47 matches
-
fost unul dintre cei mai apropiați prieteni și sprijinitori ai lui Nichita Stănescu și, de fapt, era absolut ridicol, Într-un moment atât de dramatic, de teribil nu numai pentru cultura română, dar pentru Întreaga națiune, de a face o acribioasă „politică de cadre”! Dar... morbul, virusul suspiciunii pătrunsese adânc, se pare, În grupurile de emigranți români, la cei „vechi”, mai ales, și, Într-un fel, acest lucru era explicabil; noi, mai nou-veniți, posedam deja „anticorpii” față de această molimă a oricărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orizontul pururi schimbător al lecturii” critice, care n-ar putea descuraja revizuirile decît cu riscul de-a atenta la condiția vitală a propriei sale libertăți... În rest, Caleidoscopul d-lui Ilie Guțan cuprinde analize și reconstituiri istorice pertinente, nu o dată acribioase, cu o stăruință ardelenească a sfredelirii subiectelor abordate, în consecință demne de tot interesul, consacrate deseori unor nume mari precum Maiorescu, Macedonski, Goga, Rebreanu, Arghezi, Philippide, Blaga, Ștefan Aug. Doinaș. G. Călinescu apare evocat prin prisma unor amintiri personale, mărturisindu
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
cu nimic mai prejos de mult mediatizatul Mihail Sebastian. Să nu uităm că scrierea lui Petre Pandrea pe care am comentat-o în prezentele rînduri, ca și numeroase altele, apărute sau aflate în curs de editare, grație grijii devotate și acribioase a fiicei sale, doamna Nadia Marcu-Pandrea, aparține așa-numitei literaturi de sertar. O categorie minimalizată, șicanată ori direct contestată de către unii confrați în pofida evidentei sale existențe, a evidentei sale însemnătăți, din pricini nu tocmai oculte. Pe lîngă concurența pe care
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el i-a format pe Cioran și pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu Caragiale, ambii autori "aristocratici", distanțați de entuziasmul gregar, cultivatori ai unui stil dens și acribios, evitînd afectarea, inflația, redundanța. Un stil sobru, al estetizării ideilor și atitudinilor: "Observi diferența dintre el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
a semnat despre care nu am competența să spun dacă le-a dat gata sau nu. Cunoscând însă exact despre ce e vorba la Macedonski: manuscrise, ediții princeps, variante, ediții intermediare, publicații ale vremii, oscilații ortografice care, toate, necesitau comparații acribioase într-o ediție cu pretenții, îmi dau seama că acest lucru nu poate fi făcut de un singur om într-o perioadă atât de scurtă. Veți spune că insinuez (ceva putred), iar eu n-am de gând să vă contrazic
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
știu cu precizie că aceste probleme mi-au acaparat spiritul ca urmare a legăturilor mele cu ființe umane, după ce-am avut dea face cu monștri”, notează Lena Constante în ultima parte. Este evidentă distanța de vocea din primul capitol, acribioasă în notarea exactă a evenimentelor. Problema memoriei vine în carte odată cu inițierile în frică și, în cele din urmă, cu descoperirea unei seninătăți. Fiecare închisoare va fi o nouă etapă a scrisului. Primul loc de detenție e unul al confruntării
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
taie de șase. Construcția volumului Mona-Monada o dovedește fără rest. Până și numerotarea fals hazardată a poemelor ce împrumută titlul cărții (după III urmează V, după V urmează VII, după VII, IX, după IX, XI ș.a.m.d.) e calculată acribios. Libertatea finală a poeziei sale e, fără excepție, consecința unei constrângeri inițiale. Încurajându-l să se dezbare de această primă, strict necesară, etapă, recenzenții i-au făcut un deserviciu major. Cum spuneam: foarte bună ideea republicării acestui debut. E un
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
deceniului nouă. Între „realiștii” și textualiștii optzeciști, Nicolae Stan a încercat să jongleze cu filosofia, așa cum se poate ea plia discursului postmodernist. Cartea despre Nietzsche, scrisă cu nerv și talent literar, stă mărturie pentru inventarul nihilist căruia i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
să-mi dau seama?ť Celălalt: ŤDumneata ai confecționat o perucă pentru doamna Bulandra, ca să și-o pună între picioare!ť Scena s-a petrecut - atenție! " în februarie 1954, în timpul viscolului cel mare. O serie de corecțiuni, unele pe seama unor acribioși reputați precum Sașa Pană și Alexandru George, sporesc aerul de exactitate jovială al textului. Spre onoarea d-sale, dl. Pericle Martinescu nu omite a-și aminti de numeroși confrați căzuți în uitare sau care n-au depășit niciodată pragul unui
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
