76 matches
-
practicat diferite tehnici de lucru și a folosit diverse materiale: desenul în creion, cărbune, sanguină, cu penița și penelul în tuș, laviul, acuarela, guașa, monotipul, tempera, pictura în ulei, linogravura monocromă și policromă, gravura în metal (pe plăci de cupru), acvaforte hașurat, acvatinta, gravura cu acul, tehnica mixtă, dar cele mai impresionante rezultate le-a obținut în ciclul de gravuri în metal, în tehnica taidus, tăiate cu dăltița pe plăci de cupru. În această tehnică grafică, rar folosită în prezent, care
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]
-
de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
acelor vremuri), peisajul din anii maturității, nudul, ca gen nou (înaintea lui Nicolae Grigorescu) sau scenele orientale. Toate acestea sunt ilustrate în colecție și probează modernitatea lui Theodor Aman. Grafica ocupă un loc important în cadrul colecției, în special gravura în acvaforte, tehnică pe care Aman a deprins-o în anii de studii, în capitala Franței și căreia i se va consacra cu perseverență începând cu 1872 până în 1881. Pentru performanțele de excepție în această tehnică este ales membru al Societății Aquafortiștilor
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
cel Bătrân sau Jacob van Ruisdael, care au reușit să redea în tablourile lor mai bine decât oricine atmosfera autentică a satului. Rousseau, unul din cei mai importanți membrii ai școlii barbizoniene, considerat fondator al ei, avea multe tablouri în "acvaforte" ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
și luminozității culorilor. Exemple pot fi: „Hora la Aninoasa”, „Glume de peste Olt”, „În grădina pictorului”, sau „Siestă în grădină”. Datorită faptului că gravura autohtonă era la început, Aman abordează și această secție artistică și învață tehnicile reușind lucrări deosebite în acvaforte („Autoportret”, „Țăran cu căciula în mână”). Artistul are un merit deosebit și în învățământ deoarece înființează în București în anul 1865 "„Academia de Belle-Arte”" pe care o va conduce timp de peste 25 de ani. El organizează "„Pinacoteca Statului”" și tot
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
alb-trandafirie. Apcar Baltazar a fost și un desăvârșit desenator. Astfel, el și-a făcut cel puțin două autoportrete în perioada de început a creației sale ((1) și (2)). Se remarcă cu predilecție tehnica sa deosebit de precisă, care are apropieri de acvaforte. Desenul executat în peniță în anul 1898 (1) a fost realizat într-o manieră realist-tradiționalistă, în care se observă imediat modelarea în clarobscur a volumelor. Într-un mod similar a făcut "Portretul fratelui" său în cărbune și pastel, precum și un
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
căreia scriitorul îi datorează al doilea său nume de familie. Pío a fost cel mai mic dintre trei frați : Darío, care a murit de tânăr, în 1894; Ricardo, care a fost de asemenea scriitor, precum și un pictor important, cunoscut pentru acvafortele sale, în timp ce Pío a abandonat profesia de medic pentru a deveni romancier. La mare distanță de cei trei frați s-a născut Carmen, care avea să devină însoțitorul nedespărțit al romancierului și soția viitorului editor al fratelui său, Rafael Caro
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează pictori și sculptori, distribuie stampe și caricaturi pentru a trezi spiritul public, "a însufleți poporul naiv
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1830): "Spiritul l-a sfătuit imediat: "scrie", i-a spus, "poezia și desenează ilustrațiile pe cupru cu un lichid anume (pe care el l-a menționat și pe care Blake l-a ținut întotdeauna secret); apoi corodează părțile plane cu acvaforte și aceasta va face ca atât poezia, cât și figurile să apară în maniera unui stereotip"" (Bentley, Jr., 2004, p. 637). Prezentată sintetic de Aileen Ward această soluție sintetică la problemele de execuție artistică cu care se confruntă Blake este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
totul original. Ce satisfacții ai ilustrând o operă literară? M-a pasionat, în general, să brodez pe margine, nu neapărat ilustrația directă. Cam de pe la 15 ani m-am axat pe ilustrația colorată în metal, care îmi dă destule satisfacții. 89 Acvaforte este, după câte știu, o tehnică destul de dificilă. De ce te ai oprit tocmai la ea? Pentru că presupune o anume finețe și o migală aparte, o răbdare pe care nu toți o au. Placa de metal trebuie întâi zgâriată cu acul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
pictori sau gravori, nu au lucrat deloc pentru carte (Rembrandt de exemplu). Ilustrația cărții încetează să fie o artă originală, căci ea este adesea constituită din planșe care se vînd și ele separat, ca și stampele. În ilustrația cărții apare acvaforte. Această tehnică constă în a da placa de aramă cu un strat de lac, în trasarea desenului în lac, îndepărtînd apoi metalul cu un acid (apă tare) pentru a provoca corodări care vor fi date cu tuș. Acest procedeu conferă
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a apela pentru ilustrația cărții la pictorii de meserie: Gillot, Troy și Lemoine, Boucher, Oudry. Mijlocul secolului (1755-1775) este perioada cărților cu viniete (ilustrații cu format mic intercalate în text), cea mai apreciată de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales Eisen, a cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul secolului (1775-1800) revine la mai multă
