47 matches
-
știu cu precizie că aceste probleme mi-au acaparat spiritul ca urmare a legăturilor mele cu ființe umane, după ce-am avut dea face cu monștri”, notează Lena Constante în ultima parte. Este evidentă distanța de vocea din primul capitol, acribioasă în notarea exactă a evenimentelor. Problema memoriei vine în carte odată cu inițierile în frică și, în cele din urmă, cu descoperirea unei seninătăți. Fiecare închisoare va fi o nouă etapă a scrisului. Primul loc de detenție e unul al confruntării
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el i-a format pe Cioran și pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu Caragiale, ambii autori "aristocratici", distanțați de entuziasmul gregar, cultivatori ai unui stil dens și acribios, evitînd afectarea, inflația, redundanța. Un stil sobru, al estetizării ideilor și atitudinilor: "Observi diferența dintre el și omul care, oricît ar încerca să se ascundă, radiază, se umflă în pene întrucît expune o idee pe care o socotește originală sau
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
cartea lui Dan Damaschin e o teză de doctorat, purtînd un imanent aer academic, o sobrietate aulică. Nădăjduim că autorul său ne va înțelege dacă îi vom aminti că o foarte îmbelșugată materie a rămas în afara paginilor d-sale docte, acribioase, cu un partizanat bine filtrat. E vorba de teme precum relațiile dintre N.Balotă și I.Negoițescu, nu numai în duhul concordiei ci și al unei competiții subiacente, mereu resimțite de autorul Caietului albastru, de anume colțuri umbrite ale vieții
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
deceniului nouă. Între „realiștii” și textualiștii optzeciști, Nicolae Stan a încercat să jongleze cu filosofia, așa cum se poate ea plia discursului postmodernist. Cartea despre Nietzsche, scrisă cu nerv și talent literar, stă mărturie pentru inventarul nihilist căruia i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
avînd potențalitatea stabilirii unei noi ordini de-o relevanță direct proporțonală cu cea abolită. De aci pedanteria terminologică, paradoxal revărsată în opulență, precum un nesațu al exactități, la ambii poeț, ludicul filologicalelor la secundul. Punctul de pornire e grav și acribios tocmai pentru a asigura pe de o parte dezlănțuirea orgiastică a imaginarului, iar pe de alta pentru a-l înfrîna la momentul oportun, pentru a-l obliga la o formă. Stînd de vorbă, într-o seară tîrzie, la el acasă
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Gheorghe Grigurcu Acribios cercetător literar, Niculae Gheran este dublat de un moralist iar acesta la rîndu-i e însoțit de un autor cu o scriitură suculentă. Reconstituirea trecutului favorizează în cazul d-sale o alonjă a considerațiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
nu se pot citi toate scenele în care tânărul născut în Lupeni umblă cu carnetul la subțiori și consemnează timp de câteva săptămâni (în sesiunea de vară a anului al doilea) tot ce-i spun colegii de cameră. Exasperant de acribios, el devine, cu timpul, o legendă a Literelor bucureștene. Primește chiar, din partea unor necunoscuți, cereri de „intrare în roman”. Despre această faimă orală vorbește, de altfel, și Nicolae Manolescu pe coperta a patra a volumului Aide mémoire. „Versurile lui, știute
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
să-mi dau seama?ť Celălalt: ŤDumneata ai confecționat o perucă pentru doamna Bulandra, ca să și-o pună între picioare!ť Scena s-a petrecut - atenție! " în februarie 1954, în timpul viscolului cel mare. O serie de corecțiuni, unele pe seama unor acribioși reputați precum Sașa Pană și Alexandru George, sporesc aerul de exactitate jovială al textului. Spre onoarea d-sale, dl. Pericle Martinescu nu omite a-și aminti de numeroși confrați căzuți în uitare sau care n-au depășit niciodată pragul unui
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
timp evoluția evenimentelor, lua toate măsurile de precauție pentru ca urmările „escapadelor” sale nocturne să fie cât mai mici. De pildă, știind prea bine că după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că, În cursul inspecției de dimineață, profesorul și asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, posibilă. Iar construcția de sine a început de timpuriu, cu primele articole critice scrise pe la 20 de ani, puternic influențate de socialismul lui Gherea, dar și de diverse lecturi de patologie, psihologie, filosofie, estetică. Antonio Patraș mătură, printr-o acribioasă discuție, mergând la texte și la lecturile din spatele textelor, prejudecata după care critica lui Ibrăileanu se reducea la influența gheristă, sociologism vulgar, neglijarea „autonomiei esteticului“ etc. De fapt, arată tânărul critic ieșean, Ibrăileanu manifesta o înțelegere complexă a faptului estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
