100 matches
-
una pentru evrei, alta pentru creștini. Poporul boieros al quiriților plătește 33 la sută pentru onoarea de-a putea deveni deputat și pentru caprițul de-a nu fi devenit meseriaș sau negustor. Am espus răpede această stare de lucruri și adăogim numai că în vremea din urmă s-au ivit o reacțiune, deocamdată încă nu destul de puternică, dar de care trebuie să ținem samă. Un început de îndreptare este școala de meserii din Iași, care ne va da poate cu vremea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
termini (faptul pur și simplu al subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit în mod embrionar. Adăogim spre mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol din Cercetările logice, din care d. Maiorescu ar fi plagiat pe "este" ca termin mediu, e citat în apendicele logicei sale de două ori. Dar la ce discuția aceasta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ținteam: Ce zăbovești, strigă, trage acum! O! drept vă spun c-am rămas cuprins de mirare... "Să mă ferească Dumnezeu, i-am răspuns, eu nu sânt deprins a vâna dobitoace care vorbesc. Tu ești năzdravan de bună samă! '' "Ba nicidecum - adăogi el - eu sint un bătrâne iepure a lui Donici". Zău nu mai era de vorbă, rămăsesem încremenit. Mi-am zvârlit pușca și m-am închinat lui cu multă plecăciune: i-am cerut iertăciune că nu l-am cunoscut, bănuindu-l
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
către Mihail Sturdza, "s-au pus într-o cutie de plumb, cu o medalie a Preaînălțatului domn, și s-au așezat în piatra de temelie, care s-au închis de cliros și peste care mădularii Epitropiei și toată adunarea au adăogit câte o piatră, cu încredere că acest așezământ de industrie este o nouă dovadă a îngrijirii ocârmuirii pentru fericirea patriei"26. Demn de remarcat este faptul că o solemnitate întrucâtva asemănătoare ca motivație, dar cu un fast și o participare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de la locul împărțirei pân la deosebitele cișmele, câtă apă va prisosi piste trebuința obștii, atât în târg, cât și în mahalale, să să aducă cu cheltuiala particularnicilor care vor voi a avè apă și care vor voi a-și mai adăogi pe acele care mai au."30 Cum în aceeași vreme se afla pe rol contractul încheiat între Eforia orașului Iași cu întreprinzătorul francez Felix Barbereau 31, însărcinat cu "pavajul orașului, șoseluirea lui și cu tot alte ce s-ar atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unei industrii pământene, adaoge că "aciia care, prin a lor pildă, <î>i vor întipări o nouî direcție, vor face patriei lor o slujbă mai mare decât cineva ar socoti". Toate câte până acuma am zis sprijinesc asemene adevăr; mai adăogim încă că fierul este menit a deschide o cale pentru celelalte întreprinderi, încât acela carile, cel întâi, va înființa în Moldova întâia fabrică de fier, pre lângă <re>cunoștința patriei, va câștiga și însemnătoare averi. Fiind că rezultatul minelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton. „Mai vrei ceva tată”? Iar bătrânul i-a răspuns cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani, iar Ionică a plecat și el
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
măcar că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: «știi moldovenește?», ce «știi rumânește?», adecă rîmlenește, puțin nu iaste sțis romanițe, pre limba lătinească. Stă dară numele cel vechiu ca un temei neclătit [s.n.], deși adaog ori vremile îndelungate ori streinii adaog și alte numere, dar cel ce-i rădăcină nu să mută. Și așa este și acestor țări, și țării noastre, Moldovei, și Țării Muntenești: numele cel drept, de moșie iaste român, cum să răspund și acmu cei din țările ungurești
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
măcar că ne răspundem acum moldoveni, iar nu Întrebăm: știi moldovenește?, ce știi rumânește?, adecă rîmlenește, puțin nu iaste sțis romanițe, pre limba lătinească. Stă dară numele cel vechiu ca un temei neclătit [s.n.], deși adaog ori vremile Îndelungate ori streinii adaog și alte numere, dar cel ce-i rădăcină nu să mută. Și așa este și acestor țări, și țării noastre, Moldovei, și Țării Muntenești: numele cel drept, de moșie iaste român, cum să răspund și acmu cei din țările ungurești
