6,508 matches
-
împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
a satului sau orașului, ceea ce conferă scriiturii lui Vasile Datcu valoare estetică. De pildă, povestirea Întâlnirea dezvăluie un atent observator al nopții orășenești - trebuie spus că mai toate povestirile au ca fundal noaptea, ea însăși un fel de personaj care adăpostește taina, misterul, - dar Vasile Datcu este și un bun creator de atmosferă. O atmosferă, bineînțeles, propice derulării fabulosului. Doi profesori pleacă de la o ședință prelungită până noaptea târziu, înspre librăria orașului. Pe drum, unul dintre ei povestește o întâmplare ciudată
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
o lopată vopsită în roșu aprins. Obiectul are legenda „Sabia lui Damocles în cea de-a doua jumătate a secolului XX, într-o țară a socialismului real”. Semnificația textului nu are nevoie de explicații. Și foarte repede, nici sediul care adăpostește acestă expoziție deschisă cândva clandestin, într-o moară părăsită, de artiști ca Michal Blaûek sau Milan Beránek. Instituția este în realitate o istorie vie, plină de umor și totuși extrem de riguroasă, o uimitoare cronică a celor aproape cincizeci de ani
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
prea multele orbecăieli nocturne, senzualitatea puberă a presocraticilor și concretețea virgină a primelor cosmogonii, descoperă, așadar, Pămîntul, și Apa, și Aerul, și Focul și chiar se învelește el însuși cu fîșii din cupola translucidă și tremurătoare sub care acestea se adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din maimuță, și înfruptîndu-se visător din deliciile dumnezeiești ale Substanței, Poetul suportă revelația magmei, a lumii casante și onctuoase în același timp, a luminii întrupate
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Dumnezeu că a alcătuit în așa fel împrejurările, ca să ne întâlnim și să legăm o prietenie care nu se poate desface. Suntem uniți prin gânduri, prin concepțiile despre artă și despre viață. “Soția mea a fost îngerul meu păzitor” - Muzeul adăpostește un număr impresionant de lucrări. Ele vorbesc, așa cum spuneați, și despre dumneavoastră, despre bucuriile și tristețile artistului. - Viața mi-a oferit șansa de a-mi forma un bagaj destul de voluminos și de bine închegat de lucrări, multe în bronz, altele
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
pentru aruncat de toți pereții propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare de lacrimi sau Toma
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Ana Simion, i-a ajutat pe cei din munț cu alimente, haine, informați, 10 ani, pe sub ochii securiștilor care împînziseră satul ( și care, cu o stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
unui oarecare Pamphilius se afla un vas de mare artă, opera unui sculptor celebru din secolul II i.d.Cr., Boethos. Pur și simplu i l-a luat din casă. Puțin mai târziu i s-a spus că aceeași casă mai adăpostește alte două vase pictate, de mare valoare; imediat a poruncit să-i fie aduse. Iată faptul așa cum a fost el povestit de păgubit: "cum stăteam acasă trist, sosește în goană Venerius și-mi poruncește să-i duc pe dată guvernatorului
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
cititori cu proza lui Hogaș: Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a uneia din nările ei; și cu greu ai fi putut hotărî care dintre amîndouă erau mai iscusite în strategie, musca sau Pisicuța? Căci, dacă Pisicuța își apăra nasul, scuturînd din cap
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
s.v. craiu, mi se pare impecabilă: "Curtea Domnească din București, pustiită mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului al XVIII-lea, un complex de ruine, în care se adăposteau toate haimanalele și pungașii Capitalei, cărora li se zicea, în ironie, «crai de Curtea-veche». Astfel cuvântul craiu ( scurtat din expresia craiu de Curtea-veche) ajunse să fie întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un context relativ stabil , mult evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
aproape și de inofensivă vremea rea. Și chiar dacă la început ne întrebăm dacă am închis gazul sau rostim zadarnice fraze străvechi, o zi în plus sau în minus, în realitate este de parcă n-am fi spus nimic, ca și cum ne-am adăposti în sunete tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
