47 matches
-
cărora populația indigenă a adoptat unele elemente ale modului de viață (instrumente de lucru, elemente de vestimentație, tehnici de construire a adăposturilor, forme lingvistice. Se observă așadar că între invazie și colonizare există o diferență în ceea ce privește gradul de aculturare. b) Aculturarea unilaterală. Se produce în situații de contact între grupuri de participanți la un eveniment (de pildă, în timpul războiului american din Irak, unii irakieni au deprins moduri de viață americane; soldații români participanți la conflictul din Irak au dobândit obiceiuri americane
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în situații de contact între grupuri de participanți la un eveniment (de pildă, în timpul războiului american din Irak, unii irakieni au deprins moduri de viață americane; soldații români participanți la conflictul din Irak au dobândit obiceiuri americane de viață). c) Aculturarea bilaterală. Se produce în cadrul contactelor stabile între grupuri naționale inegale (de pildă, contactele dintre elvețienii de limbă germană și romanșii din Elveția) sau egale demografic (de pildă, musulmanii și creștinii din Liban). Membrii culturilor în contact se influențează reciproc, în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în cadrul contactelor stabile între grupuri naționale inegale (de pildă, contactele dintre elvețienii de limbă germană și romanșii din Elveția) sau egale demografic (de pildă, musulmanii și creștinii din Liban). Membrii culturilor în contact se influențează reciproc, în grade diferite. d) Aculturarea multilaterală. Are loc în cadrul contactelor stabile dintre numeroase grupuri etnict înrudite în cadrul aceluiași stat (de exemplu, grupurile etnice din India, Zair) sau al grupurilor etnice diverse care locuiesc pe teritoriul aceluiași stat (numeroasele etncii care trăiesc în Statele Unite, românii, maghiarii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în Statele Unite, românii, maghiarii, germanii din România). e) Contactul între grupuri naționale și grupuri extranaționale (emigranți de scurtă durată, ex-pats, sejournieri, persoane care călătoresc). Grupurile minoritare observă diferențele față de cultura lor de proveniență și preiau elemente din cultura-gazdă; gradul de aculturare depinde de durata conviețuirii cu populația autohtonă și de scopul șederii în cadrul comunității (călătorie de afaceri, muncă, vacanță etc.). Atragerea la noua cultură se produce în grade diferite: parțial (adaptarea culturală) sau total (asimilarea). Adaptarea este o transformare internă graduală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
curiozitatea interculturală, conștiința diferenței, observarea diferențelor, acceptarea diferențelor, ascultarea atentă, atitudinea non-critică, umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale în comunicarea interculturală; neânțelegerile în comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale în comunicarea interculturală; neânțelegerile în comunicarea interculturală; bariere în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
întreg ansamblu de cunoștințe și de tehnici care nu sunt niciodată complet disociabile de valorile sociale, deseori opuse celor ale clasei lor de origine. Pentru fiii de țărani, de muncitori, de funcționari sau de mici comercianți, dobândirea culturii școlare înseamnă aculturare (Bourdieu și Passeron, 1964, p. 39). De altfel, persoanele provenite din categorii inferioare așteaptă de la formația școlară dobândirea unui statut, pe când cei proveniți din păturile superioare așteaptă, dimpotrivă, o confirmare a statutului lor (Boudon, 1973, p. 133). Atuul esențial care
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
română de emoția, durerea, bucuria, violența ritualului, dar de multe ori aș fi preferat să revin la eleganta și tăioasa limbă franceză, ca la o unealtă și un mediator de nădejde, prin care să țin sub control un proces de aculturare treptată, prea intim legat de propria mea cultură. Conștientizând dilemele asociate traducerii pelerinajului, am realizat faptul că unicitatea antropologiei (și ceea ce o diferențiază profund de sociologie) este dată tocmai de modul în care o experiență personală (bazată pe învățare plus
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
algonquine, Marie de l’Incarnation nu uită să adauge și dimensiunea strict materială a operațiunii. Fiecare „civilizare” costă cel puțin două sute de livre. Dar operațiunea trebuie continuată, a intervenit politicul. Regele Franței a dat dispoziție ca „francizarea” (a se citi aculturarea) să fie intensificată deoarece Maiestatea Sa vrea să-și extindă stăpânirea asupra unui popor „șlefuit” (71). Băștinașii trebuie educați în spirit creștin și francez. Alfabetizarea și aculturarea (a se citi, deprinderea cu modul de viață european) sunt obligatorii. Ele devin
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
a intervenit politicul. Regele Franței a dat dispoziție ca „francizarea” (a se citi aculturarea) să fie intensificată deoarece Maiestatea Sa vrea să-și extindă stăpânirea asupra unui popor „șlefuit” (71). Băștinașii trebuie educați în spirit creștin și francez. Alfabetizarea și aculturarea (a se citi, deprinderea cu modul de viață european) sunt obligatorii. Ele devin mărcile omului civilizat. Om al epocii sale, Marie de l’Incarnation nu pune defel la îndoială superioritatea Europei, a Franței, a religiei pe care o reprezintă față de
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
