75 matches
-
mai activ ca uraniul, ceea ce-l făcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era similară titanului (1899). sau toriului (1900). Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit "actiniu". Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului. În 1902, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă, obținută din pechblendă. Acesta arătase că
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
similară titanului (1899). sau toriului (1900). Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit "actiniu". Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului. În 1902, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă, obținută din pechblendă. Acesta arătase că substanța era caracterizată de o emisie de scurtă durată. Datorită intensității probelor ce le emitea, el a denumit substanța "substanță emanantă" și
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
El a găsit următoarele diferențe: "Emisia se transforma (aproximativ) într-o radiație...Noile raze o să le numesc pe scurt Raze-E". Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel concluzionează că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca "actiniu". Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
concluzionează că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca "actiniu". Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui Giesel, exprimată în 1903, concluziona: "Niciuna din aceste substanțe nu a fost studiată la fel de detaliat ca și uraniul, thoriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca "actiniu". Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui Giesel, exprimată în 1903, concluziona: "Niciuna din aceste substanțe nu a fost studiată la fel de detaliat ca și uraniul, thoriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor, înainte ca
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
studiată la fel de detaliat ca și uraniul, thoriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor, înainte ca orice concluzie să fie stabilită." După aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a menționat despre actiniu, în lucrarea sa "Radioactivitatea", că "determinarea directă a unei greutăți atomice nu poate fi încă făcută deoarece greutatea disponibilă nu era suficientă." Istoria acestei descoperiri a rămas discutabilă, iar publicații din 1971, au arătat că cererile lui André-Louis Debierne din
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
era suficientă." Istoria acestei descoperiri a rămas discutabilă, iar publicații din 1971, au arătat că cererile lui André-Louis Debierne din 1904 erau în contradicție cu cele din publicațiile anilor 1899 și 1900. și mai târziu, în anul 2000 Termenul de "actiniu" provine din cuvântul grecesc "ακτίς", "ακτίνoς", însemnând "rază" sau "fascicul". Structura atomului de Actiniu este determinat de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel pentru izotopul său natural, Ac, el are 89 de protoni și 138 neutroni. Numărul neutronilor poate varia
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
că cererile lui André-Louis Debierne din 1904 erau în contradicție cu cele din publicațiile anilor 1899 și 1900. și mai târziu, în anul 2000 Termenul de "actiniu" provine din cuvântul grecesc "ακτίς", "ακτίνoς", însemnând "rază" sau "fascicul". Structura atomului de Actiniu este determinat de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel pentru izotopul său natural, Ac, el are 89 de protoni și 138 neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1,88Å, volumul
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel pentru izotopul său natural, Ac, el are 89 de protoni și 138 neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1,88Å, volumul molar al actiniului chimic pur în condiții fizice normale este de 22,54 cm/mol. Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura (stratul) K și terminând cu pătura Q. O particularitate a modului de
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
stare f este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
1)=2(2·3+1)=14 (unde pentru numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului. În notație spectroscopică, configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
prezentat mai jos, figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q, care completează orbitalul 7s, respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului. Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelișului
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice. Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice. Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema: Actiniul
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema: Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi de 1100-1300 °C. Actiniul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural Ac, care este un emițător de radiații alfa și beta
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema: Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi de 1100-1300 °C. Actiniul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural Ac, care este un emițător de radiații alfa și beta cu un timp de înjumătățire de 21,773 ani
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema: Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi de 1100-1300 °C. Actiniul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural Ac, care este un emițător de radiații alfa și beta cu un timp de înjumătățire de 21,773 ani, prezent în minereurile de uraniu. O tonă de uraniu conține
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
ale izotopului său natural Ac, care este un emițător de radiații alfa și beta cu un timp de înjumătățire de 21,773 ani, prezent în minereurile de uraniu. O tonă de uraniu conține în medie o zecime de gram de actiniu. Izotopul Ac este un membru de tranzit în seria dezintegrării actinidelor, care începe cu izotopul originar U (sau Pu), terminându-se cu izotopul stabil de plumb, Pb. Un alt izotop (Ac) este un tranzitor prezent în seria neptuniului, care începe
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
cu izotopul originar U (sau Pu), terminându-se cu izotopul stabil de plumb, Pb. Un alt izotop (Ac) este un tranzitor prezent în seria neptuniului, care începe cu Np (sau U) și se încheie cu elementul, aproape stabil, bismut (Bi). Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorită radioactivității sale intense, acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră. Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
prezent în seria neptuniului, care începe cu Np (sau U) și se încheie cu elementul, aproape stabil, bismut (Bi). Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorită radioactivității sale intense, acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră. Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm, fiind al
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră. Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm, fiind al 71-lea element ca densitate. Punctul de topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm, fiind al 71-lea element ca densitate. Punctul de topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 °C (sau 3471 K, respectiv 5788°F). Datorită timpului de înjumătățire a emisiilor actiniului și al
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 °C (sau 3471 K, respectiv 5788°F). Datorită timpului de înjumătățire a emisiilor actiniului și al toriului, în general nu este posibilă determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentru emisiile radiului. Totuși, valoarea lui D poate fi măsurată prin următorul procedeu care permite obținerea unor rezultate optime. O placă C acoperită cu hidroxid
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
transformării emisiei. Dacă "N" este numărul de atomi ai emisiei raportat la unitatea de volum, presupusă a fi uniformă, de-a lungul secțiunii transversale, la o distanță "x" față de toriu, avem relația: unde: λ este constanta emisiei radioactive Difuzia emisiilor actiniului în aer au fost măsurate de Debierne, Russ și Bruhat.. Montajul experimental folosit de către Debierne măsura emisia provenită din preparatul actinic prin două plăci paralele, așezate vertical și apropiate. Pentru a asigura o temperatură constantă în interiorul cilindrului, aparatul era imersat
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
cilindrului, aparatul era imersat într-o baie de apă, aceasta având rol de termostat. Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul, hidrogenul, dioxidul de carbon și dioxidul de sulf, găsind valori relative în acord cu legea lui Graham. Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment. Un preparat actinic foarte activ, atașat de o coală subțire de hârtie, este plasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc. Într-o cameră întunecoasă, preparatul activ eliberează pe o anumită
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]