664 matches
-
de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate al istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
și se confruntă cu aceleași probleme. Prin urmare, scrisul lui Cornel Mihai Ungureanu pare deseori plat, liniar, fără strălucire, într-un cuvânt (poate prea dur) bătrânicios și, dacă nu neapărat plictisitor, prea puțin antrenant. Dacă unii prozatori tineri experimentează cu acribie dintr-un prea mare orgoliu creator și/sau teribilism specific vârstei, iată că alții sunt prea transparenți și lipsiți de ambițiile meșteșugului stilistic și al unor mărci personale. Pentru a mai colora narațiunea, personajele au deseori reverii, numai că prea
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960, să-i publice opera. Editorii de azi urmăresc și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de a copia din „Gazeta literară” pentru a le introduce în romanul pregătit pentru editare (Prăbușirea), lipsind aproape șapte pagini de manuscris, rătăcite în redacția
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante chestiuni: teatrul ca spectacol între a arăta, a ascunde și a sugera și teatrul ca literatură sau formă artistică distinctă
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis, devine o
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
se-mparte în alb și negru, în "noi" și "ceilalți", ci se colorează în infinite nuanțe de gri. Și o face cu infinită ironie descompunînd strategiile comode ale criticii, chiar tinere, cu implicată convingere afirmînd forța noii literaturi ignorate, cu acribie demontînd mecanismele stereotipiilor naționale, cu distanță judecînd strategiile de autoconservare ale predecembrismului literar. Cu alte arme decît cele ale unui Ciprian Șiulea (Retori, simulacre, imposturi) sau Sorin Matei (Boierii minții), dar cu la fel de multă inteligență, Radu Pavel Gheo își face
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
foarte înzestrat, "primul care a arătat pitorescul autentic al Donului" (Korolenko), cunoscător profund al sufletului cazacilor. Precum jurații într-un proces, cititorii sunt puși să asculte atât argumentele pro, cât și cele contra, pe care A. Korabliov le citează cu acribie și fără părtinire. La acest punct al discuției, împărtășim considerațiile autorului: "Dacă e să privești de pe tușă această gâlceavă și să păstrezi oarecare distanță intelectuală și estetică, se poate spune că ea n-are sfârșit, ca o clipă dintr-o
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Johnson în prefața celebrului său dicționar scria în, 1755: " Fiecare autor poate aspira la prețuire; lexicograful poate spera doar să scape de reproșuri. Și chiar și de această recompensă negativă se bucură foarte puțini" Nu se poate pune la îndoială acribia cu care autorul și-a întocmit lucrarea, de aceea, surprinde, la o privire fugară, faptul că în Catalogul operei lipsește de la locul ei seria de 7 CD-uri cu integrala simfonică a creației enesciene realizată de Orchestra Națională Radio sub
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
a invizibilului implică, totodată, dimensiunea vindecării și a purificării, grație revelației aduse de dezordine. Așa că, atunci când vorbește despre epidemia salvatoare, Artaud intuiește perfect schema tradițională: refacerea unei dezordini - sau, dacă vrem, vindecarea după o vătămare organică". Monique Borie examinează cu acribie și cu o cunoaștere internă a spațiului cercetat toate sursele gândirii și fantasmelor lui Artaud: modelul Heliogabal, modelul oriental, Mexicul și gândirea sintetică, culturile magice. Toate acestea colaborează, în cele din urmă, la ceea ce Artaud și-ar dori să fie
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban induc în eroare. Sorin pretinde, cu nonșalanță, că face reportaj. Că înregistrează sec, (oarecum) obiectiv, cu seriozitatea jurnalistului și cu acribia antropologului. De fapt, el face proză, ficționalizează, recuperează, literar și cultural, cotidianul: "Și uite, că prima mea amintire legată de sarmale nu-mi vine în minte. Aș putea inventa una numai că nu vreau. Punct" (Sarmaua). E un fel de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Italia, dar care reprezintă, totodată, si un îndemn pentru reluarea tradiției românești în filologia romanica. 4. Autorii volumului, doi universitari și cercetători clujeni, restituie pentru prima dată jurnalul (Diuariul) mitropolitului Vancea la Conciliul Ecumenic Vatican I. Restituirea filologica, realizată cu acribie și competența, este dublată de un consistent studiu care analizează participarea episcopatului român la Conciliu și relațiile Bisericii Unite cu Sfanțul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În absența unor cercetări pe aceste teme în istoriografia
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
interpretarea esenței "sufletului românesc" din unghi ontologic iar nu istoric, la Ștefan Afloroaei care, menționînd "dimensiunea pragmatică", cu un "caracter terapeutic", a metafizicii naeionesciene, o raportează la Gadamer, Boehm, Lévinas, și pînă la Ștefan Voinescu (care l-a editat cu acribie pe celebrul dascăl) și la Dan Ciachir (s-ar fi cuvenit amintită și Dora Mezdrea, autoare a unei impresionante reconstituiri biografice, ajunse pînă acum la al treilea tom, în paginile căreia fervoarea devoțiunii nu impietează asupra scrupulozității posturii de cercetător
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
