72 matches
-
să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de gustul Royal-ului și beau acum de sting?“ De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o aruncă șmecherește direct În gură. „Doriți cumva și dumneavoastră o bucățică? Sau ați prefera o acritură?!“ Făptura cenușie aflată-n fața sa clătină iarăși din cap, privindu-l cu blândețe... „Vi se pare că vorbesc cam mult, nu-i așa?“, o Întrebă el din nou. „Ce să-i faci, de vină e alcoolul. Aseară m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu. ― Doamne, tu nu ai propria ta cameră? am Întrebat supărată. Alex deschise ușor ochii, dar nu reacționă În nicun alt fel. L-am tras de pe pat. ― Te rog nu mă face să Îți spun a doua oară! ― Ești o acritură! declară el Înainte să iasă din cameră. ― Și eu te iubesc, am zis tare astfel Încât să mă poată auzi prin ușa Închisă. Intenționasem să fie un ton de batjocoră, dar o parte din mine știa că probabil că fraza conținea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
explicat Mike. La care toată lumea a râs. Nu știam de ce râdeau, dar am zâmbit și eu ca să nu creadă că eram o vacă înfumurată. Și suntem împărțiți în grupuri de câte șase-șapte. Există trei grupuri: grupul lui Josephine, cel al Acriturii Kraut și cel al lui Barry Grant. —Acritura Kraut? am întrebat eu nedumerită. —Numele ei adevărat e Heidi, a zis Față Purpurie. —Helga, l-a întrerupt Peter. —Helga, Heidi, tot un drac, a zis Față Roșie. în orice caz, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știam de ce râdeau, dar am zâmbit și eu ca să nu creadă că eram o vacă înfumurată. Și suntem împărțiți în grupuri de câte șase-șapte. Există trei grupuri: grupul lui Josephine, cel al Acriturii Kraut și cel al lui Barry Grant. —Acritura Kraut? am întrebat eu nedumerită. —Numele ei adevărat e Heidi, a zis Față Purpurie. —Helga, l-a întrerupt Peter. —Helga, Heidi, tot un drac, a zis Față Roșie. în orice caz, toată lumea o urăște. Și e nemțoaică. —De ce o urâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sala de mese, dar, în același timp, eram sigură că nu venea din aripa vedetelor pop. Fie vedetele aveau propriul grup, ceea ce mi se părea cel mai probabil, sau făceau terapie în grupul lui Barry Grant sau în cel al Acriturii Kraut. —E bine că mai avem o femeie printre noi, a zis Chaquie. Se mai echilibrează balanța. Mi-am dat seama că se referea la mine. Da, în teorie, balanța se echilibra, dar, de vreme ce eu nu aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scap de gura ei. Cel puțin acum o să pot să-i dovedesc că nu e nimic în neregulă cu mine. După asta, amândoi am râs conspirativ de prostia celorlalți oameni. De câteva ori în ziua aia le-am surprins pe Acritura Kraut și pe Celine, asistenta din tura de zi, discutând despre mine. La ora ceaiului, chiar înainte de momentul festinului cu chipsuri, a apărut Celine, care mi-a spus: —Rachel, pot să vorbesc puțin cu tine? Apocalipsa de neevitat era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te așteptai să-i rupă ea coastele lui Stalin și nu invers. Chestia asta m-a făcut să mă simt mai bine. La trei fără zece n-am mai putut să aștept, așa că am căutat-o pe consiliera de serviciu - Acritura Kraut - și am întrebat-o dacă pot să dau un telefon. Kraut s-a holbat la mine, de parcă aș fi rugat-o să-mi împrumute o mie de lire, după care, în tăcere, m-a condus către birou. în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a condus către birou. în zona recepției am trecut pe lângă Efervescenta. Ce mizerie să fii nevoit să muncești duminica! Judecând după expresia plină de resentimente a Efervescentei și ea era de acord cu mine. Dă-mi numărul, a zis Acritura Kraut. —Ăăăă, e un număr din New York, i-am spus eu agitată. E OK? Kraut s-a uitat la mine prin ochelarii ei stil John Lennon, dar n-a spus c-ar fi vreo problemă. Sună, m-a anunțat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
curajul. Mi-am adus aminte cât de furios fusese Luke, cât de rău fusese cu mine. Mi-am adus aminte că nici n-a vrut să discute cu mine. Așa că m-am aplecat și am închis. — Robotul, am bolborosit către Acritura Kraut care stătuse acolo, lângă mine, în tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