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
și firește, dacă e dispus să scrie câteva rânduri „in memoriam” pentru Lucreția Andriu (Neacșu). Cum vedeți, ceea ce am obținut e foarte puțin. În orice caz, v-am deschis un drum pentru ca Dvs. să obțineți ceea ce doriți. Pe ultima pagină adaog cele câteva rânduri ale mele În amintirea Lucreției Andriu. Primiți vă rog expresia sentimentelor mele cordiale. Barbu Solacolu * 8 octombrie 1971 Am cunoscut-o și am prețuit-o mult pe poeta Lucreția Andriu. Cultă și de-o mare sensibilitate izbutea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și posesori. Prenumerantul ce-și va păstra șirul întreg al acestor gazette va avea în casa lui un hronograf deplin de întîmplări în mijlocul cărora însul viază și carile în adevăr întrec pe multe alte epohe.In suplementul ce să va adăogi cîteodată se vor tipări poroncile ocărmuirei ce au să fie tuturor cunoscute.Asemenea,acele ce atingîndu-să de negoțul Moldovei se vor slobozi în megieșitele țări.In acel supplement se vor mai publicamezaturile ,vînzările și înștiințările particulare. Acei cari vor avea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
data =”30 sept[embrie][1]967”> Dragii noștri, Am primit ambele scrisori, ultima cu alarmă că n-a sosit încă articolul pe care l-am expediat luni dimineață. Bănuiesc că va fi dificil, date fiind cui[e]le (la care adaog faptul că l-am redactat cam grăbit). Așa cum spuneam și în epistola ce-l însoțea, aștept cu nerăbdare un răspuns, indiferent de ce natură va fi el. Vă trimitem adresa parafată. Cu cele mai bune sentimente, Nuța și Mihai Drăgan P.S.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
durerilor groaznice artrozice-reumatice. Doresc și cer să mi se prelungească prevederea exclaustrațiunii până voi reuși să scap de boala aceasta. Cred și sper că voi fi înțeles în situația mea gravă în care mă aflu încă din 1980, ca să mai adaog și alte complicații : infarctul miocardic cu care am fost lovit prin surprindere în 8 decembrie 1982 din cauza supărărilor și a tensiunii de stare nervoasă. Mai am și alte boli care mă rod : spondiloza lombară dreaptă, ulcerul duodenal care amenință, deplasarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
el singur stând în mijlocul ciobanilor, cu tohoarca pe el și cu jechila pe magar, poposind unde ajungea, cu câni vrednici și buni, despre care se spunea că "știe să lege gura lupilor", deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că nu știe d-sa franțuzește, neavând multă părere de rău că nici în limba cehă nu ne putem înțelege, a poftit numaidecât un tânăr "dolmeci", care s-a înfățișat imediat. Il s'exprimait très bien en français și a adăogit și o salutare românească: "Bună ziua, domnule; fost în Rumania cinci zile, vazut frumos capitalu Bucarest." Nu l-am contrazis, cred că nu era sincer, dar era un tânăr cumsecade și voia să-mi facă plăcere. Împreună cu d. Franz Ulbert, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndrăznesc să adaoge și calificativul profitabil. Între două iluzii despre veșnicul necunoscut, e mai bine să te oprești la cea practică. Sau e bine să faci ca teologii, care afirmă cu preciziune ceia ce nimene nu poate ști, pentru a adăogi aceste afirmații peremptorii și dajdia noastră a celor sărmani, spre a susține materialmente ceia ce nu e material și nici nu are nevoie să fie susținut. D. Iorga vra să impună asta cu decrete și cu poliția, după cum sfântul-sinod vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu d. A.I. Vâșinschi și am cunoscut pe savanta Lina Stern. A fost o adunare foarte densă de reprezentanți ai universităților europene. Apariție interesantă a făcut-o delegația de la Cambridge care a venit cu robe, la care pe lângă negru se adăogea