454 matches
-
doi și cincizeci și opt de kilograme. El deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafa. Dar specialitatea lui e bărbieritul. Râde orice barbă dintr-o singură mișcare prelunga, învăluita în acolade, așa cum numai marii artiști sunt în stare să deseneze un portret." T.O. Bobe (născut la l3 februarie l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a PRO TV) este un postmodern ortodox. El respectă toate regulile curentului
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
fără să știe proba video a unui asasinat politic săvîrșit cu sînge rece. În ajutorul lui Will Smith va veni nimeni altul decît Gene Hackman într-un rol pereche celui celebru de electronist specializat în supravegheri, înnebunit de proliferarea microfoanelor. Acolada peste 25 de ani nu face decît să potențeze aberația tragicomica la care s-a ajuns. dar finalul remontează prin salutul cordial pe care personajul lui Will Smith îl trimite camerei ascunse din tavan prin care FBI-istul în retragere
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
sau posesiunea; 12. Pe Victoriei; 13. Nexus; 14. O seară de lieduri; 15. Viața de provincie; 16. Graal; 17. Viață și moartea unui om fără acte de identitate; 18. Amintirile lui Constantin Andreica - ca un ostaș, ca un muncitor. O acolada desenată în stânga listei arată că din volumul întâi ar fi urmat să facă parte primele trei titluri. În volumul editat de Ion Vartic figurează patru: Vârstă de Aur sau Dulceața vieții, Cafiné, Stenahoria majoră și Ars amandi. Sumarul acestei cărți
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Ada a găsit calea. Numai că dacă poeziile-s puse cît de cît cronologic (și Nicu zice că așa lea pus), se pare că a pierdut-o din nou și repede, căci redactează numaidecît o elegie „grea”, un fel de acoladă definitiv dramatică și patetică (de care Lovinescu 7 zice că-i luată după Dimitrie Anghel): „Eu port un lanț în suflet... Verigă cu verigă/ L-au făurit acolo credințele de ieri./ În zornăirea-i surdă nici nu mai știu ce
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Național Bolșevic, într-un lagăr de muncă supermodernizat, Limonov amintește un detaliu absolut surprinzător - niște chiuvete ce semănau izbitor cu acelea dintr-un hotel newyorkez superluxos, concepute de faimosul Philippe Starck! Câți oameni pe lumea asta, remarcă Limonov, reunesc, între acoladele aceleiași vieți, experiențe atât de variate și, uneori, atât de radical opuse? Carrère îi dă dreptate și decide să-i îndeplinească visul din copilărie: să facă din el un erou. Și, cum istoria nu i-a dat ocazia să fie
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
pe „dușmanii poporului”, ea nu trebuie căutată în mărinimia liderului din acel moment, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ci în dorința lui de a ieși treptat, prudent de sub tutela Moscovei și de a se apropia moderat de Occident. Din sumar Numărul 5 al revistei ACOLADA, care apare la Satu Mare sub conducerea lui Radu Ulmeanu și a lui Gheorghe Grigurcu, atrage atenția prin numărul mare de semnături reunite ale unor scriitori din toată țara prezenți cu texte valoroase: Barbu Cioculescu scrie despre balul mătușilor; Alex. Ștefănescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
gândul la jurnal; Paul Aretzu e autorul unui eseu despre „teologia părintelui duhovnicesc”, iar Constantin Mateescu al unor admirabile „desene în peniță” despre prințesa Ioana Cantacuzino; Constantin Trandafir analizează poezia lui Marian Drăghici; Lucia Negoiță stă de vorbă, în Interviul „Acoladei”, cu Ileana Iordache-Streinu; Pavel Șușară, în itinerariile sale plastice, spune o „poveste despre lumen și lux”; Radu Mareș îl evocă pe prozatorul Romulus Guga; Florica Bud practică arta pamfletului cu subiectul „gravida perfectă” din spațiul mioritico-hollywoodian; Gheorghe Grigurcu semnează cronica
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
estetic, după care se cuvine a se călăuzi producția literară, chestiunea care se pune, din nou, e, în fond, o "reîntoarcere la Titu Maiorescu". Și, implicit, o reîntoarcere la cel mai important continuator al său, E. Lovinescu, căruia îi cereau acolada cavalerească tinerii literați sibieni: Această problemă, atît de vast cuprinzătoare și cu repercusiuni de o profunzime psihologică nebănuită, ține de aproape de acea gălăgioasă dezbatere a actualității lui Maiorescu, discuție de ultimă oră în jurul "întoarcerii la Maiorescu" și care și-a
