1,099 matches
-
oamenii se nasc talentați. Dar faptul că un scriitor face greșeli de gramatică este cu totul și cu totul descalificant. Să te instalezi în societatea lui Eminescu și Caragiale și să nu știi cum se folosește pronumele relativ „care“ la acuzativ sau cum se realizează acordul între subiect și predicat, iată o situație pentru care nu se poate găsi nici o scuză. Pentru erori de acest gen, chiar și elevii de școală primară sunt sancționați. Pe paginile cărții lui Alexandru Paul Moldovan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
refacerea un singular nearticulat în -ă (ca în cazul lui pizză, admis cu greu alături de pizza) și apariția unor modificări mai profunde la genitiv-dativ. Există totuși poziții sintactice în care termenul străin poate fi folosit fără dificultăți, la nominativ sau acuzativ: „După ce a iscat controverse în Franța, burqa ar putea fi interzisă în Belgia" (realitatea.net, 31.03.2010); „femeile musulmane vor fi obligate să renunțe la burqa" (Evenimentul zilei, 2.06.2010). In contextele în care ar trebui să apară
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
Rodica Zafiu Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediție, din 2005, a Dicționarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ). Norma se diferențiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferința pentru formele feminine dragele și dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la radio și la televiziune conțin multe exemple
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
la..., în legătură cu...) sau cerând genitivul (în privința...); cea mai complexă e în ceea ce privește, care ridică și probleme de acord (unii vorbitori acordă verbul, în mod greșit, cu complementul său: în ceea ce privesc banii...). Legat de are avantajul scurtimii și al construcției cu acuzativul și are șanse reale să se impună în limbă. Deocamdată, e totuși supărător excesul de legări stângace („Legat de orele de educație fizică, noi credem că este necesar ca elevilor să li se dezvolte abilitățile pe care le au prin
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
dacă, pe scaunul pe care, anterior, au stat , printre alții, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, iar mai recent, filosoful Andrei Pleșu și scriitorul Marin Sorescu, nu ar trebui să vină un om, un liberal, pentru care utilizarea acuzativului, a nominativului si acordurile pronumelor personale posesive nu reprezintă marea dilemă profesională a carierei. Cu amiciție și multă bunăvoință, Radu Popa, Deputat PSD", se mai arată în scrisoare, potrivit Mediafax. Rugat, vineri, după ce a fost propus de PNL să preia
Deputat PSD, pentru Antonescu: Dl. Ştirbu şi-a plombat drumul... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33535_a_34860]
-
judeca viii și morții și pentru a împărăți veșnic. La Constantinopol, în anul 381, s-a fixat esența învățăturii despre Duhul Sfânt și despre Biserică Același verb, „cred“, deși nu se repetă în fața fiecărei fraze sau propoziții, impune, gramatical vorbind, acuzativul, în continuare, în textul propriu-zis. Aici se expune învățătura despre Duhul Sfânt, pnevmatologică, a Bisericii nedivizate. Duhul este mărturisit ca Făcătorul de viață, ca Izvor de viață, purcezând din Tatăl și fiind împreună închinat (symproskynoumenon) și slăvit (syndoxazomenon) cu Tatăl
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Stop trecutului stop prezentului stop viitorului Stop tuturor pro numelor personale și mai ales impersonale Ce se scoală de dimineață s-ar putea să ajungă în cazul acuzativ Însă nimeni nu îndrăznește să viseze prezentul nostru cel de toate zilele și mai cu seamă cel de toate nopțile Eu nu sunt tu nu ești el sau ea nu este Prin urmare toți suntem de gașcă Nu-i așa
EREZIA TIMPULUI PROBABIL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367968_a_369297]
-
