157 matches
-
putea să-și explice și relația foarte strânsă a acestuia cu Licuță. Singurul care nu a părut impresionat de nimic a fost Gelu Șelaru. Parcă voia să-și ascundă chipul blond, cu orbitele foarte apropiate, despărțite de un nas ușor acvilin, lăcașuri a două luminițe ce iscodeau cu agilitate, sub cupola unei frunți acoperite în parte de păru-i des ce nu se bucurase niciodată de preocuparea de a fi fost transformat într-o frizură veritabilă. - Acum îmi dau perfect seama
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/puntea-magarului-fragment-de-roman-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
idilica ei întâlnire din același restaurant unde s-a întâmplat să fie și ea cu părinții. De la înălțimea pantofilor săi cu tocuri de cinci centimetri, Minodora Lepădatu îi privea pe tinerii elevi, pe sub ochelarii ce-i alunecau grațios pe nasul acvilin, puțin cam mare pentru configurația feței, dându-i o aură de viclenie. Își strânsese părul de culoarea abanosului într-un coc elegant, iar un lănțișor strălucitor, de care era prins o camee din fildeș, atrăgea atenția asupra gâtului, conferindu-i
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385617297.html [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
în urma urcării sale la tron, a fost furnizată de trimisul venețian Bartolomeo Contarini: "El are douăzeci și cinci ani este înalt, cu părul sârmos și tenul delicat. Gâtul lui este un pic prea lung, fața lui este subțire, iar nasul lui e acvilin. Are mustață și o barbă mică. Cu toate acestea el are o înfățișare plăcută, deși are o piele palidă. El va fi un Domn (regent) înțelept, iubitor de studiu, și de oameni". Unii istorici susțin că în tinerețea sa, Soliman
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
sfânt Cogaion, poetul reușind, probabil, după Eminescu și Ion Gheorghe, cea mai rafinată și originală lirică a originilor dacopelasge, trăgând arcul dintre elegie și imn, în poeme precum Raiul meu cât o sprânceană, cât o pleoapă..., Sfânt prag la vidul acvilin... - poem subintitulat chiar holopoem - etc. Iubirea e văzută ca imperială vânătoare între leu și gazelă, El și Ea, El soț în „purpura valah-bizan tină, / coborâtor din Cogaionul înzăpezit / de nemurirea lui Dumnezeu“ (Somn cu mărturii canine...). Ultimul ciclu intenționează să
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
pentru a apăra interesele acestora în fața autorităților . Scriitorul ucrainean Ivan Franko îl descrie astfel: "" a fost un om de înălțime medie, foarte bine făcut, cu o minte ascuțită și o expresie inteligentă a feței. Cu ochi mari și negri, nas acvilin frumos, barbă și mustață negre, asemănător cu cea a unui nobil spaniol, semăna cu figura lui Cristos, așa cum este, desigur, redată de icoane"" ). În anul 1843, interzicerea folosirii libere a pădurilor și a pășunilor de către țărani a dus la izbucnirea
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
înfățișat cu plete ondulate și negre, părul vâlvoi reliefând într-un mod fără echivoc, chipul energic cu fruntea lată și cu sprâncene stufoase. El are ochii pătrunzători, aproape negri și mustăți groase și lungi, răsucite în sus, cu un nas acvilin senzual și cărnos evidențiat de obrajii plini și buzele rotunjite. Un contrast deosebit îl dă gulerul cămășii, impecabil de alb pe fundalul întunecat. Anterior acestui autoportret, pictorul a mai făcut unul din profil, probabil în ultimul an al studenției, unde
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
câte o rogojină și pătură. (...) Într-una din zile, au fost scoși la plimbare, din greșeală, condamnații din două camere. Atunci m-am Întâlnit cu cel mai prețuit dintre noi, Radu Gyr. Adus din spate, cu ochelarii mari peste nasul acvilin - un om deosebit de amabil. Tandru, m-a Îmbrățișat, m-a luat de braț, strâns, și am făcut câteva cercuri Împreună. M-am simțit mic, jenat parcă de atâta atenție pe care ni-o acorda și pe care socoteam că nu
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
vorbă, Pia își alesese un loc retras, lângă cămin și citea o carte. Murumurul vocilor însoțea melodia unui șlagăr, atunci la modă. Un tânăr ofițer englez, foarte înalt și voinic, cu părul blond și cârlionțat, ochii intens albaștrii și nas acvilin, ca un cioc de pasăre răpitoare, a observat-o pe mica cititoare singuratecă și a invitat-o la dans. Era Anthony Edwards medicul acelui campus militar, care peste 10 ani va deveni soțul Piei. În 1996 mă aflam cu Pia
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Autor al "„Divinei Comedii”", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, "Sommo Poeta" („poet în cel mai înalt grad”). "„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare”" (Giovanni Boccaccio, "Trattatello in laude di Dante"). Viața lui este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
cel mai reprezentativ aspect al vieții sale este cel de profesor. Își impresiona puternic studenții prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant și logic. De asemenea se impunea prin apariția să fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin și o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice și chimiei fizice. Avea un discurs clar și calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenților cu "Nu știu" sau "Nu