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cărții beneficiază, așadar, de mai multe procedee noi. Gravura în lemn se reînnoiește printr-o incizare cu dalta în blocuri de lemn tăiate perpendicular pe sensul fibrelor; tehnica bois de bout permite desene mai fine și mai libere. Stampa și acvaforte continuă să fie folosite; se gravează și în oțel, ceea ce dă imaginii un aspect mai fin și mai catifelat. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, bavarezul Senefelder descoperă proprietățile unei pietre calcaroase care absoarbe cu ușurință materia grasă și apa
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
aduse de noile tehnici și se inspiră din spiritul care animă literatura epocii; stilul trubadur și goticizant se manifestă devreme, încă din 1803, în Poésies de Clotilde de Surville; el se va răspîndi după 1820 și se va prelungi în acvaforte (Célestin Nanteuil). Se obișnuiește totuși să se dateze începutul cărții romantice cu 1828, cu litografiile lui Delacroix pentru o traducere a lui Faust de Goethe. Perioada care se întinde pînă în 1840 este dominată de arta desenatorilor de viniete Devéria
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decît în secolul nostru; de exemplu, abia în 1894-1895 va fi introdusă în L'Illustrations și în Le Monde illustré, iar 10 ani mai tîrziu va înlocui complet lemnul. Totuși ilustrația tradițională își contiuă drumul, xilogravura cu Lepčre și Vierge, acvaforte cu Flameng și Rops, litografia cu Steinlen. Ea urmează curentul epocii și se adaptează modern stil-ului în 1900 cu Eugčne Grasset și artei decorative în 1925 cu François-Louis Schmied. Lucrînd în domeniul cărții, mari pictori Manet (1874), Toulouse-Lautrec (1899
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
recente sunt inserate în rubrica „Lecturi”, iar sub genericul „Comentarii” își fac loc studii mai ample, analitice, privind fie apariții recente, fie opere din patrimoniul clasic, reeditări remarcabile etc., dar și texte teoretice, opinii și texte de atitudine. În rubricile „Acvaforte” și „Zigzag” se încearcă menținerea racordării la actualitatea imediată, prin notițe polemice și informații curente, încercare zădărnicită însă de periodicitatea revistei și, mai ales, de apariția ei deseori neregulată și tardivă. De literatura străină se ocupă Ioana Pârvulescu, Alexandru Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
III, cu ilustrații de Max Ernst, Yves Tanguy și Joan Miró, Paris, 1949; Primele poeme ale lui..., urmate de Insurecția de la Zürich, îngr. Șasa Până, București, 1934; ed. București, 1971; Sur le champ, Paris, 1935; Grains et issues, cu o acvaforte de Salvador Dalí, Paris, 1935; La Main passe, cu o acvaforte de Kandinsky, Paris, 1935; Ramures, cu un desen de Alberto Giacometti, Paris, 1936; Vigies, Paris, 1937; La Deuxième aventure céleste du monsieur Antipyrine, Paris, 1938; Midis gagnés, cu desene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Paris, 1949; Primele poeme ale lui..., urmate de Insurecția de la Zürich, îngr. Șasa Până, București, 1934; ed. București, 1971; Sur le champ, Paris, 1935; Grains et issues, cu o acvaforte de Salvador Dalí, Paris, 1935; La Main passe, cu o acvaforte de Kandinsky, Paris, 1935; Ramures, cu un desen de Alberto Giacometti, Paris, 1936; Vigies, Paris, 1937; La Deuxième aventure céleste du monsieur Antipyrine, Paris, 1938; Midis gagnés, cu desene de Henri Matisse, Paris, 1939; ed. Paris, 1948; Une Route Seul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Jean Cassou, Paris, 1947; La Fuite, Paris, 1947; Le Surréalisme et l’après-guerre, Paris, 1947; ed. (Suprarealismul și epoca de după război), tr. Șasa Până, București, 1947; Phases, cu o litografie de Alberto Giacometti, Paris, 1949; Sans coup férir, cu o acvaforte de Suzanne Roger, Paris, 1949; Parler seul, cu litografii de Joan Miró, Paris, 1950; ed. Paris, 1955; De Mémoire d’homme, cu litografii de Pablo Picasso, Paris, 1950; La Première main, Alès, 1952; La Face intérieure, cu o litografie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
1952; La Face intérieure, cu o litografie de Fernand Léger, Paris, 1953; Picasso et la poésie, Romă, 1953; L’Egypte face à face, Lausanne, 1953; À Haute flamme, cu gravuri de Pablo Picasso, Paris-Alès, 1955; La Bonne heure, cu o acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Léger, Paris, 1953; Picasso et la poésie, Romă, 1953; L’Egypte face à face, Lausanne, 1953; À Haute flamme, cu gravuri de Pablo Picasso, Paris-Alès, 1955; La Bonne heure, cu o acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte de Jean Hugo, Alès, 1957; La Roșe et le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
face à face, Lausanne, 1953; À Haute flamme, cu gravuri de Pablo Picasso, Paris-Alès, 1955; La Bonne heure, cu o acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte de Jean Hugo, Alès, 1957; La Roșe et le chien, cu gravuri de Pablo Picasso, Alès, 1958; Juste présent, Alès
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
de Pablo Picasso, Paris-Alès, 1955; La Bonne heure, cu o acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte de Jean Hugo, Alès, 1957; La Roșe et le chien, cu gravuri de Pablo Picasso, Alès, 1958; Juste présent, Alès, 1961; De la Coupe aux lèvres, Paris, 1962; Lampisteries, précédées des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte de Jean Hugo, Alès, 1957; La Roșe et le chien, cu gravuri de Pablo Picasso, Alès, 1958; Juste présent, Alès, 1961; De la Coupe aux lèvres, Paris, 1962; Lampisteries, précédées des Sept manifestes Dada, cu desene de Francis Picabía, Paris, 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]