din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI = ȘACALI și etichetarea absolut aiuristică în privința sensului, dar bună de proptea în momente de disperare „ortografică”: OCHI ȘACALI. Scrierea substantivelor (puteți sări acest paragraf și următorul) masculine plural-articulate și plural-nearticulate aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI = ȘACALI și etichetarea absolut aiuristică în privința sensului, dar bună de proptea în momente de disperare „ortografică”: OCHI ȘACALI. Scrierea substantivelor (puteți sări acest paragraf și următorul) masculine plural-articulate și plural-nearticulate aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI = ȘACALI și etichetarea absolut aiuristică în privința sensului, dar bună de proptea în momente de disperare „ortografică”: OCHI ȘACALI.Scrierea substantivelor (puteți sări acest paragraf și următorul) masculine plural-articulate și plural-nearticulate aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
în brațele celui mai scump cristal? ATAC DE INIMĂ Et tu, Brutus? Întâi doctorul a răsfoit nervos dosarul integru și a găsit doar poezii absolut toate scrise în negru. Despre ea, ca detectivul, să-i afle vreo intenție, negăsindu-i acuzativul mi-a țipat în brațul stâng o interjecție. Pe un ecran - litere arabe și scris sumerian. Pe celălalt, mă privea inima cu-n ochi pădureț din înalt: „De ce i-ai lăsat să-mi vopsească în negru de smoală lenjeria de
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
făcut bucăți/ și adunăm [...]întruna durerea despărțirii noastre.” Da! Templu este măreția misterioasă a cuvântului poetic, dar și a Cuvintelor profane: „Ca un brici cu lama tocită/ cuvântul a mai retezat/ o urmă din degetul mare, care/ arată spre lume acuzativ./ Mormane de cuvinte moarte/ se-nalță pană sub ferestre ude/ așteptând să-nfunde rigolele/ în timpul ploilor erotice.” Foarte frumos moment și manieră de a înfrunta o lume bârfitoare de iubiri profane. Și iubirea este profană cât durează în ... ochii lumii
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Substantivele de declinarea -’* provin din cele de declinarea -j** prin căderea lui j precedat de ì (i accentuat). ( ì-’ < ì-j) După modelul s. de declinarea -s***, pentru formarea acuzativului se înlătură terminația de N. sing. ’ și se alipesc desinențele s la sing. și n la pl. Cazurile oblice se obțin de la temele de acuzativ urmate de desinențele cazuale corespunzătoare. kofì’ (kofì’a) obl. kofìs- (kofi
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
i accentuat). ( ì-’ < ì-j) După modelul s. de declinarea -s***, pentru formarea acuzativului se înlătură terminația de N. sing. ’ și se alipesc desinențele s la sing. și n la pl. Cazurile oblice se obțin de la temele de acuzativ urmate de desinențele cazuale corespunzătoare. kofì’ (kofì’a) obl. kofìs- (kofìn-) s. m. coș (din împletitură) - din grecescul κοφίνι [ko'fini] kofì’ < kofìj < kofìjj < kofìji < kofì
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
Note: 1. sine, pron. -el însuși. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat. sese, sp. consigo. Se folosește ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea lui ‹ în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemenea, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
nu știe latinește, ba să nu știe nici măcar cum se scrie numele unui stat de veacuri inamic al Romei. Apoi bătrânul Marcus Porcius Cato trebuia să știe că după verbele sentiendi și declarandi (din care face parte și censeo) urmează acuzativul cu infinitiv și că orașul în cestie se scrie cu th (Carthago sau Karthago). Fraza deci pe care ar fi trebuit s-o rostească acel bătrân om de stat, ar fi sunat: Iterum censeo Carthaginem esse delendam, sau, mai puțin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a meritului, pe când d-v. credeți că v-ar opri "talentul sau geniul de a se produce și a-și lua zborul lor natural". Acest talent sau geniu se exercită apoi în zbor natural asupra tuturor lucrurilor și îndeosebi asupra acuzativului cu infinitiv și a lui Cato Censorius. Dar..., se-nțelege, noi vorbim din invidie astfel. "Presa" are dreptate; studiile ei sânt susceptibile de-o critică serioasă și numai noi, adversarii simandicoși, nu sîntem în stare a i-o face. [ 11