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]
-
este văzut pe trei sferturi, profilat pe zăpadă. Vântul îi răsfiră părul des care pe atunci încărunțea și care îi mărginea fruntea înaltă, bombată. Apar, desenate perfect, sprâncenele piezișe, deasupra ochilor mari - cu pupile de culoarea alunei - și nasul ușor acvilin, bărbia puternică, dar nu voluntară. În colțul gurii strânge luleaua. Privirea îi era întotdeauna tandră cu cei familiali, iar zâmbetul timid ne înștiința discret că ne stă la dispoziție." Cânta la vioară și violoncel, vorbea bine englezește, scria articole în
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
cu privirea îndreptată spre dreapta privitorului. Personajul este distinctiv prin părul lung și barba lungă care trece de bust. Lungimea părului și a bărbii este neobișnuită pentru un portret renascentist și sugerează un om înțelept. Chipul are un nas oarecum acvilin și este marcat de riduri adânci pe frunte și pungi sub ochi. Privirea nu este îndreptată spre privitor ci înainte, acoperiță de sprâncenele lungi, cu un sentiment de solemnitate sau dezamăgire. Dacă într-adevăr este autoportretul lui Leonardo, atitudinea sa
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
și restul familiei, primele fiind idealizate și fiind opera lui Stroe din Târgoviște în timp ce la celelalte se simte efortul de a realiza asemănarea prin accentuarea trasaturilor. De pildă, atât Preda Brâncoveanu, cât și fiul său, Papa, au un nas mare acvilin, trăsătură de familie care se va găsi mai târziu și la portretele lui Constantin Brâncoveanu. Se presupune că asupra celorlalte portrete a revenit pictorul Ianache, fiul lui Preda, în anii 1703-1705, cănd Constantin Brâncoveanu a pus să se restaureze pictura
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei se desena în umbre și linii curbe. Ne-am privit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exces de hormoni feminini, atunci când stăteam lângă ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și o privire stranie și cruntă, erau de un căprui spălăcit, dar străluceau luminoși. Fața era lată, cu pomeți înalți și, când aflai de originea lui rusă, îți dădeai seama că era de tip slav. Avea un nas mare, puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui. Un nume comun, de altfel. Îl privi pe tânărul filiform care ședea dinaintea lui resemnat În fața destinului. Avea trăsături delicate. Ochi albaștri, care În lumina cenușie a aulei aveau reflexe de ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închise ușor ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați. Părul scurt, un moț Întunecat drept deasupra frunții. Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De la zece pași distanță mustața lui pare inexistentă. Când ești foarte aproape de el, așa cum eram eu, se vede firul aspru și aproape alb, tăiat scurt deasupra buzei, după moda englezească. Gura e mică și precis conturată, nasul e lung și acvilin, când râde; altfel este un nas ascuțit care seamănă uimitor cu al lui Frederic cel Mare6. Are un aer ciudat de tânăr. Nu arată a douăzeci și șase de ani, poate doar a optsprezece. Trăsăturile neregulate, lipsite de orice frumusețe
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
oltenesc al culturii Dudești provine un vas antropomorf descoperit la Cârcea Viaduct (M. Nica, 1984, fig. 7/1ab) (Planșa.I/1). Acesta este decorat cu benzi unghiulare late și paralele, îndreptate cu vârful în sus. Buza vasului are reliefat nasul acvilin, ochii sunt redați oblic-exoftalmici, ceea ce conferă aspectul unei bufnițe. Sânii sunt redați prin două gurguie destul de ample. Mâinile, cu toate că sunt fragmentate, denotă o tratare realistă, fiind poziționate pe pântecul destul de bombat. Pe linia cotului mâinii stângi, aproape de baza vasului, se
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe nuanța, când spre negru, când spre un galben murdar, pământiu. Are un nas subțire, acvilin și buze subțiri, cu o expresie inteligentă. Fața lui nu ți se poate întipări în memorie, și prin asta nu vreau să spun că e banală, dimpotrivă, e o față ce radiază intensitate, dar când vreau să o reconstitui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul lui special, putea arăta uneori și sclivisit. Fața cu nasul acvilin îi era înnegrită de barba care-i creștea nestăvilit, și de acel nor curios, care părea întotdeauna să plutească asupră-i, probabil ca efect al ochilor foarte închiși la culoare. Părul brun îi era răvășit și neîngrijit. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pustă marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufaș în sus nu-l prindea. Arăta ca un slav cu mai multe butoaie de vodcă pe conștiință. La orice variantă îi prezenta medicul, Comănescu strâmba din nasul său acvilin și zicea: „Da’ unul mai așa, mai de pe la noi, n-aveți?“. Singurul model care l-a mulțumit a fost un nas de boxer, însă nu foarte turtit. Chirurgul, care mai operase naționaliști, n-a riscat nimic. I-a luat banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]