mult roș și galben. Costumele acestea somptuoase acopereau trupuri care erau departe de a reprezenta frumusețea fiilor Angliei. Am văzut și reprezentanți ai mongolilor și ai altor nații care trăiesc în Uniune. S-a servit "crușon" băutură răcoritoare și niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iunie Iubite Prietine, Mulțămesc din inimă și d-tale și lui Boris Polevoi pentru rânduiala bună a călătoriei mele în care ne-am simțit atât de aproape de oamenii sovietici și atât de bucuros de toate câte am văzut. Țin să adaog la buna dv. prevedere cu osebită laudă pe tovarășa noastră de drum Oxana Semionovna de care ne-am despărțit cu părere de rău și mâhnire pentru supărarea care a silit-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Țeasta smeului Doi șerpi încordați De gură-ncleștați. Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie să adaog, din fundul sufletului meu, o închinare cătră poezia populară, pe care am slăvit-o acum treizeci și trei de ani, în vechea Academie Română. Iubiți tovarăși și prietini, poetul anonim pe care l-am slăvit atunci a încetat de a mai exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de sine însuși, la demnitatea vieții și conștiința datoriei. Afirm, în sfârșit, potrivit cu același statut organic al nostru, supunerea față de legile Țării și lealitatea față de Suveran. Resping violența subt orice formă și cred în legea progresului, prin evoluție și cultură. Adaog epigrama necesară: că înțeleg nu enunțări, ci realizări. Înțeleg să servesc o Masonerie și un patriotism de fapte nu de vorbe. Și-n atelierele noastre, ca și în viața obișnuită, destul de des nu se observă această distincție. Serviciile publice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre bune vor da rod atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere. Fie. Cu acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai adaog câteva propoziții care privesc primele exerciții și învățăminte ale neofitului intrat în tagma noastră: Un neofit trebuie să exercite discreția, să practice toleranța, să se deprindă a ciopli piatra brută. Ceremonialul tradițional de recepție n-are valoare decât prin contribuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton. „Mai vrei ceva tată”? Iar bătrânul i-a răspuns cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: „Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile”. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani, iar Ionică a plecat și el
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
parodie a ședințelor ordinare ale "Junimei". A fost atunci un râs și un chef nebun. Bine a zis Iacob Negruzzi că rareori s-a putut vedea o societate făcând lucruri serioase într-o formă așa de veselă. Eu aș putea adăogi că niciodată nu s-a văzut asemene lucru, cel puțin în România. Dar ce se poate face în lumea aceasta fără să întâmpini rezistență și ocări? Chiar binele, trebuie uneori să-l faci cu de-a sila. Fiindcă dădusem muncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și firește, dacă e dispus să scrie câteva rânduri „in memoriam” pentru Lucreția Andriu (Neacșu). Cum vedeți, ceea ce am obținut e foarte puțin. În orice caz, v-am deschis un drum pentru ca Dvs. să obțineți ceea ce doriți. Pe ultima pagină adaog cele câteva rânduri ale mele În amintirea Lucreției Andriu. Primiți vă rog expresia sentimentelor mele cordiale. Barbu Solacolu 8 octombrie 1971 Am cunoscut-o și am prețuit-o mult pe poeta Lucreția Andriu. Cultă și de-o mare sensibilitate izbutea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs moșneag acum... - D-apoi că nici nu-s așa mare de ani cum socoți, zise Maria râzând, ș-apoi nici n-ai de ce te mira atâta, boierule, eu îs înțeleaptă, adăogi cu cochetărie. Cum ținea tablaua întinsă, se vedeau gropițele cele mai tinere în coatele mînilor. {EminescuOpVII 307} - Ș-apoi ia zi-mi, cam ce vânt te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe la care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]