urându-mă. Nu folosește la nimic trucul pe care îl încerc fără convingere, ți le și înapoiez? pentru că ea continuă cu farsa și cu fandoseala și spune că mi-o trimite pe cea mai drăguță, iubitule, pe care eu o adăpostesc cu un suspin de recunoștință, în timp ce o văd intrând colerică, atacându-mă cu toată puterea ranchiunei acumulate, lovindu-se de pereții mei cei mai intimi și vulnerabili, cu înspăimântătoarea precizie a științei durerii. Este zadarnic, știu, însă renunț să mai
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea de sistem a Soranei Gurian. Într-adevăr, în paginile jurnalului se consumă o luptă a
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
plaiuri ce-au în mână praștii./ Ochiul perfid și verde-al unuia/ S-a pus pe sfera în care pluteam,/ Din mâini și trup el se tot zguduia,/ Să mă salvez nu mai puteam./ Căci bula de săpun ce mă adăpostea/ Piere.../ Sub acțiunea soarelui,/ În tăcere". ( Timea Silvia Kengyvel, Satu Mare) * Ce sunt tristețile? "Jurnale intime/ Ținute/ La vedere". Ce nu știai? "Când ți-ai lepădat/ Și ultimul bănuț/ Al iluziilor/ M-ai prins de mână./ Nu știai că sînt,/ de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
Cristian Teodorescu Trec des pe lîngă ambasada Irakului la București. E adăpostită într-o clădire impunătoare, chiar foarte impunătoare, care în ultimii doi, trei ani a început să se ponosească. Pînă să înceapă războiul, ambasada avea un fel de gazetă de perete era să zic de gard - destinată trecătorilor, cum au și
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens. Săpăturile arheologice au scos la iveală numai în catacombele din Roma aproximativ 1,5 milioane de morminte care adăposteau trupuri de martiri creștini<footnote Ene Braniște, Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 450. footnote>. Astăzi, comunitatea creștinilor își exprimă și își înnoiește bucuria reunindu-se în jurul moaștelor mucenicilor; astfel, martiriul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
sfinți, p. 451) „Raclele mucenicilor nu sunt altceva decât porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicești, comori pline de bogății ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodată. Și după cum porturile dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și arse de sete, tot așa și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a negat colaborarea cu fosta Securitate, el trimițând CNSAS o scrisoare cu explicații. ”Din păcate, «am fost colaborator al poliției politice comuniste» nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, când am fost arestat pe motivul de a fi adăpostit un așa-zis «fugar» stabilit în Germania și venit în țară pentru a-și revedea familia. Eliberat, s-a crezut că voi mai fi vizitat de alți «fugari», care astfel ar fi fost și ei prinși. Obligat a purta legături
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit [Corola-blog/BlogPost/94346_a_95638]
-
fost nevoit ca ultimul an universitar să-l facă la Sibiu iar examenele și lucrarea de Licență să le susțină la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. În toată această perioadă a trebuit să fie un fugar, să se adăpostească pe unde a putut datorită prigonitorilor acestui veac care au fost comuniștii, în viziunea cărora tânărul Leonida Plămădeală constituia un real pericol pentru clasa politică de atunci și, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla în plină
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va fi un alt început implori o literă să se așeze pe pagina albă îți făurești casa ce te poate adăposti de ger și de arșiță de propria-ți neliniște varul și bârnele - o paradigmă dar cine îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Claudiu Komartin „Îngrozește cu altceva inima mea" (Hölderlin) frumusețea e o avere distrugătoare de-a lungul țărmului când vinovăția se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
chemîndu-ne, în geamuri, Să-l vizităm pe Domnul Bijutier! El ne va da inele de argint Ce-or să ne strîngă visele pe viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
forme de vegetație de-a lungul canalului și-a celor trei râuri pe care de mai bine de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din mâna lui Boticelli de pe Major Hill, pe podul Alexandra, pe lângă Lacul
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]