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în planuri diaristice distincte. Prezentul dureros, traumatic al confesiunilor de după moartea lui Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este vorba aici de trucurile compoziționale prin care jurnalul (și jurnalul în jurnal) intră în corpusul unei ficțiuni literare
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
mai poate fi îndreptățit comportamentul de "rebel". Nu cumva e o prelungire nefuncțională, un atavism psihic deranjant? N-ar fi mai bine să ne dezechipăm și să surîdem tot timpul aidoma unui fost președinte ale țării noastre, festiv îmbrățișați de acolada consensului? Din păcate nu, deoarece noua conducere a obștii românești a reprezentat "o perioadă haotică, în care abandonarea explicită a materialismului dialectic și istoric ca ideologie de stat a fost dublată de o proiectare în prim-planul vieții noastre publice
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
o mărturie scriptică, de dragul copiilor, deși urmase doar cinci clase primare ("Caietul" său, deși evident purtînd un retuș stilistic, constituie un manuscris prodigios), nu era mai puțin o făptură pasională, îngenuncheată de greutăți, azvîrlită în lotul unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
dimpreună cu un lirism stenic. Până la mărturisirile de viață în care a fost implicat, autorul se suspectează adesea dur, ridicându-și mingea la fileu, ca și când sinele ar trebui să rămână mut, neparticipativ. Scriitorul Nicolae Radu are asimilată foarte bine știința acoladei sau a interludiului, trecând motivat de la religie, mitologie, la concretul barbar din atâtea împrejurări ale comunismului neiertător. În aceeași orientare pidosnică, intră și turnătoriile, una mai cu moț decât alta, fie și atunci când politica a fost distructivă, praf și pulbere
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
a promis că îmi va trimite originalul. Așa a fost.” Povestea acestei cărți arată că viețile noastre au straturi, nișe, firide, care le fac misterioase și de o bogăție care se ivește când nici nu te aștepți. Radicalisme bizare În ACOLADA (nr. 2, 2014), Nicolae Prelipceanu amintește experiența unui profesor de la Litere care, recomandând studenților săi să citească o carte care număra mai mult de 200 de pagini, a primit de la unul din ei (se pare unul din cei mai buni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2724_a_4049]
-
cimitir Vasile Voiculescu. Alți proscriși ai timpului, de talia unor Arghezi sau Ion Barbu, îi zâmbeau încurajator amicului meu, care se încumeta să-i cerceteze și să le arate încercările sale. În cadrul unei asemenea vizite, Vladimir Streinu i-a conferit acolada de poet, într-un mod puțin cam teatral, după părerea beneficiarului. Pe atunci, la facultate, în amfiteatrul „Odobescu”, se organizau periodic întâlniri cu scriitorii. Într-un rînd, invitatul fiind Cicerone Theodorescu, îl văd pe Vulpescu, care ședea în dreapta mea, transcriind
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
dintre cele 12 cărți lăsate de Serghei Dov latov (3 sept. 1941-24 aug. 1990, mama armeancă, tatăl evreu), o mediană a acestora s-ar formula așa : literatura lui Dovlatov se circumscrie realismului stenic, de tip constatativ. Scriitorul realizează incizii și acolade, în timp și spațiu, la o populație cunoscută în detaliu. Intimitatea acelui eu participativ nu se defoliază decât cu limite și cu strictul necesar. Mai toată proza lui Ser ghei Dovlatov aparține biografismului, reînviat și remo delat teoretic de francezi
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
turcești. O poveste din Istanbulul de altădată de Irfan Orga. Romanul lui Orhan Pamuk, numit adeseea de critici „Buddenbrooks din Istanbul” (de altfel, autorul recunoaște chiar el că ar fi avut capodopera lui Thomas Mann drept model) se petrece în acolada a trei generații și e, prin urmare, construit tripartit. O zi fierbinte din vara anului 1905 cuprinde toată partea întâi: o zi din viața negustorului Cevdet Bey, hotărât să se însoare cu fata unui pașă ca să-și extindă afacerile (firma