autoritate certă. Prima îi aparține lui E. Lovinescu. Ironia lui, indirectă la adresa textologiei, îl privește direct, scrijelitoare cu delicatețe, pe Șerban Cioculescu, cunoscut și recunoscut, în 1937, când apare Istoria literaturii române moderne. 1900-1937, ca și de-atunci încoace, pentru acribia lui de filolog, demonstrată întâi în editarea operei lui I. L. Caragiale, începută (1930) de Paul Zarifopol. Lui Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu îi oferea "spectacolul ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este, am putea spune, de gradul doi, grație existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci cînd acesta este constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile cînd este făcut, într-o măsură mult exagerată, complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Odată cu impresionismul și, apoi, cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi, experimentul sonor, unele principii stilistice enesciene preluate de compozitori români contemporani, anumite citate mozartiene din opusuri românești, tăcerea în muzică, o istorie (impregnată deopotrivă de acribie informațională și virtuozitate stilistică) a SIMC, modernitatea muzicii românești, precum și micro-portretele componistice (Wilhelm G. Berger, Ulpiu Vlad, Nicolae Coman, György Kurtag, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru) ori convorbirile pe tema postmodernismului cu Francis Burt, Adrian Iorgulescu, Pascal Bentoiu, Günther
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
asiprații și evenimente dintre cele două popoare. Așa se explică și descoperirea sau identificarea a peste treizeci de mii de documente privitoare la țările Române în arhivele, muzeele, colecțiile sau așezămintele de cult din Grecia (muncă făcută competent și cu acribie de un colectiv condus de acad. Virgil Cândea). Merită amintită - pentru similitudinea lor cu desfășurarea de forțe și idei ale unor momente revoluționare din istoria românilor - "soarta iluminismului" după independența obținută cu greu, cu mult sânge și sacrificii enorme din partea
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
om care, prin izolare și amabilitate superioară, își capătă reputația de "indiferent" este, în fond, unul dintre cei mai frămîntați vînători de "eterne efemere". Admirator al valorilor clasice, moștenește de la tatăl său, Alexandru I. Philippide, filolog cu renume și academician, acribia abordărilor culturale. Deși criticii și istoricii literari reclamă o frustrantă lipsă de biografie, din puținele date cunoscute despre poet se pot reconstitui schelele "șantierului" în care s-a zămislit sobra sa personalitate. Rădăcinile i se trag din Miliés, de la poalele
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
cea a unor Rabelais, Sterne, Anatole France, bizuită pe un tezaur de experiențe morale decantate în proverbe și "ziceri". Mare virtuoz într-ale cărturăriei, Magistrul din Cajvana săvîrșește joncțiunea dintre setul de referințe livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
sostanzialmente vicina al latino ‘clasico’, non rigida e conservatrice, ma aperta alle possibilità espressive del patrimonio della lingua viva” - p. 87). În al doilea rând, impresionează co mentariul de peste 400 de pagini (p. 111-552), care reprezintă o analiză de-o acribie dezarmantă, exhaustivă, a textului; sunt prezentate diversele lecțiuni din manuscrise, sunt comparate, din punct de vedere filologic, semantic, stilistic și al frecvenței, aproape fiecare termen sau fiecare expresie cu lexeme și construcții lexicale similare din autorii clasici ori târzii - în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
orientale în Dacia romană” (vol. II, Corpus epigráfico de los cultes orientales en la Dacia romana, p. 698-1046), constituie eșafodajul solid pe care autorul își construiește analiza și din care își extrage încheierile. Realizarea unui asemenea corpus de surse, cu acribie, meticulozitate și spirit critic, este o încercare temerară, pe care autorul a dus-o la bun sfârșit. Deși sunt repertoriate doar monumentele care conțin inscripții, analizele propriu-zise folosesc și monumentele anepigrafe (reliefuri, statui, teracote etc., pentru care este citată bibliografia
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ceea ce era legat de atelierul traducerii Bibliei pe care și-l organizase cândva la Cluj. Cred că și datorită survenirii unor dificultăți la articulațiile degetelor nu mai scria decât la computer, fostul student la medicină punânduși acum la punct cu acribie și bine Însușite și practicate cunoștințe tehnice un Întreg și avansat instrumentar electronic. Cred că fusese la mijloc și dragostea tehnicienilor din Cluj care Îi instalaseră ierarhului scriitor noile lui unelte. Respectul și admirația slujitorilor mânăstirii de la Nicula am avut
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
inspirat din Omar Khayyam, Rabindranath Tagore, Hafiz, Rainer Maria Rilke, posesor al unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a scris șase cărți pe care le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
peste alți 70 de ani cu Dl Cătălin Avramescu? Va mai figura Eliade în istoria literaturii, sau numele lui va fi înlocuit cu al celui ce-l nega în 2006? Din cei doi - cine e... un foarte oarecare? Referitor la acribia exegeților ar trebui să mai amintesc o întâmplare dramatică, generatoare de confuzii. Ne-o destăinuie Mac Ricketts într-o recenzie a volumului îngrijit de mine Textele "legionare" și despre românism. Pentru prima oară învățatul american a venit în contact cu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]