77 matches
-
de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
avea să-i inspire Lui Theophile Gautier versurile: În 1842 Corot prezintă salonului cinci pânze, dintre care "Juriul" admite numai două. În mai - august 1843 întrepinde a treia călătorie și ultima în Italia, la Roma și împrejurimi. Carot abordează tehnica acvaforte (1845) ("Amintire din Toscana"). Pentru "Vedere din pădurea Fontainbleu" primește "Crucea Legiunii de Onoare" (1846). În anul 1848 Salonul îi primește de data asta toate cele nouă lucrări propuse. E ales chiar în Juriu (al nouălea cu 353 voturi). În
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
facă, le recupera cu prima ocazie). În cele din urmă acceptă. Vinde 38 de pânze cu 14.233 de franci. Misitul e departe de a fi mulțumit, dar lui Corot suma i se pare uriașă. În 1861 Corot ilustrează în acvaforte poemele pe care Edmond Roche i le dedicase înainte de a muri .În 1865 e vorba să primească o medalie de onuare, dar cadidatura îi este respinsă pentru că nu este ""peintre d'histoire"", așa cum cerea gustul oficialitățiilor. Acest eșec îl întristează
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
d'histoire"", așa cum cerea gustul oficialitățiilor. Acest eșec îl întristează mai puțin decât moartea, survenită în același an, a prietenului său Dutilleux, primul său cumpărător, care i-a fost și elev. În 1866 expune la salon două tablouri și o acvaforte. Se îmbolnăvește de gută. În 1867 participă la "Expoziția Universală".este medaliat, dar cu medalia secundă, în schimb primește titlul de"Ofițer al Legiunii de Onuare". De aici înainte Corot se va bucura de o tot mai largă popularitate. În
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
cel Bătrân sau Jacob van Ruisdael, care au reușit să redea în tablourile lor mai bine decât oricine atmosfera autentică a satului. Rousseau, unul din cei mai importanți membrii ai școlii barbizoniene, considerat fondator al ei, avea multe tablouri în "acvaforte" ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
căreia scriitorul îi datorează al doilea său nume de familie. Pío a fost cel mai mic dintre trei frați : Darío, care a murit de tânăr, în 1894; Ricardo, care a fost de asemenea scriitor, precum și un pictor important, cunoscut pentru acvafortele sale, în timp ce Pío a abandonat profesia de medic pentru a deveni romancier. La mare distanță de cei trei frați s-a născut Carmen, care avea să devină însoțitorul nedespărțit al romancierului și soția viitorului editor al fratelui său, Rafael Caro
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
cu Demirgian, Expertul și madam Valsamaky-Farfara, Sultana spori achizițiile de obiecte vechi, dar la vânzare proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci pentru lucrările de calitate. Mai pe urmă, am trecut la galeria de artă modernă din Vale Giulia. De acolo, mi-au rămas întipărite în minte patru lucrări mici de Monticelli, scene cu oameni și cai. Toate lucrările, litografii și acvaforte, foarte numeroase, de Brangmain, un pictor al muncitorilor, mă mai interesa un oarecare Galli. Apoi, ca amuzament, grosimile excesive ale lui Mancini. În galeria Corsini două lucrări mici, panouri lunguiețe, de mare calitate, un botez al Sf. Ioan sau Crist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
totul original. Ce satisfacții ai ilustrând o operă literară? M-a pasionat, în general, să brodez pe margine, nu neapărat ilustrația directă. Cam de pe la 15 ani m-am axat pe ilustrația colorată în metal, care îmi dă destule satisfacții. 89 Acvaforte este, după câte știu, o tehnică destul de dificilă. De ce te ai oprit tocmai la ea? Pentru că presupune o anume finețe și o migală aparte, o răbdare pe care nu toți o au. Placa de metal trebuie întâi zgâriată cu acul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
fiind imaginația. Și Puvis de Chavannes exercită o oarecare influență asupra lui, era căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora bunicului său. Este atras de Villiers de l'Isle Adam, cum o știm dintr-o anecdotă: descoperă un exemplar ilustrat cu trei acvaforte de Rops pentru achiziționarea căruia renunță la fumat. De asemenea, se pare că muzica lui Wagner a avut o influență importantă în formarea sensibilității sale artistice. În 1912 participa cu acest din urmă tablou și cu panoul decorativ Toamna de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după anul în care au fost compuse. ☼ The Book of Los, 1795; acest poem există într-un singur exemplar (avînd 5 plăci), gravat prin tehnică intaglio (gravare cu acul engl. burin, prin incizie; spre deosebire de gravarea în relief, prin corodare, aprox. acvaforte; Blake a mai folosit metodă intaglio și pentru ilustrațiile la Cartea lui Iov). Este asociat cu The Book of Ahania. Aici Blake relatează prin vocea bătrînei Eno ("aged Eno"), un bard feminin reprezentat rostind profeția sub "Stejarul veșnic" ("eternal Oak