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
fost premiate de către Ghilda Regizorilor Americani pentru cele mai bune episode difuzate la tv în 2012. Finalmente cineva și-a adus aminte că mai există și alte seriale în afară de Homeland și Modern Family, care au păpat obscen de multe premii, acolade și statuete în sezonul premiilor de specialitate. Noul serial politic care face valuri în SUA este House of Cards care spune povestea unui politician (Kevin Spacey) care are niște polițe de plătit chiar președintelui în exercițiu, are un regizor teribil
Cele mai tari seriale ale anului 2012 [Corola-blog/BlogPost/98332_a_99624]
-
dat viață Ștefan Andrei, cel mai strălucit ministru de externe român de după Nicolae Titulescu. Născut tot sub geana de lumină a Jiului, în comuna Podari, la nici 7 km de centrul Craiovei -, Ștefan Andrei și-a început rememorarea printr-o acoladă, care i-a surprins pe mulți dintre auditori, dar care, dincolo de ineditul informației, ascundea un fagure de tâlcuri. Cu un surâs abia perceptibil, regretatul (de acum) ministru de externe a precizat că, în 1988, a efectuat o vizită în Etiopia
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
începutul sfîrșitului pentru comunitatea sașilor din România sau, cum spune hîtru unul din personaje, despre invazia rușilor: Exitus Lethalis. Privind înapoi cu nostalgie la o perioadă aureolară, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe, Radu Gabrea desfășoară povestea între două acolade identice, ultima noapte de dragoste și o reală noapte de război, o zi mai lungă decît veacurile în care comunitatea sașilor a dus o viață tihnită construind solidarități ce se dizolvă dintr-o dată sub impulsul demenței totalitare. Războiul declanșează între
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Petrescu nu e cruțat nici pentru felul cum "deturnează" autenticitatea, nici pentru ceea ce Simona Sora numește "eșecul intimității" se poate - așa spectaculos cum pare - întâlni și într-o sumă de comentarii autonome dedicate autorului Sufletelor tari. Și, în sfârșit, fiindcă acolada pe care cartea o trasează peste o întreagă epocă - aceea marcată istoric de regimul comunist - e, prin precizia excluderii, extrem de interesantă. Pragurile la care se oprește, de două ori, cercetarea Simonei Sora sunt glorioșii ani 1933 și 1989. Nu atât
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
să reziste și să își facă un rost". Din fericire, mai există gazetari ca Tia Șerbănescu - nu prea mulți, ce-i drept - care nici nu cedează, dar nici nu se retrag. Chapeau! Otrava presei literare În ancheta găzduită de revista Acolada (Satu Mare, iunie 2009) pe tema relației dintre scris și lectură, Livius Ciocârlie și Liviu Ioan Stoiciu dau răspunsuri inspirate. Amîndoi au acel simț al realității care le împrumută o luciditate dezarmantă. Începutul lui Livius Ciocîrlie e în nota modestiei autoflagelante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând subtil clipa". Deocamdată, spuneam, nimic spectaculos, autoarea parcă nu are suflet
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
acesta exprimă punctul de vedere al autorului Vânătorii regale asupra mentalităților și a stării noastre ca națiune astăzi, în anul de grație 2012, care este chiar un an electoral. Unde și cum apare un Havel? În „Paranteze”, rubrica sa din ACOLADA nr.6, Nicolae Prelipceanu se întreabă de ce nu avem și noi un Havel. Explicația sa ni se pare viabilă: „Dar un om de curajul și hotărârea lui Vaclav Havel nu se putea naște decât într-un popor care... a fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
Profesorul. Este conștient că acum a ajuns în fața unui eveniment ce îi „schimbă total” existența lui de „burlac” dedicat preocupărilor intelectuale „acaparante”, cum se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe frunte,pe năsuc și coborî la buza de jos.Percuția tobelor îi determină să găsească o poziție adecvată îmbrățișării.Inimile lor dominau întunericul.Urmă un sărut lung.Mâinile lui modelau formele pieptului,modelau ecuațiile de curbură ale șoldurilor,modelau acoladele coapselor.Inlănțuit în clepsidra iubirii,simți temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]