Incarnation nu pune defel la îndoială superioritatea Europei, a Franței, a religiei pe care o reprezintă față de cultura, limbile sau spiritualitatea băștinașilor. Ea vorbește despre reușite matrimonii între francezi și băștinașe, dar acestea nu sunt posibile decât pe fondul unei aculturări a femeii. În rest, convingerea nestrămutată a Mariei este că băștinașii canadieni pot deveni un soi de francezi de gradul doi, după ce au trecut prin procesul domesticirii. Interesant document de epocă și mentalitate, scrisorile Mariei de l’Incarnation sunt extrem de
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în cazul colecției "Présence du futur" (1954), la Denoël. În 1953 apar și filialele a două reviste recente din Statele Unite, sub titlurile Fiction și Galaxie. Fiction propune câteva texte franceze printre povestirile traduse, dar asigură o parte editorială de aculturare a acestui domeniu nou pentru cititorii francezi. Autorii francezi au fost, la momentul debutului, abili imitatori. Câțiva s-au bucurat de un oarecare succes în continuare, cum ar fi Francis Carsac, B. R. Bruss, Charles Henneberg, Jacques Sternberg sau Gérard
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
anormal de ridicată de anxietate și violență. Astfel, studiile au arătat că un tânăr de 16 ani din SUA a asistat, în medie, la circa 200.000 de acte de violență televizată și la aproximativ 30.000 de crime. Teoria aculturării a lui Gerbner precizează faptul că telespectatorul își fondează o parte din convingeri pe lumea plină de violență. Un experiment a arătat cum doza de televizionare ajustează aceste convingeri... Într-un studiu realizat printre 450 elevi de liceu din New
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
distincția între comunicarea analogică (motivată) și cea digitală (nemotivată). În ontogeneză, ca și în filogeneză, comunicarea indicială inaugurează scara utilizării semnelor, în timp ce digitalizarea marchează finalul unui proces educativ. Contiguitatea naturală a indicelui îl plasează la baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
divinării cu ajutorul cărții bisericești și al cheii / 214 15.3.3. Citirea cărții / 216 15.4. Preoții, actori ai practicilor divinatorii / 216 Capitolul 16. Reclamă și publicitate. Despre kitsch și șarlatanie în practicile divinatorii contemporane / 219 16.1. Divinația azi: aculturare sau kitsch? / 219 16.2. Publicitatea și comerțul cu preziceri / 223 Capitolul 17. În loc de concluzii: imaginarul colectiv, fantasmele și arta divinatorie / 227 Anexa 1. Practici hermeneutice tradiționale / 237 Anexa 2. Analiza transversală a filmului / 254 Bibliografie / 259 Abstract / 269 Résumé
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astăzi o circulație mai restrânsă. În spațiul românesc regăsim o mare varietate de forme divinatorii, multe fiind importuri destul de recente. Concret, distingem trei tipuri de manifestări ale fenomenului: 1) formele populare, autentice, care, deși au suferit unele modificări (fenomene de aculturare) inerente trecerii timpului, mai păstrează ceva din vechile semnificații și simboluri ale practicilor; 2) practici divinatorii adaptate noilor condiții (creșterea consumului de cafea, accesul la internet etc.), care vin să întâmpine cerințele "pieței" și 3) o formă de divinație "savantă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
producțiilor artistice și documentare promovate pe micul ecran. Acolo unde a fost cazul, am recurs la o analiză de conținut. În rest, s-a urmărit frecvența prezenței fenomenului divinatoriu în mijloacele de informare menționate mai sus. 16.1. Divinația azi: aculturare sau kitsch? Din cercetările întreprinse pentru studiul divinației se observă că fenomenul are o dezvoltare spectaculoasă în cuprinsul publicațiilor, în rubricile de publicitate și în spațiul virtual. Practic, vorbim despre adaptarea unor practici divinatorii la exigențele lumii moderne. Paralel cu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
intervine gestul decriptării, al interpretării formelor cositorului, și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care practica topirii cositorului este una foarte veche. Așadar, este posibil să avem de-a face, în acest caz, cu un fenomen de aculturare a unor străvechi practici (precreștine) de venerare a pământului și a metalelor și de transformare a lor314. Astfel de manifestări populare, oneste, lipsite de vreun interes pecuniar sau de altă natură, nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund o dimensiune culturală și spirituală de o mare încărcătură simbolică, ce nu caracterizează doar niște simple superstiții umane, construind și structurând adevărate moduri de a fi. Chiar și în condițiile unei aculturări 315 evidente cum este cazul tehnicii turnării cositorului -, fenomenele de acest gen merită să fie analizate în toată complexitatea lor, ca o expresie culturală specifică. Aceasta nu înseamnă câtuși de puțin că tot ceea ce circulă în momentul de față pe
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ci și practicile divinatorii ar avea ca suport astfel de credințe străvechi. 315 Antropologi de renume, precum Robert Redfield, Ralph Linton, Melville Herskovits în "Outline for the study of acculturation" (American Anthropologist, 38, 1935, pp. 149-152), subliniază complexitatea fenomenelor de aculturare care presupun înlocuiri, combinări și respingeri culturale. Acest fapt nu presupune automat ca produsul cultural final să fie un kitsch, ci o nouă expresie culturală. 316 Cf. Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, Ed. Univers, 1995, p. 199. 317
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]