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de această data de particulă de acuzativ. De regulă apare verbul, la un mod personal (17 ocurente) sau la imperativ („Păstorește poporul tău” - Mih 7,14; Ps 28,9). Isaia 40,11 dezvolta o amplă comparație a lui Dumnezeu cu un pastor: „Precum pastorul își paste turmă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dovadă, acrostihul prezentat, al cărui titlu exact este De Anteccristo tempore. . Sbaffoni consideră că spiritalis este atribut al lui imago, în timp ce Durel îl consideră complement direct al lui eradat (în acest caz ar fi vorba de o formă veche de acuzativ plural în ‑is). Optăm pentru această din urmă soluție, pe care o considerăm mult mai logică. . Adoptăm aici lecțiunea lui Rönsch, acceptată, între alții, și de Salvatore. J.‑M. Poinsotte propune euadat, în loc de eradat, și traduce versul în felul următor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de ce considerăm necesară clarificarea și decriptarea tuturor sensurilor acestui barbarism științific, inevitabil și profitabil. Cuvântul latin curriculum este un substantiv neutru de declinarea a II-a. Prin urmare, se scrie și se citește cu accent pe penultima silabă, la nominativ, acuzativ și vocativ singular: curricólum. La genitiv singular ia forma curriculi (prin urmare, este greșit să-l folosim ca în expresia „componente ale curriculumului”, pe care o auzim adesea; corectă ar fi expresia curriculi elementa, dar aceasta ar face și mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care o auzim adesea; corectă ar fi expresia curriculi elementa, dar aceasta ar face și mai dificilă decriptarea semantică de către un învățător oarecare sau profesor, să zicem, de fizică). La plural, năstrușnicul cuvânt latin ia forma curricula - la nominativ, acuzativ și vocativ; ceea ce ne obligă să observăm că vorba „curriculumuri”, des folosită și ea, este cât se poate de nefericită. La genitiv plural, curriculum ia forma curriculÄrum. Prin urmare, când vorbim sau scriem despre componentele mai multor curricóla ar fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în curs de demutizare, procesul de comunicare prezintă următoarele particularități: - un volum redus al vocabularului însușit; - existența a numeroase clișee verbale, cuvinte cu conținut semantic sărac sau deformat; - cuvintele sunt folosite așa cum au fost prezentate inițial (în cazul nominativ sau acuzativ), fără inflexiuni; - existența unui decalaj vizibil între vocabularul activ și cel pasiv (între vocabularul utilizat în exprimare și vocabularul stocat). Din registrul greșelilor care se manifestă în comunicarea verbală a deficienților de auz, enumerăm: - evitarea exprimării în propoziții - preferă utilizarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
momentul. Un puști scârbos și enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat de ce cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la acuzativ. La care puștiul cel scârbos, dând dovadă de ceva curaj, s-a ridicat în picioare și-a spus: „Știți, domnule, eu am avut în vedere ablativul de scop“. Și-au reluat urcușul. Excitarea stârnită de scopul pe care-l aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căsătorit, indicând-o pe Iunia cu un nume feminin (lat. Iunia). Este posibil ca să fie vorba de doi bărbați (Iunias din lat. Iunianus). Întrebarea este aceasta: cine este de fapt Iunia, femeie sau bărbat? Textul grec propus de Nestle-Aland conține acuzativul Iounia/n (Iouniàn), un nume propriu prescurtat, recunoscut de la accentul tipic pe ultima silabă. El derivă probabil din Iunianus, nume destul de răspândit la Roma în acea perioadă. Forma Iounian nu revine în niciun alt text în afară de Rom 16. Iounian, accentuat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Tratatul care l-am semnat cu Ucraina” și de regizorul falsificator și fanfaron Sergiu Nicolaescu, prin exprimarea „Iată cărțile care le am scris”), nici A.N. Petcu nu știe să decline corect pronumele relativ „care”, când acesta apare În cazul acuzativ, având funcția sintactică de complement direct. Mă refer la articolul „Părintele Ilie Imbrescu, mărturisitor al credinței ortodoxe.” (din „Ziarul Lumina”, numărul din 19 noiembrie 2010), În care există agramatismul „care”: „... prin poezia care o scrisese”. Formularea corectă: „... pe care...” Dacă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]