426 matches
-
fiorul tragic, desenat în versuri limpezi, de o edificatoare pregnanță a delimitării unor trăiri liminare. Poezia poate fi considerată una a inițierii în tainele existenței. Cunoașterea înseamnă aici jertfă și expiere. Este metafora pătrunderii într-un teritoriu interzis, în care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o parabolă a inițierii în taina gravă a morții. Copilul aflat la vârsta candorii ia cunoștință de inserția tanatosului în cadrul viului, ia cunoștință de această dihotomie fundamentală
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
de e bărbat cu-adevărat va ști, la rîndu-i, cum să te-nșface și să te foarfece. Atinsu-l-am pe grumazul sărat, de care m-am agățat că de-un catarg, apoi spre buric m-am scoborît și-am adăstat, spre poartă lumilor, cum i se spune, zăbovind melcoasă și alunecoasa, apoi m-am înălțat la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
gata să cădem în hăurile propriilor pași. în lava care picura din oase. cu ghiare ce abia ating aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept subiect spovedania unui arhimandrit muribund, care suprima oameni de stat folosindu-se de... purici. Acum, că biserica s-a tot amestecat în politică nu-i o mare descoperire, dar poanta adastă la sfîrșit: "- E roman, nu zic ba, zise după o pauză al doilea romancier, dar sfîrșitul mi se pare cam moale. - Am alt sfîrșit, răspunse primul romancier, scoțînd din buzunarul jiletcii o cutioară de sidef. Mi-a lăsat cutia cu
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
pe cei ce vin la spectacol și, când le urează cu glas molcom „vizionare plăcută“ ori „o seară bună“, ochii lui nu-ntârzie pe pătrățica de hârtie care-i cheia paradisului de-un ceas sau două, și, cu sclipire ghidușă, adastă-n ochii celor care au ales să-și petreacă seara în templul pe care el îl slujește... Dar Teatrul Național Timișoara, ca de altfel orice teatru din orice loc al lumii, nu este Raiul. Ba dimpotrivă, e un loc plin
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
rămân. Nu mă gândesc că s-ar putea sfârși. Teatrul acesta e buricul lumii mele...“. În... oglinzi Taifasul cu domnul Nica Lazăr în Holul cu Oglinzi al Teatrului Național Timișoara l-am avut. Nici o secundă însă ochii săi n-au adăstat în luciul oglinzilor. Pesemne că oglinzile sale, ni s-a părut a înțelege, nu-s de sticlă, ci-s ... de oameni, poate că felul în care ceilalți din teatru îl văd, de mai multă sau mai subțire vreme, îl arată
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
vor concerta Oxigen, Andreea Bălan, Ro-Mania, Ioan Gyuri Pascu, Akcent, Paula Seling și solistul italian Al Bano. I. STANCIU Cărți noi la B.J.T. l Achiziții de peste 500 milioane de lei Dacă din felurite pricini nu sunteți plecat în vacanță și adăstând prin librării găsiți prohibite prețurile cărților pe care vi le-ați dori, puteți să vă găsiți refugiul într-unul dintre puținele instituții culturale timișorene care nu-și coboară obloanele peste vară: Biblioteca Județeană Timiș. Cu atât mai mult cu cât
Agenda2003-32-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281341_a_282670]
-
iarbă - egali îi străbate un semn greu, de vară,/ cuminte că o vipera - /dansați la Sfinx, doamnelor, dansați / cu taină lui..." (Rulmenți de rezervă). Evident, scriitura nu e aptă a cuprinde lumea, a cărei semiotica e inepuizabila, la porțile căreia adastă cu o ardoare prin verb filtrată. Ea nu e decît un caz individual, prea puțin eficace în raport cu universalul, concurata de experiențele lirice analoage ale celorlalți "pretendenți" la creație. Incandescenta cărții făcute constituie doar o probă a relativității ei, în fața Cărții
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
-a-mpărăției. O, toate fetele acelea din poveste,/ Care de teamă v-au urmat mereu,/ Cînd e atît de simplu și de omenește/ Să-ncerci o dată să iubești un zmeu!" (Rugă). De cele mai multe ori, e un duh, un strigoi care adastă la granița imprecisă dintre cele două lumi: "Parcă sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
avea și restaurant), frecventata de Eftimiu, Vinea, Cocea, Vianu, Al. Rosetti. Dar și de foarte tînărul Emil Cioran. Acesta, încă din studenție și, apoi, după absolvire, locuia la hotelul Stănescu din apropiere, toată ziua citea la Bibliotecă Fundației, iar seara, adastă la Corso, care se află undeva printre clădirile situate peste drum de Palatul Regal, între Ateneu și Bibliotecă Fundațiilor, dărîmate, pentru amenajarea Pieții Palatului, spre sfîrșitul anilor treizeci. Cioran se instala în sala de jos, la o masă anume rezervată
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
invers; de panoramat psihanalitic religia, morală și spiritul științific. De ce oare și-o pierde Vasi atâta timp cu Freud? se întreba Noica nedumerit - și cu nemulțumirea mai generală de a-l vedea pe unul dintre traducătorii Criticii facultății de judecare adăstând și asupra unor Scrieri despre literatura și arta. Răspunsul ar putea fi, eventual, sugerat și de această ultimă carte a lui V.D. Zamfirescu: nu te poți (re)găsi decât în ceea ce ai pierdut.