înainta, inventariind conștiincios toate opiniile, în "hățișurile demolării", cercetând prob argumentele pro și contra. Dosarul, se știe, e voluminos. Dl. Codreanu reușește performanța de a stăpâni materia, dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu o logică detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de consecințele implicării în acțiunile Societății "Carpații" declarându-l "nebun"? A scăpat stratagema de sub control la un moment dat? Cunoaștem acum faptele, cunoaștem acuzațiile, dar un verdict cine poate da? Volumul profesorului Codreanu întră însă în toate detaliile și analizează acribios toate aspectele, toate "implicațiile" poetului pentru care trebuia "sacrificat" și nu doar "potolit" (lucru imposibil pentru un temperament vulcanic, intransigent). De altfel, somația ministrului Petre P. Carp (care negocia încheierea unui tratat secret cu Austro-Ungaria) venea în urma dezavuării publice a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sintagmă care dă chiar titlul unui capitol) și estetica transmodernă în cinci ipostaze poezie, proză, critică la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe o cercetare acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ediție definitivă. Sub alte titluri, cu firești completări și corecții, ajungând, astfel, la a șaptea ediție, opusul în discuție cercetează (detectivistic, aș spune) "anii blestemați", cum zice autorul, propunând un șir de revizuiri, developând tragismul unui destin exemplar și denunțând acribios mistificările de care a avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu vorbele lui A.C.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Gheorghe, Al. Tănase, Dan Zamfirescu, Platon Pardău, Pompiliu Marcea, Ovidiu Genaru etc. etc. Numărul lor, din păcate, e legiune. Vom asista la un veritabil delir al curtenilor prilejuit de orice aniversare a conducătorului și partidului comunist. Autorul "antologiei rușinii", acribios în urmărirea celor care pervertesc și distrug cultura românească, face și o clasificare a acestor purtători de țucal: "Activiștii perversiunii pot fi repertoriați, în mare, în cinci categorii: staliniștii de totdeauna ce-și află în neostalinismul actual prilej de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
peisagist al sublimului”, interpret panteist al universului). Preferinței pentru presa literară îi datorează I. și o primă antologie a reportajului românesc subîntinzând epoca 1829-1866: Reflector peste timp. Culegerea cuprinde multe texte din pagini de revistă, pe care antologatorul le transcrie acribios. Cea de-a doua coordonată a personalității lui I. este relevată pentru prima dată mai clar de o altă culegere, Din istoria teoriei și criticii literare românești. 1812-1866 (I, 1967), care reflectă înclinația pentru istoria ideilor, a ideologiei literare. Lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și progresul erau la fel de necesare unei bune funcționări a societății. Cel care a oglindit, printr-o analiză acribioasă, cu instrumentele filosofiei politice democrația americană a fost Alexis de Tocqueville (1805-l959), în Democrația în America, 2 volume, 1935, 1840 - lucrare ce s-a păstrat și a rămas de interes și în actualitate, oferind o lectură extrem de instructivă. Și Vechiul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a ceea ce s-a făcut de către înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini ale volumului, peste 240 sînt dedicate receptării lui Eminescu de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt scutiți de observații nici G. Ibrăileanu, nici C. Botez, G. Călinescu, amintitul deja Ion Sân-Giorgiu, Gh. Panu (cu privire la pretinsa sa participare la întîlnirea Junimii unde Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Eminescu, pe care credea a o fi înțeles ca nimeni altul 73, cu o acuitate făcută să anuleze practic interpretarea călinesciană, sancționată ca fiind prea pedestră, vulgară. La prima vedere, pretenția aceasta pare total nefondată, dacă ne gândim că acribioaselor cercetări istoriografice ale autorului Vieții lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul le opunea doar câteva texte gazetărești și cele două romane, Mite și Bălăuca, care s-au bucurat, într-adevăr, de un mare succes de public, dar de o rezervată receptare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]