356 matches
-
ca mine Ca oricând vei fi atins Să rămâi în nesimțire Să îi faci să dea în plâns. Blestemul laptelui Te blestem să fii ca mine Alb ca varul de pe casă Dar când vei primi căldura Să ajungi să te acrească. Blestemul mielului Nu te blestem să fii ca mine Sigur ești ca te vei naște Nu ești sigur niciodată Dacă nu sfârșești de Paște. Blestemul vinului Poți să fii de vrei, ca mine Aromat, cu fin buchet Dar, dacă întreci
BLESTEME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377175_a_378504]
-
de-a calul și vizitiul, folosind drept haturi o sfoară... Vedem că te duci pe ulița și ești deja în mijlocul vieții...” Ceea ce eu completez: nu mă poate trimite soția în vecini după lapte, ca, pana cand viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am vazut numai ieri. Aici totul devine eveniment: dispariția liliacului alb, trilul ciocârliei care urcă la cer, orăcăitul broaștelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
simpatică e scrisă-n zodia sub care trăiesc, în anii '40, tinerii iertați de iluzii, "integrați în muncă" doar un deceniu mai tîrziu. În lumea în care un copilandru își dorește, mai mult ca orice, un cal, iar un soldat acrit de prohibiții i-l împrumută pe-un pachet de Plugare (oamenii simpli, neînvățați la trabucuri ofițerești, au tabieturile lor), nimic nu poate să fie prea grav. Proza lui Ion Hobana are culoarea odihnitoare a tuturor romanelor care explică ratarea prin
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
diferite.Nu avea bagaj. Ionică îi pregătea imediat o masă, numai pentru el, cu șampanie Mott la frapieră. Îi aducea mai întîi un mezelic cu măsline și un țoi cu țuică. Urma o ciorbă pe care Portofel și-o mai acrea cu o jumătate de lămîie. Friptura în sînge, pe care Ionică o păzea el însuși și o întorcea pe grătar cu ochii la ceas, era groasă de două degete și mare cît farfuria. Portofel o pipera cu atenție, îi punea
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
printre noi. Nu am crezut acest lucru până când nu am auzit povestea micuței Corina, pe care mi-a povestit-o mătușa mea. Mătușa mea era învățătoare. Corina era o orfană de 11 ani, crescută de sora mamei ei, o femeie acrită de viață, care nu era deloc bucuroasă de noua sa responsabilitate. Nu pierdea nici o ocazie pentru a-i aminti micuței Corina că, de n-ar fi fost ea, ar fi ajuns un copil al străzii, aflat la mila străinilor. În ciuda
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am săturat și eu. De când a început practica la Ostrov, numai struguri și iar struguri. Uniforma de care eram atât de mândru în urmă cu două
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care păstrează mâncăruri de post dintre cele mai diverse: cârnatul de legume, plăcinta cu ciuperci, zacusca și salata de ghebe. În Moldova, obiceiul preparării borșurilor a fost dus la nivel de artă, fie că este vorba de borșul de potroace, acrit cu zeamă de varză, borșul de vită și borșul de cartofi, în zilele de post. Sunt mult apreciate sărmăluțele moldovenești, mult mai mici decât cele din Ardeal și Banat, brânza cu smântână și mămăliguță, tochitura moldovenească, chiroștile cu cartofi, ceapă
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mititeii, cârnații de Pleșcoi (din carne de oaie), garniturile din legume și cartofi, compoturile de fructe și prăjiturile cu frișcă și ciocolată. În bucătăria din Oltenia se prepară foarte mult ciorbele cu carne de porc, de pui sau de legume acrite cu zeamă de oțet sau suc de roșii. La mare căutare sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun o condimentare consistentă, în
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dezinformare că nu intrau în țară reviste, comunicări; intrau, dar trebuia să te pricepi să le citești, să știi engleză, franceza, nu erau la tarabă, mura în gură pentru proști sau veleitari. Vulpea când nu ajunge la struguri, îi declară acri, așa și cu plagiatorii, incapabilii, ca să își acopere tâmpenia, au început să spună că nu aveau după ce să învețe. Erau ei Tâmpi, nu că nu erau profesori, tratate, cărți, dar ei nu pricepeau ce era în ele. După '89 au
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
