199 matches
-
prilejuri, să aștepte, să aleagă, să surprindă momentul cînd să facă rău, să se sustragă, mai apoi, pedepsei, s-o ia la sănătoasa și să se facă nevăzute, pînă, în fine, sunt grațiate" (Georges-Louis Leclerc de Buffon). Unei astfel de acreli, s-o spunem răspicat, filistine, în pofida emitentului său celebru, îi dau replica, din fericire, accente de admirație totală, configurînd o mișcătoare imnografie dedicată pisicii. Rareori execrată, aceasta s-a văzut deseori admirată fără limite. Ideea de perfecțiune, inculcată în această
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
altă viață a lor, o complinire, întregire de sensuri și idei. Ca să le simtă prezența cât mai concret va fi nevoie de reprezentări realmente palpabile... Așa i-a venit ideea cu borcanele. Poate să fi fost și o consecință a acrelii simțită pe limbă încă de dimineață. Sigur nu era de la stomac! Procesul mental cel mai plauzibil pare acesta: de la acreală la „murăturile noastre”, de la acestea la borcane, iar în borcane - apă, adică recenzii, cronici, articole). Scriitorul Corneliu Scarlatache - da! despre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nevoie de reprezentări realmente palpabile... Așa i-a venit ideea cu borcanele. Poate să fi fost și o consecință a acrelii simțită pe limbă încă de dimineață. Sigur nu era de la stomac! Procesul mental cel mai plauzibil pare acesta: de la acreală la „murăturile noastre”, de la acestea la borcane, iar în borcane - apă, adică recenzii, cronici, articole). Scriitorul Corneliu Scarlatache - da! despre el este vorba, dacă nu v-am spus până acum - sare sprinten din fotoliu, ia zece etichete și le aplică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice de tipul maicii sau sfintei, care se salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și de existența unei singurătăți în doi). Prefer însă bărbatul bețiv femeii acre; e mai ușor de suportat. Căința este apanajul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
le putem alege scopul și nu le vedem efectele în afara noastră; ele sunt munci fără rezultat, sau al căror rezultat este chinul nostru. În textele unui scriitor poți să-i zărești vârsta spirituală. Pe baza obișnuințelor cotidiene tindem să interpretăm acreala drept un semn de bătrânețe sau de boală (hemoroizii lui Karl Marx pot constitui un argument în acest sens); ceea ce rareori corespunde realității. Modul de gândire economică al unui scriitor este redat de principiul: a pune un gând deoparte. Cuvintele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de pe Sena sau Dîmbovița. Mariana Neț e nemiloasă cu ceea ce o deranjează: absența spiritului civic, inerția, practica orientală a tocmelii, nepăsarea, impolitețea mergînd pînă la bădărănie, igiena aproximativă, dezinteresul față de semeni (ca să fiu mai precis, nesimțirea). Nu întîlnim detașare cinică, acreală sau oboseală, ci dorința neopașoptistă de a pune lucrurile în mișcare: situația e perfectibilă, chiar dacă schimbarea mentalităților ține, firește, de durata lungă. Experiențe dezamăgitoare sînt consemnate cu umor: brambureala lingvistică din Belgia, cazuri de zgîrcenie franceză, negustori cinici, falsa strălucire
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
automobil“ - desigur, o denumire de uz strict privat. În treacăt fie spus, maiorul bănuia că Pruritanal nu ținuse vreodată un tac de biliard În mînă, totuși asta nu garanta cîtuși de puțin rezultatul final al partidei. Își reaminti cu ce acreală pronunțase cuvîntul „rezervist“, atunci cînd Îi reproșase maiorului că e pe jumătate rezervist. Aranjă bilele În formație de romb, așa cum prevede regulamentul, cu bila 1 În vîrf, bila 9 la mijloc și celelalte dispuse la Întîmplare, dar Înainte de a efectua
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sau altul. Ascultând radioul, Vaughan stătea lângă mine, în scaunul pasagerului, aprinzându-și prima țigară. Mirosul proaspăt al corpului său bine îmbăiat fu înăbușit mai întâi de mirosul hașișului și apoi, când am trecut pe lângă primul accident de mașină, de acreala spermei care-i umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de străzi lăturalnice către următorul accident, cu capul invadat de rășina arsă, m-am gândit la corpul lui Vaughan în baia apartamentului său, la furtunul puternic al penisului ițindu-i-se din pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aveai de spus de la început? Ori dacă nu voiai să-mi spui nimic de ce pînă la urmă tot mi-ai zis?" Ziaristul încerca să-și îndrepte hainele, mirosea puternic a băutură, coniacul care se vărsase peste el reușise să acopere acreala persistentă a oricărui bețiv înveterat, "de ce, de ce, voi ăștia nu puteți trăi decît punînd întrebări! Și dacă vi se răspunde, întrebați mai departe că de ce vi s-a răspuns într-un fel și nu altcum. Sînteți bolnavi cu toții, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar putea da greș și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scos de la naftalină, tovarășul general în rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care nu-l lasă să citească liniștit în încăperea lui predilectă, își găsește o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la toaletă. Acreala cu care își studiază autorul propriul personaj nu are nici o finalitate literară. Mizantropia nu sublimează în literatură. Este vorba poate de o defulare la scenă deschisă, dar acest act de igienă psihică nu înseamnă și creație literară. Altă schiță, Lupta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