salvez ce se mai putea salva din toată situația aia. 36tc "36" —Doamne, e aproape nouă! a anunțat Chris. Replica asta a declanșat un soi de cros forțat dinspre sala de mese către ședința de grup de luni dimineața. Grupul Acriturii Kraut s-a îndreptat către bibliotecă, în frunte cu Chris. Grupul lui Barry Grant a șters-o către Sanctuar, iar grupul lui Josephine a ușchit-o către Sala Abbot. Am alergat pe coridor împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borșindu-ne unii la alții, belindu-ne fasolele ca niște acrituri amărîte, gata să ne dăm bulionul, să ne facem varză (și cu pieptul ca oțelul să culegem pătrunjelul, mare brînză !), ducem mai departe cruzimile mustoase ale acestei limbi. Curat murdar, maître Călin ! Nu știu ce-o fi în mintea românului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era spanac din ăla, cu nisip, cu din alea. Luai câteva linguri și se aduna și de la apă, că apa de pe Jilava e cu hiv, ca vai de mama ei de apă, cu moluște, cu nisip. Mă feresc de bulion, acritură, ceapă, usturoi. Merg pe griș, paste, orez. Dar e mâncarea bună. Nu facem figuri să spunem nu știu ce. O pâine ne vine, de ce să ne văităm. Mâncare, apă, baie, e bine. Baie, o dată pe săptămână, având în vedere că sunt atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aruncă bățul și cutia în groapă; BRUNO își scoate și el ultima țigară din pachet și aruncă pachetul în groapă; își aprinde și el țigara cu ultimul băț de chibrit și aruncă bățul și cutia în groapă.) BRUNO: Brrr! Ce acritură! GRUBI: Nu-s mai ca alt’ dată. BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i? Alice a privit-o calmă. — Ce vreți să spuneți? Acritura a zâmbit. Cred că știi la ce mă refer. În jur de treizeci și cinci de ani, carieră de succes, dar ai uitat să faci un copil, nu? Iar acum ai unul pe drum. Nu-ți vine să crezi ce noroc te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce-ai muncit. Spune-mi, drăguța mea, a zis ea lăsându-și capul pe-un umăr, nu crezi că e păcat? Nu e chiar așa, a răspuns Alice înfierbântată. De ceva vreme n-am mai fost motivată în munca mea. Acritura a clătinat din cap. — Sigur. Cine nu e așa din când în când? E normal. Ai muncit al naibii de mult. Dar probabil că nu ai nevoie decât de o vacanță. Șase luni de pauză, a continuat ea aplecându-se în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebuie decât să ceri. Nu, mulțumesc. Alice a înghițit în sec, dintr-odată tentată. Dar trebuia să ignore vocea sirenei. Acceptase să se mărite cu Jake. Și acceptase să meargă înapoi acasă. —Ei, sper să-ți meargă bine, a spus acritura, dând încet din cap de la stânga la dreapta și retur. Copiii sunt un pas important. O, Doamne! Sunt mai dificili decât orice altă slujbă. Sunt sigură că așa e. Neîncrezătoare, Alice a schițat un zâmbet. Nimic nu putea fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ești sigură că vrei să pleci definitiv? Pentru că noi suntem siguri că nu vrem să te pierdem. Putem să-ți dăm un apartament. Să-ți aranjăm un loc la o grădiniță. Orice. Plină de hotărâre, Alice a clătinat din cap. Acritura a ridicat o sprânceană și a zâmbit ușor. —Ei, drăguța mea, dacă nu-ți iese figura... Dacă nu-mi iese figura? Alice era indignată. —De ce să nu-mi iasă? Acritura și-a deschis brațele într-un gest larg. Hei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
grădiniță. Orice. Plină de hotărâre, Alice a clătinat din cap. Acritura a ridicat o sprânceană și a zâmbit ușor. —Ei, drăguța mea, dacă nu-ți iese figura... Dacă nu-mi iese figura? Alice era indignată. —De ce să nu-mi iasă? Acritura și-a deschis brațele într-un gest larg. Hei, trebuie să fii realistă. Poate că maternitatea nu e punctul tău forte. Nu toată lumea se pricepe la chestia asta. Și dacă punctul tău forte nu e ăsta, atunci să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hardwick. Faptul că nu avea s-o mai vadă pe nenorocita aia de femeie era unul din marile beneficii pe care le presupunea plecarea din New York. Dubiile legate de ideea că poate nu luase cea mai bună decizie au pălit. Acritura a ridicat o sprânceană. — Hei, nici unii dintre noi n-o să-i ducă dorul. Crede-mă pe cuvânt! —Pleacă? Alice se holba uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]