vedem. Femeile independente riscă acrimea ființei lor; exemplul tradițional îl constituie fata bătrână. Dificili sunt și bărbații singuri, dar parcă într-un chip diferit; lor le rămâne o urmă de generozitate chiar dacă născută adesea în urma indiferenței. Sau, mai curând vedem acrindu-se un bărbat căsătorit. Neavând un obiect stabil pentru hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bun e totul! N-ai uitat ce-mi place? Cum să uit, când erai mică te țineam în brațe și-ți dădeam piureul cu lingurița, tu nu vroiai să mănânci până nu luam și eu o linguriță, de mi se acrise de atâta piure. Râseră amândoi. Tată, mi-am făcut atâtea planuri cu vacanța asta la tine! Și eu, fetițo, să nu crezi că o să stai degeaba. O să te pun la lucru. Dacă plătești bine... Da, o să te plătesc cu copănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Această senzație de prea târziu, de neputință și de lipsă a oricărui orgoliu (acesta vine tocmai din posibilitatea de-a refuza ori de-a accepta jocul) e semnul cel mai sigur al îmbătrânirii." (pp. 508-509). Revoluționarul obosit, îmbătrânit și uneori acrit face pereche, în paginile jurnalului Un român la Paris, cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
există o adevărată fascinație pentru statura și structura oamenilor obișnuiți: bărbați și femei ducându-și viața la flacără mică, în perioada interbelică sau în socialism. Mici funcționari terorizați de șefi, luptători comuniști aflați la pensie, o farmacistă pensionară, o fată acrită de singurătate și neîmpliniri, multe gospodine sfârșite, aproape consumate de obligațiile casnice și profesionale, o dactilografă îndrăgostită de Intelectualul căruia îi bate la mașină opera, o corectoare fascinată de personalitatea Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
dreptul la un cămin adevărat, chiar dacă intrarea într-un ordin clerical minor nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
rămâi erou sărac până la sfârșitul vieții în numele unor principii pe care nimeni din jurul tău nu le respectă. În afara prosperității personale, e ridicol să lupți aiurea într-o Românie fără repere și viitor. S-au săturat să li se spună Don Quijote. Acriți și tot mai cinici, după crunte dezamăgiri politice, și-au legănat conștiința cu explicații parțial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a încăput, cu mici și insignifiante excepții, pe mâna lor - a lui Vântu, Voiculescu și Patriciu. și așa
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
citească încă o dată povestea: CAPRA CU TREI IEZI. Îi plăcea așa de mult acest basm, deși îl ascultase de zeci de ori. Într-una din seri, pe când Răducu o aștepta pe mămica lui să înceapă lectura preferată, deși i se acrise de această poveste, Simona îi satisfăcu dorința. Când mămica lui ajunse la momentul uciderii celor doi iezi, copilul puse o mână pe carte și uitându-se în ochii ei, o întrebă: Tu știi de ce a reușit lupul să-i mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-a acrit de atîta abstinență? — Atît cît ți s-a urît și ție să vorbești prostii, i-o întoarce Părințelul. — Nu uita că te iei la harță cu o față bisericească, îi aduce aminte Roja distrîndu se, ăștia au întotdeauna mai mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acuzații și instrucțiuni, spune Curistul, dacă înțelegeți sau nu mi-e totuna, nu mai vreau să am de-a face cît trăiesc nici cu Securitatea, nici cu comuniștii, nici cu cei care o să pună mîna pe putere, mi s-a acrit de toate cercurile de interese. Ce e așa de greu de înțeles? — Doar atît vreau să vă reamintesc, reia Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încă nu e timpul să ajungem pe Magheru, ai prins șpilul? Să nu-ți mai aud gura pînă la noi ordine sau răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce le-am făcut lipeala cu Părințelul și Milițică. — Și ce voiați, dacă că ele erau trei, iar dumneavoastră unul singur? observă Gulie. De ce nu încercați să vă puneți puțin și în pielea lor? — Două, îl corectează Roja, Delfina n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că totul fusese plănuit din timp în cele mai mici amănunte, nu mai era loc de întors. Fuseseseră singure pînă atunci? Ei bine, aveau promisiunea că n-o să mai fie. Li se acrise de aceeași și aceeași muncă istovitoare de fiecare zi? O să se aranjeze cumva. Se plîngeau că nu le ajungeau banii, că trăiau de pe o zi pe alta? Nici nu-și închipuiau ele cît de rapid se putea schimba totul. N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru a-și atinge scopul. La început nimeni nu dorise să audă de un cerc care își propunea să dezbată probleme ale socialismului științific și ale luptei de clasă, tuturor li se acrise de subiectul ăsta cu care erau presărate toate cursurile, care era adus în discuție aproape la fiecare seminar. Riscă mult abordîndu-i pe fiecare în parte, dîndu-le explicații sincere despre întreg planul, de la primii pași pînă la atacul final care mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]