63 matches
- 
  
  primul colț de stradă !... Iar atunci când nu mai avem nimic "la ofertă" suntem, în cel mai bun caz, ignorați ... XIV. DESPRE DEPENDENȚA ÎN RELAȚII, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Trăim atâta de adânciți în relații care sunt centrate pe interdependență! Este oare firesc?!... Femeia; în primul rând femeia, nefiind conștientă de puterea ei de a fi perfect capabilă să răzbată orice situație, s'a obișnuit să depindă de partenerul ei...și apoi bărbatul
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
 - 
  
  să îndure tratamentele uneori barbare ale soților lor, ori barbați supuși stresului psihic din cadrul ce s'ar vrea " domestic"). Însă; suntem perfect capabili atât unul cât și celălalt să subzistăm prin propriile noastre puteri. Citește mai mult Trăim atâta de adânciți în relații care sunt centrate pe interdependență!Este oare firesc?!...Femeia; în primul rând femeia, nefiind conștientă de puterea ei de a fi perfect capabilă să răzbată orice situație, s'a obișnuit să depindă de partenerul ei...și apoi bărbatul
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
 - 
  
  de habitat Ocupă țărmurile împădurite ale apelor curgătoare și stătătoare. Trăiește și în ape sălcii. Are nevoie de adăpost (pădure sau stuf). De regulă, nu își construiește galerie, ci ocupă o galerie de vulpe sau viezur, sau se mulțumește cu adâncituri naturale de sub țărmuri, rădăcini de arbori de pe mal, pe care și le adâncește și le amenajează după nevoile ei, eventual cu o ieșire sub nivelul apei și un cotlon mai larg deasupra acestuia, prevăzut cu o deschidere pentru
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
 - 
  
  să vă puteți și odihni pentru luni când începeți amândoi o nouă etapă din viață. Acum haideți să vă conduc acasă, am și eu timp să fac un duș și apoi la gardă. Se urcară în mașină și fiecare rămase adânciți în gânduri. Ionuț visa cu ochii deschiși circul, Laura retrăia momentele petrecute cu Gabi, iar el, la rându-i. era fericit că-i are lângă el și că fac parte din viața lui. Ajunși acasă, s-au despărțit cu părere
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378847_a_380176]
 - 
  
  trăim cu chibzuință pentrucă ca oameni suntem trecători, asemenea ierbii de pe câmp. La marginea patului meu, pe o noptieră, aveam câteva Biblii în versiuni diferite și alte cărți. De obicei serile când eram amândoi în cameră ni le petreceam fiecare adâncit în lumea sa de gânduri, atunci când nu conversam. Nu aveam pe atunci nici televizor, nici calculator, ci doar un mic casetofon la care uneori mai puneam câte o casetă. De obicei eu citeam mult, iar Costel rămânea dus pe gânduri
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
 - 
  
  vânători, bucata întreagă va face să râză și va amuza pe parizieni. După ce îngînă cântând o ușoară arie, Duni își luă noapte bună de la prietenii săi. Pergoleze pe urmă se trezi că el s-a fost dus, atât era de adâncit în visarea sa. El compunea în minte-i pe al său Stabat, când în țesătura lui se gândea la fiica lui Serrei. Intrând în camera sa, a căria fereastră căta în piața cea mare a Sorentei, Pergoleze se închise înăuntru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
 - 
  
  din piesa Iarbă rea, tovarășii cu care am lucrat m-au ajutat să înlătur aceste ciuperci și sper că am reușit. Tot Scânteia mi-a atras atenția că portretul psihologic al personajului central, profesorul Andrei Bârlea, nu e suficient de adâncit. Cine este în definitiv acest om? Un profesor de tip vechi, un om care luptă cu propriile lui prejudecăți și lipsuri, un cosmopolit înveterat, un prieten al cauzei noastre, un ezitant sau un dușman? M-am străduit în filmul Viața
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
 - 
  
  ce-n lume este menit să crească, Va bea pîn-în fund cupa, pân va vrea s-o sdrobească, Căci va muri când nu va avea la ce trăi. .......................................... Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
 - 
  
  roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice privire deveneau zadarnice. Cu mare părere de rău mă ridicam la sfârșitul fiecărei zile, cu mare bucurie mă întorceam acolo a doua zi. Adesea, în timp ce stăteam adâncit în gânduri, îmi aminteam versete, mai cu seamă pe cele din surata juncii, care evocă îndelung Kaaba. „Am așezat Locuința Sfântă pentru ca ea să fie refugiul și adăpostul oamenilor, și am spus: luați popasul lui Avraam ca loc de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
 - 
  
  bine, acum e problema lui. M-am uitat la Bill și am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii musafiri nepoftiți că se poate descurca singur în caz de nevoie, în ciuda unui corp la fel de impunător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
 - 
  
  uniformă aflat dincolo de geam. De altfel, șeful de gară i se păru a fi o figură cunoscută. Cine știe dacă În vreuna din escapadele sale nocturne nu au stat la aceeași masă, privindu-se tăcuți din timp În timp, fiecare adâncit În propria sa lume... ...Nici el nu știa cum, stomatologul Paul se trezi umblând hai-hui prin gară. Capul Îi vuia Îngrozitor, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur ușor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
 - 
  
