201 matches
-
Viața mi-a dovedit că, chiar dacă încerci să li te apropii și să le arăți că lumea nu e chiar așa, că poate exista prietenie, că există încredere și alte lucruri de genul ăsta, mai devreme sau mai târziu, răutatea, acreala și disprețul lor funciar vor învinge. Unii sunt așa, independent de circumstanțe, alții devin așa, pe măsură ce capătă putere. Și, de obicei, o capătă, pentru că o vor. În fine, nu știu ce m-a apucat. Mi-a activat gândurile astea tanti din lift
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
Unii sunt așa, independent de circumstanțe, alții devin așa, pe măsură ce capătă putere. Și, de obicei, o capătă, pentru că o vor. În fine, nu știu ce m-a apucat. Mi-a activat gândurile astea tanti din lift, care m-a tratat cu maximă acreală, deși i-am spus “Bună ziua” zâmbind și la venire și la plecare. M-am simțit ca un cățel care a tras-o de sacoșă dând din coadă și a primit, drept răspuns, un șut în bot. Acum vreo două săptămâni
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
caninii. X Factor-ul românesc nu arată ca un concurs între niște oameni talentați, ci ca o păruială de mahala între cei care ar trebui să-i îndrume și să-i evalueze. Atmosfera e una de tensiune, de agresivitate, de acreală, iar cei care-o întrețin cu cea mai mare consecvență sunt Mihai Morar și Adrian Sînă. Nu înțeleg însă ce păzește Antena 1 la toată faza asta. De ce cei implicați nu au semnat niște contracte care să nu le permită
Factorul X, un factor atât de românesc… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20522_a_21847]
-
Există și deosebiri. Vesticii mănâncă mâncarea cu pâine și cartofi, care conțin amidon. Thailandezii manâncă mâncarea cu orez. Folosirea alunelor și a nucii de cocos în mâncărurile gătite cu curry este și ea tipic thailandeză. Ierburi distincte se amestecă cu acreala picantă a lamâiei proaspete sau cu dulceața plăcută a zahărului de palmier. Mâncarea thailandeză este ușoară, iar mirosul ei se simte cu mult înainte ca mâncarea să ajungă pe masă. Ierburile și mirodeniile folosite drept ingrediente sunt mult mai aromate
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
care susțin tratativele pentru pace acolo unde domnește starea de război, ca de exemplu "Neve Șalom - Wahat as Salam", mișcarea comună israelo-palestiniană. Pe planul individual, pacea poate fi și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de acreală, de frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (, , comună în întreaga lume islamică, "șalom" în ebraică, devenit "șulem" în idiș). Are in limbile semitice
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
gust precum Gherea credea cu adevărat asemenea enormități; se simțea însă obligat să le afirme, în virtutea crezului său ideologic. Dezamăgit de faptul că "literatura socialistă" promovată la "Contemporanul" întîrzia să producă un scriitor cît de cît semnificativ, Gherea contempla cu acreală spectacolul literar românesc. Cîtă vreme a încercat să aplice unei literaturi vii și imprevizibile, cum era literatura noastră la sfîrșitul secolului, schema criticii sociologice, el a eșuat în aproape toate cazurile concrete analizate. După deceniul său glorios-productiv, adică după pragul
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
poziționare pe eșichierul literar un Eugen Ionescu, tânăr și sclipitor sofist, ori un I. Negoițescu, trouble-fęte consecvent și spectacular. Mai puțin cunoscutul George Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru a intra în schema exegetului. Aceasta poate fi, desigur, diferită de a noastră, mai ales că o operă cu majusculă are capacitatea
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
meu era o coadă întreagă de femei în capoate roz care așteptau să vorbească la telefon (cu siguranță că voiau să-și sune soții iubitori) și, în ciuda tuturor așteptărilor, nu-mi pierdusem toată mândria. Curve îngâmfate, m-am gândit cu acreală (și, trebuie să recunosc, complet irațional) în timp ce mă târșâiam înapoi spre pat. De cum a venit, mi-am dat seama că Judy știe de James. Mi-am dat seama pentru că a spus: —Claire, știu de James. Și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
arăta. Eram ca o floare care se deschide la soare. Am început să-i povestesc. Dar mai înainte să apuc să scot două cuvinte, Helen m-a întrerupt: —N-am spus că are o slujbă importantă, a zis ea cu acreală. N-am zis decât că are o slujbă. Și oricum, a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu cu acreală. Eram puțin geloasă. Toți patru au început să discute despre o petrecere care avusese loc în seara precedentă. Îmi doream din tot sufletul ca fetele să plece, pentru ca Adam să ne rămână, din nou, numai mie și lui Kate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de stânjenire a stilului său de viață și ca pe o teorie costisitoare. Lotti trecuse lejer mai departe. Și acum căuta următorul personaj pe care să-l chestioneze. — Dar tu, Jake? Tu cum te simți? De parcă, s-a gândit cu acreală Hugo, n-am fi în stare să ghicim. Apoi s-a pregătit pentru ceea ce era inevitabil. Jake strălucea de-ți lua ochii. — Nu așteptăm nimic altceva cu mai mare nerăbdare decât să devenim părinți. Nu-i așa, draga mea? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în preajma lui Jake, Hugo a fost surprins să vadă că cel mai priceput tată din univers ieșise la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
