupt rândurile și au luat-o la fugă spre parcelă. Brusc, m-am aflat în urma lor, alături de alte profesoare, de directorul școlii și de agronom. Lângă mine s-a aciuiat o fetiță pe care nu o observasem până atunci și care nu se lipise de ceata ce o luase la picior puțin mai devreme. Înaltă, bine făcută, cu ochi albaștri, față de păpușă și păr șaten ondulat, aceasta tremura din tot
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
pe el și Gore Fetelea. - Bă, dacă ie așa cum spui tu, atuncea de ce dracu’ n-îi fi ajuns șî tu pân’ Comitetu’ Central, sau barim ceva șăf pă la regiune? Nici la raion n-ai fost în stare să te aciuiez’, cum au făcut-o alțî măi proști ca tine! - îl judeca la rândul lui Rancotă. Gheorghe Iacobescu, zis Bicosu, care se dăduse cu partidul, primind chiar și o slujbă importantă - era ditamai președintele Cooperației de Consum pe comună -, îi lua
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
satisfacții... * ...Trei seri la rând a venit alinătorul de dureri! De fiecare dată, Leu era legat în spatele pivniței, ca să nu se mai producă larmă. Era săturat de mâncare și stătea cuminte, fiind dezlegat numai după plecarea lui Bebe. Cuțu se aciuia în buruienele din șanț, așteptându-și cu răbdare stăpânul. În fiecare zi, nea Dumitru păzea vacile Tomiții și la întoarcere cu ele, cu burțile pline, își primea cota din șteofâlc pentru care, după ce se ștergea la gură, încheia cu un
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într-un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-un ungher al botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau să mă gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clubului nostru? — Lasă, dacă nu știi... — Nu-mi plac Întrebările. Mă Înnebunesc. — Încă una și gata. Ai putea să-mi spui pe unde a tras șeful vostru În ultima vreme? — Era un tip imparțial. N-a făcut prostia să se aciuieze Într-un singur loc. — Dar bănuiesc că avea și el ceva bagaje... o valiză În care-și ținea lucrurile personale... pantofi etc. — Își arunca lucrurile după ce le folosea, pînă și lenjeria de corp și periuța de dinți... Folosea un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niciodată... — E, dar-ar dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon salteaua pe care i-ai făcut-o cadou... Povestește-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trăznet? Și-ntru teribilă și repedea izbire A-ncrucișării fulgerelor? Să veghezi pierdut Cu-acest subțire coif? Și-al důșmanului cîine, Chiar de m-ar fi mușcat, ar fi stat noaptea-aceea La focul meu. Și-a trebuit, biet tata, Să te-aciuiezi cu porcii și pierduții În paie rupte, putrede. Vai! Vai! Minune-i că viața și cu mintea Nu te-au lăsat deodat. Trezește-se; vorbește-i! DOCTORUL: Voi, doamnă. E mai potrivit. CORDELIA: How does my royal lord? How fares
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
drept vorbind, nu știm decît că are douăzeci și șase de ani. Știm mai mult despre locuința lui - aceeași cameră izolată, atît de specific dostoievskiană, menită să ascundă, să izoleze, în contrast absolut cu vastitatea ideii: „În general, el se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
59 sau ’60. Almanahul era plin de ilustrații foarte bune, făcute de Keene și de Leech. Am văzut ce se poate face În domeniu și mi-am spus că pot Învăța și eu. Și am plecat la Londra, m-am aciuiat la Jimmy Whistler până mi-am găsit o locuință a mea și am Învățat singur desenul pe bloc. Singurul meu obiectiv era să câștig destul ca să mă pot Însura. Părinții Emmei n-au primit cu prea multă bucurie logodna - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dacă prinzi unul, îi dai foc cu benzină sau îl jupoi de viu și îi dai drumul și ăsta fuge în colonie, și îi sperie pe toți și fug. Dar ce-ai făcut? Îi gonești dintr-un loc și se aciuiază în altul, or noi, dom' șef, trebuie să-i stârpim, nu să-i gonim..." " Da, gândii, iată un om cu conștiința lărgită. Nu gonirea, ci stîrpirea!" Am uitat să spun că în timpul povestirii famenul avea un tic bizar. Făcea din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu-i așa că la dumneata te-ai gândit, adăugând aceste cuvinte? observă Aglaia. — Da, la mine, răspunse prințul neremarcând în întrebare nici un fel de bucurie răutăcioasă. Numai că, în locul dumitale, eu n-aș fi ațipit nicidecum; prin urmare, oriunde te aciuiezi, adormi imediat? N-a fost deloc frumos din partea dumitale. — Păi n-am dormit toată noaptea, apoi m-am plimbat, m-am plimbat, am fost la muzică... — La care muzică? — Acolo unde a cântat ieri fanfara, apoi am venit aici, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fie ascunse prea multe... deci așa trebuie să fie când nu poți împărtăși... acum te înțeleg vreau, însă, să știu că ai ajuns cu bine, că ești bine... ți-am zis că e una din fricile care s-au aciuiat pe lângă mine nu știu ce am, dar parcă am avut o revelație când m-am trezit... m-am gândit serios, de fapt nu știu dacă nu cumva mă obsedează acum... nu știu, pur și simplu nu-mi dă pace gândul... nu aș
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de mine, ci de locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formule de Încheiere ale „Meridianului“ de astăzi. 24. Mă cheamă Moti. IX Ce să faci cu 9 vieți? Doar puțină ordine. Sau orientare. Și am un simț de orientare cu totul deosebit, pentru că-mi iubesc locul În care m’am aciuiat; și fac drumuri lungi pentru a mă Întoarce dacă vreun rău mă Îndepărtează. E drept, tot așa și părăsesc un loc dacă ceva nu mi-e pe plac. E dreptul meu, democratic, iar dovada supremă e ultima plecare a pisicii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum pretindea medicul. Ce nu știe Cristi e că l’am considerat tot un loc, căci sărac În energie era atunci, adică pe placul meu. Cine are nevoie de „căldura de pisică“, bună la fel de fel de metehne, trebuie doar să aciuieze o pisică necăjită și s’o convingă - o face singură! - să se covrigească pe locul dureros. Va atribui rezultatul unui miracol pe care nici chiar Hercule de la Băi nu-l poate Înfăptui; dar e doar o chestiune de ecologie. Închei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de ele, pe care mi leam smuls cu greu ca să înaintez cât de cât.” (p.96) Scrie pe stradă, își citește pe stradă cu voce tare articolul care nu-și primește nicicum finalul așteptat. Camera în care reușește să se aciuieze și așa cu mare greutate, este neprimitoare, sordidă, improprie scrisului. Uneori scrie în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de tactică pentru a câștiga bunăvoința oamenilor care sunt sceptici, rezervați, reținuți deși se chircesc de dorul acut al iubirii. Mai ales cei tineri, când nu dă peste ei norocul iubirii, sau când cad în ghinionul pierderii celui iubit, se aciuiază unii pe lângă alții de spaima singurătății. Uneori se întâmplă să se unească singurătăți care nu se izbăvesc ci se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
din letargia pacifică înspre frontul nou deschis; odată dobândită, de condiția de luptător, ca și de cea de damnat, nu e deloc ușor de scăpat. Ce s-ar întâmpla dacă, în jurul unui Pământ în curs de încălzire galopantă, s-ar aciuia cumva un inel de meteoriți refrigeratori veniți de aiurea și în stare să absoarbă excedentul termic ce ne amenință? Dacă, să zicem, un nabab galactic al frigorificului ar face un gest de larghețe cu precizie astronomică ireproșabilă? Cuprinși de-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]