  și au de răzbunat moartea marelui războinic Ogodai, comandantul tumenului dinspre Nistru. - O moarte frumoasă... murmură Ștefan. După legea veche a lui Gingis han... - Dar legată de căpitanul Oană și de Moldova, completă Mârza. Voievodul nu spuse nimic, dar păru adâncit În gânduri. - Să nu uităm Țara Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la sud-vest. Laiotă Basarab a semnat tratatul de alianță cu Înalta Poartă și a mobilizat douăsprezece mii de oșteni pentru atacarea Moldovei. - A năruit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
 - 
  
  o noapte cu scârțâieli de penițe pe hârtie, în timp ce-și scriau versurile. Petrecerea acelei seri începu cu un banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți în conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele preot. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat cele o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
 - 
  
  -le generalilor. Scrisoarea era o petiție scrisă cu sânge de Nagayoshi. Harta era a lui Shonyu. — Cum vi se pare planul ăsta? întrebă Hideyoshi. Vreau să aud părerile sincere ale tuturor. Un timp, nimeni nu scoase o vorbă. Toți păreau adânciți în gânduri. În sfârșit, unul dintre generali spuse: Cred că e un plan extraordinar. Jumătate dintre oameni erau în favoarea planului, dar ceilalți se opuneau, spunând: — Un plan prea deștept e un joc riscant. Consfătuirea ajunsese într-un punct mort. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
 - 
  
  birou niște ochelari cu rame de argint și Începuse să citească scrisoarea când, pe neașteptate, i-am văzut degetele tremurând. Se ridică, se duse să Încuie ușa Încăperii, atinse hârtia cu buzele și rămase astfel vreme de câteva clipe, ca adâncit În meditație. Apoi veni spre mine și mă strânse În brațe ca și cum aș fi fost un frate scăpat dintr-un naufragiu. De Îndată ce-și stăpâni, totuși trăsăturile, Își chemă servitorii, le porunci să-mi ducă geamantanul la el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
 - 
  
  ar fi trebuit să ne petrecem dimineața, ci pe terasă, la poalele muntelui Harmon, cu o cafea în față și câte o farfurie plină cu bunătăți, apoi să ne plimbăm pe dealuri, să vedem florile, dar iată-ne pe amândoi adânciți în amărăciunea noastră, iar eu încerc să îmi repet, așa cum fac șoptind în urechile fetelor din cămin, nu ești o victimă, ai întotdeauna posibilitatea de a alege, dar ce alegere mai poate fi făcută acum, când el m-a înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
 - 
  
  Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
 - 
  
  dânsa, Uită lumea, uită casa, Îmblă drumurile - ntinsă. Ea îi pare că-i mai mare N-astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
 - 
  
  Nu ?! ”-... Biata inteligență omenească!., murmură el cu glas schimbat. Când te gândești la destinul. la sfârșitul unui. Van Goch, al unui Maupassant, ori a lui Nieszche.da, a lui Niestszche! sublinie el. Câtă suferință, câtă.!” Și, Iorgu continuă să rămână adâncit în gânduri, cu privirea adâncită în gol. Vasilica, lipită de el, rămăsese fără glas. O stea alunecă liniștit pe cer și dispăru în întuneric. ”... E o orionindă!... murmur el rar, e vremea lor !” În tăcerea nopții de toamnă, freamătul copacilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
 - 
  
  chiar așa interesant ce fac?". Așa cum notau Emerson (i colegii s(i [1995], subiectul observat obi(nuit cu prezen(a martorului va ajunge să își pună întrebări asupra atitudinilor intermitențe ale observatorului: acum se oprește din luat noti(e, acum, adîncit (n carnetul s(u, d( impresia c( nu mai prive(te, acum noteaz( ceva ce actorul consideră c( este f(r( importan(( sau sup(r(tor. Toat( abilitatea cercet(torului const( (n a notă adaptîndu-se ritmului ac(iunii, (n a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
 - 
  
  rapid și sunt prea multe; o confuzie copleșitoare înlocuiește claritatea. Memoria se deteriorează. Umorul și preocuparea pentru prieteni sunt înlocuite de teamă și îngrijorare. Tot ce înainte trecea ușor este acum dimpotrivă ești iritabil, nervos, speriat, lipsit de control și adâncit total în cele mai întunecate peșteri ale minții. N-ai știut niciodată despre existența acelor peșteri acolo și nu se va sfârși niciodată". (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)144. Această persoană descrie un episod de tulburare bipolară. Când
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
 - 
  
  și G. Emandi. * Liberalul Liberalul, ziar național - liberal, apare o dată pe săptămână, sub conducerea unui comitet, redacția la Tipografia G.V. Munteanu - Bârlad. În editorialul „Către cetățenii Bârladului”, publicat în numărul 1 din 11 mai 1907, se afirmă: „Un grup de adânciți și statornici liberali, care niciodată nu și-au plecat capul spre a se supune mediocrităților ce alcătuiesc gruparea „tinerilor generoși”, foști odinioară socialiști, intrați de câțiva ani în partid - și nici nu s-au lăsat ademeniți de acești renegați politici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
 - 
  
  și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau să apară mesagerii padișahului. Tinerii făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
 - 
  
  sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă cugetătorul, căci gîndirea-i e în doliu: În zădar el grămădește lumea într-un singur semn; Acel semn ce îl propagă, el în taină nu îl crede, Adâncit vorbește noaptea cu-a lui umbră din părete - Umbra-și râde, noaptea tace, mută-i masa cea de lemn. {EminescuOpIV 121} Orbul sculptor în chilie pipăe marmura clară. Dalta-i tremură... îmmoae cu gîndirea-i temerară Piatra rece. Neted iese de sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
 - 
  
  bute; El iubește-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]