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1787-1788, presupunea folosirea unui lichid impermeabil, care, cu ajutorul penei de gravat, trebuia să ia forma textelor și desenelor pe plăci de cupru; după ce lichidul se usca pe plăci, acestea erau scufundate în acid (probabil acid azotic, ca în procedeul numit acvaforte), astfel încît textele și desenele rămîneau în relief, acidul corodînd metalul din jurul lichidului impermeabil uscat. Apoi plăcile puteau fi folosite pentru tipărirea pe hîrtie; copia rezultată putea fi colorată manual pentru a obtine produsul final. Fiecare pagină de carte era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pictori sau gravori, nu au lucrat deloc pentru carte (Rembrandt de exemplu). Ilustrația cărții încetează să fie o artă originală, căci ea este adesea constituită din planșe care se vînd și ele separat, ca și stampele. În ilustrația cărții apare acvaforte. Această tehnică constă în a da placa de aramă cu un strat de lac, în trasarea desenului în lac, îndepărtînd apoi metalul cu un acid (apă tare) pentru a provoca corodări care vor fi date cu tuș. Acest procedeu conferă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a apela pentru ilustrația cărții la pictorii de meserie: Gillot, Troy și Lemoine, Boucher, Oudry. Mijlocul secolului (1755-1775) este perioada cărților cu viniete (ilustrații cu format mic intercalate în text), cea mai apreciată de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales Eisen, a cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul secolului (1775-1800) revine la mai multă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cărții beneficiază, așadar, de mai multe procedee noi. Gravura în lemn se reînnoiește printr-o incizare cu dalta în blocuri de lemn tăiate perpendicular pe sensul fibrelor; tehnica bois de bout permite desene mai fine și mai libere. Stampa și acvaforte continuă să fie folosite; se gravează și în oțel, ceea ce dă imaginii un aspect mai fin și mai catifelat. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, bavarezul Senefelder descoperă proprietățile unei pietre calcaroase care absoarbe cu ușurință materia grasă și apa
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
aduse de noile tehnici și se inspiră din spiritul care animă literatura epocii; stilul trubadur și goticizant se manifestă devreme, încă din 1803, în Poésies de Clotilde de Surville; el se va răspîndi după 1820 și se va prelungi în acvaforte (Célestin Nanteuil). Se obișnuiește totuși să se dateze începutul cărții romantice cu 1828, cu litografiile lui Delacroix pentru o traducere a lui Faust de Goethe. Perioada care se întinde pînă în 1840 este dominată de arta desenatorilor de viniete Devéria
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decît în secolul nostru; de exemplu, abia în 1894-1895 va fi introdusă în L'Illustrations și în Le Monde illustré, iar 10 ani mai tîrziu va înlocui complet lemnul. Totuși ilustrația tradițională își contiuă drumul, xilogravura cu Lepčre și Vierge, acvaforte cu Flameng și Rops, litografia cu Steinlen. Ea urmează curentul epocii și se adaptează modern stil-ului în 1900 cu Eugčne Grasset și artei decorative în 1925 cu François-Louis Schmied. Lucrînd în domeniul cărții, mari pictori Manet (1874), Toulouse-Lautrec (1899
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează pictori și sculptori, distribuie stampe și caricaturi pentru a trezi spiritul public, "a însufleți poporul naiv
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
totul original. Ce satisfacții ai ilustrând o operă literară? M-a pasionat, în general, să brodez pe margine, nu neapărat ilustrația directă. Cam de pe la 15 ani m-am axat pe ilustrația colorată în metal, care îmi dă destule satisfacții. 89 Acvaforte este, după câte știu, o tehnică destul de dificilă. De ce te ai oprit tocmai la ea? Pentru că presupune o anume finețe și o migală aparte, o răbdare pe care nu toți o au. Placa de metal trebuie întâi zgâriată cu acul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
III, cu ilustrații de Max Ernst, Yves Tanguy și Joan Miró, Paris, 1949; Primele poeme ale lui..., urmate de Insurecția de la Zürich, îngr. Șasa Până, București, 1934; ed. București, 1971; Sur le champ, Paris, 1935; Grains et issues, cu o acvaforte de Salvador Dalí, Paris, 1935; La Main passe, cu o acvaforte de Kandinsky, Paris, 1935; Ramures, cu un desen de Alberto Giacometti, Paris, 1936; Vigies, Paris, 1937; La Deuxième aventure céleste du monsieur Antipyrine, Paris, 1938; Midis gagnés, cu desene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Paris, 1949; Primele poeme ale lui..., urmate de Insurecția de la Zürich, îngr. Șasa Până, București, 1934; ed. București, 1971; Sur le champ, Paris, 1935; Grains et issues, cu o acvaforte de Salvador Dalí, Paris, 1935; La Main passe, cu o acvaforte de Kandinsky, Paris, 1935; Ramures, cu un desen de Alberto Giacometti, Paris, 1936; Vigies, Paris, 1937; La Deuxième aventure céleste du monsieur Antipyrine, Paris, 1938; Midis gagnés, cu desene de Henri Matisse, Paris, 1939; ed. Paris, 1948; Une Route Seul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Jean Cassou, Paris, 1947; La Fuite, Paris, 1947; Le Surréalisme et l’après-guerre, Paris, 1947; ed. (Suprarealismul și epoca de după război), tr. Șasa Până, București, 1947; Phases, cu o litografie de Alberto Giacometti, Paris, 1949; Sans coup férir, cu o acvaforte de Suzanne Roger, Paris, 1949; Parler seul, cu litografii de Joan Miró, Paris, 1950; ed. Paris, 1955; De Mémoire d’homme, cu litografii de Pablo Picasso, Paris, 1950; La Première main, Alès, 1952; La Face intérieure, cu o litografie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
1952; La Face intérieure, cu o litografie de Fernand Léger, Paris, 1953; Picasso et la poésie, Romă, 1953; L’Egypte face à face, Lausanne, 1953; À Haute flamme, cu gravuri de Pablo Picasso, Paris-Alès, 1955; La Bonne heure, cu o acvaforte de Georges Braque, Paris, 1955; Miennes, cu o acvaforte de Jacques Villon, Paris, 1955; Le Temps naissant, cu o acvaforte de Nejad, Alès, 1955; Le Fruit permis, cu o acvaforte de Sonia Delaunay, Paris, 1956; Frère Bois, cu o acvaforte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]