1,222 matches
-
este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate fi orchestrat pentru un instrument(ist) sau un grup, procedeu ce ține de dramatizarea muzicală. Acestui mod de prezentare i se poate sau nu adăuga un acompaniament, particularizând metaforic (pe plan interpretativ-artistic) rolul unui cadru de rezonanță, mai cu seamă pe coordonatele de armonie și pulsație (în raport cu melodia și ritmul cântecului). Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de acompaniament (decât
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
un acompaniament, particularizând metaforic (pe plan interpretativ-artistic) rolul unui cadru de rezonanță, mai cu seamă pe coordonatele de armonie și pulsație (în raport cu melodia și ritmul cântecului). Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de acompaniament (decât la nivelul imaginii scenografice, ca poziție), ci cu modul cantitativ al unui demers de orchestrație. Dar, întrucât acompaniamentul nu poate fi definit în absența referentului (cântecului), el ține de natura aceluiași demers interpretativ, de particularizare în rezonanță, ca mod
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și pulsație (în raport cu melodia și ritmul cântecului). Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de acompaniament (decât la nivelul imaginii scenografice, ca poziție), ci cu modul cantitativ al unui demers de orchestrație. Dar, întrucât acompaniamentul nu poate fi definit în absența referentului (cântecului), el ține de natura aceluiași demers interpretativ, de particularizare în rezonanță, ca mod de susținere sau suport sonor (muzical) a unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
referentului (cântecului), el ține de natura aceluiași demers interpretativ, de particularizare în rezonanță, ca mod de susținere sau suport sonor (muzical) a unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
moment (unic), sub aspectul uniformității sale. Se constituie astfel instrumentul pulsației de adâncime. Rostul acestuia constă în posibilitatea inerțierii/susținerii în durata reală a unui moment măsurat, ceea ce corespunde aspectului de conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală. Pulsația este de fapt un șir monoton-static de margini punctuale sau limite elementare, exprimabile ca unități metrice pur formale. Extensiile lor temporale (ca durate efective) fiind considerate doar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și ritmul de suprafață, ca secvențialitate în diferență. Nu există deci un ceva dat în mișcare ci doar impresia iluzorie decurgând din raportul celor două coordonate. Nu întotdeauna însă coordonata straturilor are și o sonoritate evidentă, ca plan/armătură de acompaniament. În aceste situații, simetria stratificării este petrecută fie în mentalul instrumentistului, fie, prin convenție, în vizual, ca atunci când coordonarea execuției se face de către dirijor. De altfel, transpunerea în gestica dirijorală face posibilă și exprimarea variabilității straturilor, sub aspectele de comprimare
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
lent/repede) a mișcării -, și a caracterelor de măsuri (binar, ternar, heterometric/asimetric), care conferă conductului sonor un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
a mișcării -, și a caracterelor de măsuri (binar, ternar, heterometric/asimetric), care conferă conductului sonor un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
însă, oricum ar suna,muzicalitateaeste expresia unui raport între rațional și irațional, simetrie și asimetrie, ordine și dezordine. În timpul unei opere sonore aceste aspecte se manifestă și prin alternarea lor între pozițiile de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și irațional, simetrie și asimetrie, ordine și dezordine. În timpul unei opere sonore aceste aspecte se manifestă și prin alternarea lor între pozițiile de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
acelorași melodii, ajungându-se uneori la crearea unor noi piese. Trebuie subliniat faptul că muzica practicată în acele timpuri și care era considerată cultă, savantă și deci predată în școli speciale muzicale, era exclusiv vocală, instrumentele existente servind numai ca acompaniament. La câteva secole după expansiunea islamului, apar primele tentative de notare a repertoriului existent. Această modalitate nu constituia un sistem de notație propriu-zis, fiind mai mult un fel de aide mémoire sau memento, destinat fixării unor repere. Așa-zisa partitură
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest fel înălțimile sunetelor se modificau, dar denumirile notelor rămâneau neschimbate, întocmai ca
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
important și se pare cel mai vechi gen de muzică religioasă din istoria muzicii europene este Misa, compoziție polifonică pentru cor și soliști ce are la bază texte de cult catolic, corespunzătoare liturghiei și care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental. În secolul al XlX-lea va fi privilegiat Recviemul prin accentuarea actului dramatic, uneori teatral, în detrimentul părții religioase. În Polonia, Reforma a fost făcută de nobilime și burghezie. Ideologul Reformei poloneze Mikolaj Rej (15051569) a tradus în proză psalmii
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
anglicane, anthem-ul va cunoaște începând cu secolul al XVI-lea și până în secolul al XIXlea, mai multe mutații radicale în ce privește forma și limbajul, evoluând de la principiul tramei polifonice la acela al monodiei acompaniate. Full anthem-ul solicită corul à cappella sau acompaniamentul de orgă, iar verse anthem-ul alternează corul cu unul sau mai mulți soliști adeseori acompaniați de o orchestră. Verse-anthem-ul este un anthem în care una sau mai multe părți solistice formează un contrast cu părțile corale, fiind deosebit de full-anthem pentru
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
finalul frazelor cu ornamente vocale. Multe melodii caracteristice congregației Anglicane din secolul al XVIII-lea au fost repetate cu mult succes în Germania foarte bine în secolul al XIX-lea. Repertoriul era alcătuit din corale luterane și cântece gregoriene, fără acompaniament. Eforturile Ceciliene de a încuraja neacompaniamentul instrumental din Biserica Romano-Catolică avea echivalentul în Luteranism. Consecințele muzicale ale mișcării Oxfordiene au fost considerabile, iar corul era asociat cu preotul, el având funcție levitică<footnote Levi era unul din cei doisprezece copii
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
clasică, profesionistă, europeană. Negrii au adus în muzica americană calitățile și sensibilitățile lor spirituale speciale, caracterul extatic al patrimoniului muzical african. Muzica era responsorială, de tip tradițional african, ceea ce a permis o mare libertate de exprimare, fiind pe loc improvizată. Acompaniamentul era realizat prin bătăi din palme sau loviri din picioare. Muzica religioasa (spiritual song) a albilor era formată din melodii foarte cunoscute la care erau adaptate texte biblice, iar la strofele care se repetau, adăugau un scurt refren: Glorie, Aleluia
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a luat ființă în timpul perioadei de sclavie atunci când sclavii trăiau pe plantații, în comun, departe de casa stăpânului. White Gospel Music sau Southern Gospel (Muzica evanghelică a creștinilor albi din Sud) este scrisă în general pentru cvartet de bărbați cu acompaniament de pian sau sintetizator și preluată din imnologia protestantă, sau compusă chiar de interpreți. Identitatea modernă a muzicii gospel a fost stabilită în anul 1920 prin cântăreața de culoare Mahalia Jackson. Cel mai influent dintre toți cântăreții și compozitorii de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cu scopul de a avea o utilitate universală mai mare decât textele liturghiei romane. Din generația următoare a lui Brahms și César Franck va face parte Max Reger. Fascinat fiind de muzica luterană din trecut, Reger a scris motete fără acompaniament, Geistliche Gesange op. 110 și Acht Geistliche Gesange op. 138, asemănătoare muzicii luterane din secolul al XVIII-lea. Din anul 1920, organiști și cantori și-au propus să se specializeze în muzică și să facă din activitatea lor una profesionistă
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]