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
când mă-ntorc aievea prin calmul văii,/ tânăr,/ la povară ce ma strigă din mâine". Poemele depun mărturie despre condiția de naufragiat ireversibil a omului prins între propriile soluții de izolare și stihiile morții omnipotente. Poetul este un crepuscular ce adastă între lumină Sol și întunecatul Thanatos, tărmuri-reper între care se scrie cronică trecerii vieții că într-un fel de cameră obscură a developării fotogramelor. C.Th. Ciobanu, Înger în gerunziu, Ed. Cartea Românească, 1999, 200 pag.
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
taximetristului să te ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
zid , pornește-apoi . ........................................ XIII Părea o zână adormita , Așa cum sta-n sicriu sub giulgi , Măi albă decât albii fulgi E fruntea ei încremenita . Închise pleopele erau... Privind-o , va fi spus oricare , Că ochii ei adânc dormeau , Si ca în taină adăstau Sau zorii sau o sărutare . Vai ,soarele pe ea zadarnic Alunecă strălucitor , Și rudele ,plângând amarnic , În van săruta noaptea lor... Pecetea ,moarte ,cănd ți-o pui , Putere s-o sfărime nu-i ! XIV În nici o zi de sărbătoare Strai
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Kate le servește/ Tartine moi în sos de pește/ Și raci deposedați de clește./ Pe cînd citeam un mic tratat/ De-un autor nedelicat/ Ce-nvață-n rime austere/ Cum se dă iama în pantere/ O văd, o, Doamne, cum adastă/ Cu cotul labei pe fereastră/ Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
trecuse prin Grecia și Turcia, e un interesant subiect de analiză imagologică. Ajunși în capitala ungară, călătorii secolului al XIX-lea declarau, entuziasmați de baia turcească și de minaretul de aici, că se află la porțile Orientului; dacă mai apoi adăstau prin Țările Române, însemnările lor se reduceau, cel mai adesea, la o sumă de clișee și de locuri comune asupra Orientului. Acesta rămâne însă în urmă atunci cînd Andersen sosește la Constanța și se îndreaptă spre Cernavodă pentru a lua
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus, desigur un prinț. În așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
state riverane Mării Negre vor să se asocieze economic, pentru ca din mai multe sărăcii mici să rezulte una groasă și considerabilă, - vezi recenta G.U.A.M. - Moscova n-are nimic împotrivă. Prin aceste state trec conductele ei, pe mai toate teritoriile adastă trupe ale sale, amical înțepenite acolo, irezistibilul miros de petrol înțeapă nările din Caucaz până în câmpia Dunării, îmboldind psihicul uman la cele mai plăcute reverii ale reconcilierii, mai parfumate decât lavanda și iasomia. Sub care fatidică influență, delegatul Moldovei de
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
spectaculoasă de Hyperion-al-Banatului. Idei de succes Dacă pe Eminescu monumental nu l-am dobândit, căci bustul este destul de discret, iar Hyperionii lui Gaga din colecțiile private și din cea a Muzeului de Artă din Timișoara sunt la mici dimensiuni, ideea adăstând în mape, grafica și edițiile bibliofile timișorene s-au bucurat de o zodie mai favorabilă. Bine- cunoscutul bibliofil Ion Iliescu i-a încredințat lui Vasile Pintea ilustrarea unei ediții-liliput din „Luceafărul”, cu mare succes. Apoi l-a rugat pe Ștefan
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
ar fi rămas o tabără estivală pentru pictorii snobi ai Capitalei, un loc de refugiu pentru scriitori exasperați de caniculă, și eventual un colțișor de amoruri ilicite pentru protipendada Bucureștiului. Așa însă, cu simbolul reginei îmbrăcată în port popular și adăstînd în mijlocul țărăncilor tuciurii, Balcicul devine loc de grație. Cum ne arată pozele din epocă, asprimea rustică e transfigurată pînă la a deveni un peisaj nobil, cu regina înveșmîntată în alb, privind reculeasă la valurile mării. În preajma ei, sălbăticia locului dispare
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindune rău, și strâmbându-ne/ de aici, din jur - și să ne privească peste umărul nostru/ o față străină - și încă o clipă adăstând/ înainte să ne întoarcem capul” (p. 355). Încep și eu, deci, nu cu începutul și nici cu sfârșitul, ci cu „sfârșitul începutului”, cu ultimul paragraf al Cuvântului înainte. Cistelecan lasă să-i scape aici o afirmație, s-ar zice, periculoasă
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
Mă complăceam într-una, an de an. Cu pas bătătorind acum cărări Și mintea încărcată de cuvinte. Eu mă gândesc că nu există zări Ca visele să fie ne-mplinite. Cad stele noi și-s răuri în cascadă La ”malul” tău adast când mă întorc. Cu visele ce-acuma stau grămadă Pe viața asta preschimbată-n troc. Porți semnul crucii tale cu credință Departe de oricare dintre noi. Luând mereu ca și o referință Iubirea ce-am avut-o amândoi. De câte ori rostești
SEMNUL CRUCII de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380131_a_381460]
-
vor pierde din roșeață. Când astrul mâniat de întâmplare, S-a-ntors din drum, cercând să le învie, Le-a adunat pădurea pe cărare, Și le-a-ndemnat spre-a nopții colivie. Din cetini grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc de roua dimineții. Aruncă-n codru, albă sărutare, Înviorat de farmecul bineții. *** Referință Bibliografică: S-a rătăcit apusul printre
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380165_a_381494]