figurează cu texte inspirate și emoționante sau măcar scrise cu profesionalism. Alții însă, oferă cititorilor un fel de documente ale dezgustului de viață, ale lipsei plăcerii de a scrie ori chiar ale unei gândiri confuze. ‹ Gabriela Crețan se remarcă prin acreală: „Behemot e ministru la culte. / liturghisește și cântă cu psalții / și bese și scrie.“ (Crește umbra) Paul Daian semnează versuri ininteligibile, confundabile cu stenogramele unui delir: „La început am încercat numai cu mâinile / Apoi cu cele mai precise instrumente ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre tine? Că ești ambițios, ascuns, și în stare de orice ca să-ți atingi scopul: în stare să calci și peste cadavre. Iar despre Sebastian că e curajos, că are spirit aventuros, dar în ce privește restul, destul de mediocru, încheie mama cu acreală." (pp. 907-908). Capul familiei și cheia romanului este această mamă temperamentală și dominatoare, măcinată de o boală de nervi care a și făcut-o să accepte mezalianța cu un țăran ambițios, ajuns președinte de tribunal județean. Totul se învârte în jurul
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
canină, Emanoil Piscoci (Mircea Andreescu) este un pensionar care nu încetează să joace rolul unui moș Crăciun, ex-moș Gerilă jumulit, Tiberiu Mănescu (Ion Sapdaru) este alcoolic profesionist și profesor de istorie, cu o soție, Doamna Mănescu (Mirela Cioabă), a cărei acreală este dublată și de o fermitate de baston conjugal. Securistul incriminat apare și el în emisiune, o voce catifelat amenințătoare cu scenariul său de cumsecădenie. Totul se petrece într-o atmosferă de sictir total, la inițiativa neinspirată a lui Virgil
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
că bursa reprezintă deja echivalentul pensiei. La bătrânețe, le vezi ura și frustrarea pe chipurile cu privire agresivă, prin care n-a pătruns, de la luarea licenței, niciun strop din frumusețea lumii, dar s-au înghesuit mirosul greu al rântașurilor și acreala vieții petrecute la televizor, în așteptarea știrilor de la ora cinci. Am scris despre felul în care au înțeles mulți profesori mâna întinsă de guvern în perioada când li s-a dat suta de euro pentru a cumpăra cărți. Au existat
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
un aer august, de superioritate detașată. Autorul scrie elegant și lent, cu o langoare de ritm caracteristică naturilor vacilante, dar cu o luciditate dată de decepțiile recente. Neavînd înclinații bovarice de autoînșelare în numele unor reverii cețoase, autorul e scutit de acreala neîmpliniților cronici, arătînd în schimb un ton blînd și recules, de maturitate senină. Dacă va renunța la mania paradei culturale, viitorul jurnal al lui Dan Iacob va fi o împlinire.
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
garnitura nu ajunge, ea poate continua: „Vedem aici un Freud la care suferințele fizice se transformă în unele psihice, de la furunculul de pe scrot la migrenele recurente, de la miocardită la tabagismul pătimaș, de la deficiențele sexuale la deranjamentele intestinale, de la nevroză la acreală, de la intoleranța la alcool la dependența de cocaină, de la fobia pentru trenuri la spaima de a nu avea ce mînca, de la frica de moarte la numeroasele lui superstiții morbide.” (p. 38) Avalanșa de epitete e dură, dar ce e uimitor
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
după ce se retrage, neînțeles de contemporani; în toamna lui 1975, Morand scrie: „(...) întotdeauna am îndrăgit cauzele pierdute; ceea ce mă leagă de Pétain și Laval mă leagă astăzi de acest bărbat singuratic care a pierdut bătălia". Impresionează neplăcut tonul resentimentar, răfuielile, acreala, bîrfele meschine despre oameni care nu întotdeauna au fost niște celebrități, nemulțumirea legată de meniul unui restaurant. La capitolul curiozități merită să fie trecută preocuparea pentru condiția fizică; e adevărat, patriarhul era într-o formă de invidiat. Cu adevărat interesante
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
uitat vizavi, apoi în spate, și-a supt buza inferioară, rujată cu vânăt, și după aceea a spus: - Pot să aduc și ceva prieteni? - Nu, dacă-s bărbați, nu!, am spus eu ferm. - Nu te teme, a răspuns ea cu acreală. N-or să fie. - Atunci ne vedem mai târziu. Poate, am spus eu și am apucat-o vioi spre casă, cu sângele clocotin-du-mi în vine. În asemenea ocazii, slavă Domnului, mă simt invadat de un măreț entuziasm, pe care nici o
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]