avînd potențalitatea stabilirii unei noi ordini de-o relevanță direct proporțonală cu cea abolită. De aci pedanteria terminologică, paradoxal revărsată în opulență, precum un nesațu al exactități, la ambii poeț, ludicul filologicalelor la secundul. Punctul de pornire e grav și acribios tocmai pentru a asigura pe de o parte dezlănțuirea orgiastică a imaginarului, iar pe de alta pentru a-l înfrîna la momentul oportun, pentru a-l obliga la o formă. Stînd de vorbă, într-o seară tîrzie, la el acasă
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Gheorghe Grigurcu Acribios cercetător literar, Niculae Gheran este dublat de un moralist iar acesta la rîndu-i e însoțit de un autor cu o scriitură suculentă. Reconstituirea trecutului favorizează în cazul d-sale o alonjă a considerațiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
cartea lui Dan Damaschin e o teză de doctorat, purtînd un imanent aer academic, o sobrietate aulică. Nădăjduim că autorul său ne va înțelege dacă îi vom aminti că o foarte îmbelșugată materie a rămas în afara paginilor d-sale docte, acribioase, cu un partizanat bine filtrat. E vorba de teme precum relațiile dintre N.Balotă și I.Negoițescu, nu numai în duhul concordiei ci și al unei competiții subiacente, mereu resimțite de autorul Caietului albastru, de anume colțuri umbrite ale vieții
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
nu se pot citi toate scenele în care tânărul născut în Lupeni umblă cu carnetul la subțiori și consemnează timp de câteva săptămâni (în sesiunea de vară a anului al doilea) tot ce-i spun colegii de cameră. Exasperant de acribios, el devine, cu timpul, o legendă a Literelor bucureștene. Primește chiar, din partea unor necunoscuți, cereri de „intrare în roman”. Despre această faimă orală vorbește, de altfel, și Nicolae Manolescu pe coperta a patra a volumului Aide mémoire. „Versurile lui, știute
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
el, posibilă. Iar construcția de sine a început de timpuriu, cu primele articole critice scrise pe la 20 de ani, puternic influențate de socialismul lui Gherea, dar și de diverse lecturi de patologie, psihologie, filosofie, estetică. Antonio Patraș mătură, printr-o acribioasă discuție, mergând la texte și la lecturile din spatele textelor, prejudecata după care critica lui Ibrăileanu se reducea la influența gheristă, sociologism vulgar, neglijarea „autonomiei esteticului“ etc. De fapt, arată tânărul critic ieșean, Ibrăileanu manifesta o înțelegere complexă a faptului estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
timp evoluția evenimentelor, lua toate măsurile de precauție pentru ca urmările „escapadelor” sale nocturne să fie cât mai mici. De pildă, știind prea bine că după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că, În cursul inspecției de dimineață, profesorul și asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peisagist al sublimului”, interpret panteist al universului). Preferinței pentru presa literară îi datorează I. și o primă antologie a reportajului românesc subîntinzând epoca 1829-1866: Reflector peste timp. Culegerea cuprinde multe texte din pagini de revistă, pe care antologatorul le transcrie acribios. Cea de-a doua coordonată a personalității lui I. este relevată pentru prima dată mai clar de o altă culegere, Din istoria teoriei și criticii literare românești. 1812-1866 (I, 1967), care reflectă înclinația pentru istoria ideilor, a ideologiei literare. Lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și progresul erau la fel de necesare unei bune funcționări a societății. Cel care a oglindit, printr-o analiză acribioasă, cu instrumentele filosofiei politice democrația americană a fost Alexis de Tocqueville (1805-l959), în Democrația în America, 2 volume, 1935, 1840 - lucrare ce s-a păstrat și a rămas de interes și în actualitate, oferind o lectură extrem de instructivă. Și Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a ceea ce s-a făcut de către înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini ale volumului, peste 240 sînt dedicate receptării lui Eminescu de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt scutiți de observații nici G. Ibrăileanu, nici C. Botez, G. Călinescu, amintitul deja Ion Sân-Giorgiu, Gh. Panu (cu privire la pretinsa sa participare la întîlnirea Junimii unde Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Eminescu, pe care credea a o fi înțeles ca nimeni altul 73, cu o acuitate făcută să anuleze practic interpretarea călinesciană, sancționată ca fiind prea pedestră, vulgară. La prima vedere, pretenția aceasta pare total nefondată, dacă ne gândim că acribioaselor cercetări istoriografice ale autorului Vieții lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul le opunea doar câteva texte gazetărești și cele două romane, Mite și Bălăuca, care s-au bucurat, într-adevăr, de un mare succes de public, dar de o rezervată receptare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]