2,673 matches
-
un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul rînd o cufundare în economicul pe cît de prosper pe atît de lipsit de orizonturi, despiritualizarea adiacentă, precum semne de rău augur: „Este adevărat că tot Occidentul trăiește o epocă de consum aberant, la care va fi
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
amplu, cum este antologia de Aurel Sasu și Maria Vartic, Bătălia pentru roman. Mai merită citit și articolul Fenomenul românesc. între Occident și Orient, pentru abordarea obiectivă a cunoscutului studiu apărut tot în 1927, Fenomenul românesc. Rețin un pasaj pentru acuitatea și concretețea observației: "ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului. Există în caracterul nostru excese de lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
genera ceea ce s-a numit o estetică, termen inconvenabil diverșilor defetiști și oportuniști, însă foarte adecvat unor realități indenegabile la interferența creației cu existențialul istoric. în contextul răstimpului comunist, ethosul a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate. Distopia comunistă a avivat conceptul moral precum o firească reacție de apărare. Altminteri stăteau lucrurile în Occident. Cadrul unei societăți democratice îngăduia o relativizare a principiului etic, care putea apărea eventual posomorît, prea restrictiv
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
numai vanitatea altora, dar nu și vanitatea proprie, prezentă în germene în chiar numele său "Eugeniu", ascuns zadarnic sub inițiala E. și dezvăluit cu satisfacție ironică de scriitorul ofensat. Mergând mai departe, Camil Petrescu i-a contestat lui E. Lovinescu "acuitatea psihologică", insistând pe "totala incomprehensiune" datorată carențelor în "facultatea de a intui" (p. 60-61). În fond, exasperat de denigrări și de împingerea sa în ridicol, Camil Petrescu se apără, își protejează imaginea (cum am spune astăzi), arătând că portretistul său
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Mircea Mihăieș De când nu mai am acces la infailibilul observator din curtea blocului - spațiul de depozitare a gunoaielor - acuitatea observațiilor mele sociale a scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportretul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
mă simt mai bine oriunde în Thailanda decât în Mindanao, nu sunt în stare să citesc ce scrie pe autobuze ca destinație în grafia Thai. Mi se pare de nepătruns alfabetul cu 74 de semne, dată fiind și slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Descrii Anglia și China ca două universuri diferite care se ciocnesc, creând un
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice care durează pînă la prima crampă de stomac. Totul trăit cu acuitatea și iminența prezentului. Eugen Ionescu și lumea lui interioară: nicăieri mai mult și mai direct ca aici. Cartea se adună în ritm de șuvoi din însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
înscrie tot sub surâsul ironic al proverbului antonpannesc "Aideți să vorbim degeabă/ că tot n-avem altă treabă". De bună seamă că istoricii și criticii literari, beneficiind de creioane mai bine ascuțite (și nu numai), dețin supremația în intensitatea, în acuitatea atacurilor și în capacitatea de a sugera, ba chiar de a impune propria lor părere de adevăr. Din opiniile acestora citez numai două, ilustrative și de autoritate certă. Prima îi aparține lui E. Lovinescu. Ironia lui, indirectă la adresa textologiei, îl
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
de edituri, în istoria limbii literare românești, și înșiși cărțarii, adică îngrijitorii de ediții cu bună pregătire profesională, dar care nu-și exprimă în prefețele lor, alături de "normele de transcriere" a textelor pregătite pentru tipar, ori în presa literară, cu acuitate, și observațiile critice despre valoarea sau nonvaloarea edițiilor anterioare ale textelor a căror corectitudine filologică tocmai o supraveghează, precum și a celorlalte reeditări contemporane, considerate, fără să și fie, actuale. Și, în sfârșit, o mare parte din vina pentru pătrunderea, instalarea
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
îl deturnează. Depinde, vorba lui Octavian Nemescu, de reactivitatea subiectului. Nu de puține ori, între semn și subiect se instaurează un fel de feed-back ce garantează o modulare reciprocă. Semnele au chiar veleități de brainstorming, stimulînd creativitatea subiecților. Desigur, în funcție de acuitatea semnului, de putința lui de a demistifica unele sensuri conexe ale obiectului desemnat și de a le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
Personalitate complexă, contradictorie, persuasivă, voluntară și adesea coercitivă, prin excelență om de bun gust, de rafinament și de surprinzătoare putere de asociație capabilă să atingă zone de comparație de nimeni explorate până la el și soldate cu rezultate de o uimitoare acuitate și relevanță, Paul Gherasim doar cu greu poate fi cuprins în totalitatea virtuților sale. Dispunând de o cultură vizuală foarte bogată, deschis exercițiilor experimentale dar păstrând necontenit o măsură rațională, echilibrat cumpănitoare, de natură să opereze o sinteză între figurativ
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
faptele și personajele tranziției descrise în această carte sînt recognoscibile în viața reală. Cu siguranță, pentru scrierea acestei cărți autorul a folosit fișe cu articole din presă de care cititorii își vor aduce cu siguranță aminte. Filip observă cu multă acuitate tot ce se întîmplă în jurul său, judecățile sale nu sînt lipsite de logică (poate nu pun întotdeauna în ecuație întreaga informație, se întemeiază, adesea, aproape exclusiv pe elemente exterioare, vizibile cu ochiul liber) și ele ar putea fi, fără probleme
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
mare intensitate, de natură să incite atât memoria "gustului", dar mai ales persistența plăcerii. Neevocând niciodată, în mod expres, actul acuplarii, este remarcabilă forța de sugestie a acestor imagini care derivă dintr-un deosebit simț al spațiului plastic, dublat de acuitatea trăirilor exprimate cu o sinceritate fără limită. (Black magic women, Remember Amsterdam, Gilette, Peisaj, Tricyclop etc.) Calitatea vizuală a lucrărilor sale, atât în varianta lor grafică, cât și picturală, mă face să consider că ne aflăm în fața uneia dintre cele
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman Cutia de ghete, apărut în 1990, dar compus evident în plină "epocă de
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
trage palme de prisos comunismului defunct. Căci natura acestuia reiese cel mai bine din însăși dinamica personajelor, din fractura vieții lor private, la presiunea unui Sistem aberant. Sunt, în schimb, deosebit de frumoase paginile dedicate micuței Dorina-Pușa, cu percepții de mare acuitate ale universului infantil. E o direcție pe care Virgil Duda ar putea continua, un filon bogat, de exploatat în romanele ce vor urma.