C-o să descopăr cine se ascunde sub tona de machiaj și sub decolteu. Și în spatele alcoolului, a adăugat ea cu un zâmbet plin de regrete. Hugo n-a zâmbit însă. — Se pare că ești destul de ocupată, a remarcat el cu acreală. —Mai am drum lung de parcurs. Asta e clar, a recunoscut Laura cu înflăcărare. Dar o să reușesc. Am început chiar să cred că psihologia e calea pe care ar trebui s-o urmez. La nivel de carieră, mă refer. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Voiai să fugi cu Rosa. N-aș fi fugit, Al. A fost o amenințare fără nici un sâmbure de adevăr. Intrasem în panică. N-aș fi fugit decât de mine însumi. Astea sunt cuvintele doctorului Hasselblad? l-a întrebat Alice cu acreală. —A! Jake a ridicat din sprâncene într-un gest care se traducea prin mea culpa. —Ședințele de consiliere. Într-o fracțiune de secundă, Alice a înțeles. —Vrei să spui că n-ai fost la nici o ședință? În loc de asta te duceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei, chiar dacă încă nu-l ghiceam. Omul era un intelectual, categoric unul conștient de mizeria pe care trebuia s-o suporte zi de zi. Ai fi crezut că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte. Cum plănuia s-o zdrobească părea oarecum confuz, dar intențiile contau, efortul pamfletar se punea și el la socoteală. Tipul arăta ca noi toți: juca fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
personal, nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fruntea cu sânul. Apoi Îi trecu o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului. Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pedanților cu salarii mici, care-și completează veniturile și care sunt folosiți la cronicile pentru cărțile noi de poezie, nu pentru că ar scrie cu pricepere sau pasiune, ci pentru că scriu succint. (Nu cred că o să mai dau vreodată dovadă de acreala asta.) Acum, ținând seama că am clocit poemele de mai bine de zece ani, ar fi bine - chiar înviorător de normal sau, cel puțin, lipsit de perversitate - să vă înfățișez cele două motive care m-au determinat să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
automobil“ - desigur, o denumire de uz strict privat. În treacăt fie spus, maiorul bănuia că Pruritanal nu ținuse vreodată un tac de biliard În mînă, totuși asta nu garanta cîtuși de puțin rezultatul final al partidei. Își reaminti cu ce acreală pronunțase cuvîntul „rezervist“, atunci cînd Îi reproșase maiorului că e pe jumătate rezervist. Aranjă bilele În formație de romb, așa cum prevede regulamentul, cu bila 1 În vîrf, bila 9 la mijloc și celelalte dispuse la Întîmplare, dar Înainte de a efectua
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii de ședințe unde se chefuia temeinic și cu strigături. La Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins peste fața grasă, roșie și asudată. Ridică mâna ca la o Întrunire de partid, atunci când cerea cuvântul. Ceilalți se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că sunt de la Securitate și, în sfârșit, unii erau speriați că urmăresc să văd cine fură de la bucătărie, din alimente. Reacțiile lor erau diferite. O educatoare bovarică, insatisfăcută că o curta un șofer pe ea, care avea studii, își alina acreala existențială dându-mă afară din sala în care stătea cu copiii și unde eu trebuia să vin cu găleata de lapte să le împart gustarea de dimineață, pe motiv că „nu terminase la timp procesul educativ”. La aceasta se adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
periferia speciei și nu știu nici cui, nici la ce să mă afiliez” (III, 19). Altundeva, se consideră „un «gânditor» al umilinței” (III, 15). Așa ceva ar vrea mai degrabă să fie, ceea ce recunoaște clar într-un loc: „impuritățile mele (orgoliu, acreală, vanitate etc.) mă fac să mă simt stingher și să joc un rol străin de ceea ce pesemne se află cu adevărat în mine” (III, 265). Iar la un moment dat, punându-și clar balanța în față, ezită: „Aș vrea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iată cum, deși blamat uneori, trecutul acesta, al freneziilor, poartă în el ceva întemeietor și Cioran nu se poate sustrage nostalgiei sau admirației. Spune: „Când mă gândesc la pasiunile, la ardoarea tinereții mele, mi-e necaz că am ajuns la acreala asta searbădă, la acest neant penibil în care vegetez” (I, 202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-l asumă. Tocmai această opoziție e relevantă. Privind în trecut, Cioran vede, cu admirație, extazul de odinioară, adică „nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă...” (III, 130). La polul opus, azi, „acreală, zbucium, scepticism” (idem). Și, chiar dacă toate acestea seamănă cu o vindecare, căci Cioran își spune „dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți” (idem), trecutul păstrează atributele unui timp al prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dar a le elimina cu totul duce la o cumplită sărăcie interioară, cu atât mai tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc. nu-și dau seama că de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]