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
ca să nu mai vorbim de cărțile profesorului Ion Pop sau de antologia Literatura românească de avangardă (Humanitas, 1997) a Gabrielei Duda. Fapt e că studiul prin care Nicolae Bârna își prefațează cartea, ne-a convins și ne-a cucerit prin acuitatea lucidă a abordării și eleganța scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentată, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
Dediu. întregul alai al supozițiilor, demonstrațiilor, bilanțurilor pornește din pînza freatică a unui presentiment deopotrivă fortifiant și verosimil, pertinent și autoritar. Categoric, Dediu are instinctul de a dezvălui, de a dezbrăca trupul judecăților de valoare, ungîndu-i din belșug nuditatea cu acuitate și elocință. 3) E ca și cum ai savura o banană, ce-și lasă urma gustului mult timp după ce a fost îngurgitată. Rămîne memoria gustului. Persistența plăcerii. Ca în cazul formulărilor memorabile, de care cartea lui Dediu nu duce, nicidecum, lipsă: "cantitatea
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
ca să fiu sincer, citesc simultan în două moduri: naiv și lucid, liber și constrâns de disciplina profesiei, entuziast și sceptic. Îmi închipui foarte bine cum sună poezia lui Nichita Stănescu pentru un neinițiat chiar în timp ce o citesc ca un inițiat. Acuitatea vederii mi-a scăzut considerabil, nu mai văd să citesc fără ochelari. Dar nu regret că am citit mii de mii de pagini. O singură greșeală am făcut, cred, de-a lungul timpului. Am citit disproporționat de multă literatură scrisă
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
cînd prindea din zbor colacul de salvare - un “giusto”, de pildă sau un “capisco” -, o făceau atît de autentică și cît de precis, de exact, de economicos gîndea în cuvinte înfricoșător de puține pentru un scriitor. Cît profesionalism și ce acuitate a observației, ce inteligență a instinctului, cînd spune aproape în joacă: “Ficțiunea e realitate” sau “Și fantezia e autobiografie”. Să fie adevărat că atunci cînd cunoști mai puțin vezi mai mult? Ce să mai spui după glasul Aglajei? Începem să
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
mă întreb, și te întreb, din ce în ce mai rar: unde și când s-a pierdut Alegría? Rînile Mai știu doar că-l chema Iani. E una din primele amintiri. Amintiri care, la această distanță în timp și în spațiu, revin cu o acuitate înfricoșătoare. Aveam șapte sau opt ani și mă jucam pe malul mării, în umbra clădirii în care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
care cuprinde în armonicele sale toate disonanțele create în acut, atenuându-le efectul. b) Ele se aplică unor pasaje în nuanțe dinamice extrem de scăzute - pp - care permite suprapunerilor disonante să se integreze în rândul acestor armonice, indiciu clar al acuității auditive a lui Beethoven ca și al imaginației sale premonitorii. c) Beethoven nu este primul care imaginează asemenea efecte de pedală. Înaintea lui, nimeni altul decât Joseph Haydn experimentase sonorități similare în prima parte a Sonatei în Do major Hob
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea inumană din interiorul său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în chip fericit, practica scrisului dovedește că scriitoarea este înzestrată cu amîndouă, că are o foarte bună acuitate vizuală (mergînd pînă la a reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite avînd în proza românească (mereu deficitară la acest capitol) puțini termeni de comparație
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
află apoi că nu se recunoaște nici în numele ei, nici în propriul corp, după cum, mai tîrziu, presimte că iubitul ei trebuia "să nu semene cu nici unul din prietenii" colegelor de cameră. în acest tipar negativ al vieții, Letiția resimte cu acuitate senzația de gol, fie că e vorba de "golul tăcut al acestei clipe", de "golul crescut al după-amiezii", de "golul tăcerii", "golul ăsta de spaimă" sau chiar de "golul rotitor al speranței". Probabil de aceea, deși inteligența ei are ascuțime
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
moment din care multe dintre neliniștile obscure de pînă acum sînt înlocuite de tonul tare al suferinței. Afînată de durere ("el îmi dăruise durere", "avusesem nevoie de moartea lui ca totul să fie altfel", înțelege fata), viața Letiției cîștigă în acuitate și în îndrăzneală, experiența cea mai însemnată pe care o străbate fiind cea erotică. Așteptată cu teamă și emoție, anticipată (hiperbolic) de discuțiile purtate cu colegele de cameră (dar și de biografiile lor contorsionate care o fac să-și spună
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]