302 matches
-
cea vie și dătătoare de minuni, cu Pruncul mereu în brațe, icoană la care se închină sufletul meu. Ziua de azi și toate zilele de pe pământ încep cu tine. Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. Referință Bibliografică: Toate zilele încep cu tine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare
TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Tiate_zilele_incep_cu_tine_nicolae_nicoara_horia_1331210122.html [Corola-blog/BlogPost/346584_a_347913]
-
fiindcă trestia lui visătoare este acum a altui bărbat. Poeziile care încheie volumul aparțin acestui poet care trăiește în amintire iubirea de altă dată. O remarcă laudativă merită volumul pentru magnificele tablouri ale unor pictori celebri, care au eternizat cuplul adamic, în spiritul căruia trăiesc de la începuturile lumii și până astăzi oamenii. Prețuire autoarei și laudă celor ce știu să se îndumnezeiască și să se purifice în focul iubirii și, cu deosebire, celor ce prin poezie ne-au durat PLANETA IUBIRII
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
plumb „domnea”, se spune în poezie, iar imperfectul verbului este folosit pentru a sugera că într-o zi cu întunericul se poate sfârși, făcând loc luminii, nu se știe însă de când noaptea a coborât peste pământ și oameni. Nu păcatul adamic constituie grava noastră pierdere, ci fausticul conștient al vinderii, de dragul lumescului, a sufletului căreia divinitatea supremă îi dorește întoarcerea în matricea din care l-a desprins, dăruindu-l trupului, templul creației sale. Acolo unde este pustiu este și meditație, este
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Arta_a_sensului_codificat_in_stefan_lucian_muresanu_1372257437.html [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
omide. Macii sunt albi, nu sunt de jar, Dorul mai pâlpâie rar. Prind un cuvânt, pasăre-n zbor, M-agăț de el, mă-nalț spre nor, Aștept curcubee de cuvinte, Poduri peste tăceri nesfârșite. Îndoieli, iluzii, adevăr, Zbucium, întrebări, Înșelarea adamică din măr. Referință Bibliografică: O nouă dimineață / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Adriana_tomoni_1395507445.html [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
Versuri > Omagiu > NICOLAE NICOARĂ-HORIA - DE ZIUA TA FEMEIE ! Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. PRIMĂVARA DIN POEM E primăvară! din poem te strig, De-acolo-ntotdeauna
DE ZIUA TA FEMEIE ! de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_de_ziua_ta_feme_nicolae_nicoara_horia_1331214039.html [Corola-blog/BlogPost/346583_a_347912]
-
cea vie și dătătoare de minuni, cu Pruncul mereu în brațe, icoană la care se închină sufletul meu. Ziua de azi și toate zilele de pe pământ încep cu tine. Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. *** George ROCA: SĂRUTUL M-am îndrăgostit de buzele tale! Frumoase, roșii, voluptoase
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Nonegeorge_roca_prezinta_antologie_l_george_roca_1331223183.html [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
îi lăsăm să zburde pe masa unde merele cădeau, ca-ntr-un ritual, dăruindu-ne din rotundul lor carnal. Ispitele se insinuau, întâi culinar, cu arome de șoapte și priviri fierbinți vegheate atent, circumspect de părinți. Apoi mărul crescu aromind adamic, curios, din edenul pământean, tot mai îndrăzneț, ăn de an. A trecut mult timp până când am primit binecuvântarea de a purta pe frunte, albă, mirarea să fim noi înșine "mami și tați" pentru o scurtă vreme, înainte de a fi strigați
MARUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1473789472.html [Corola-blog/BlogPost/373903_a_375232]
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400088009.html [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
sugereze tainele nefiindului în fiindul teluric, multiplicând elementele și planurile cu o pierdere a coerenței și clarității imaginii. Se mai poate întreba cineva ce semnifică umbra întinsă în noapte pe pământul pe care se târăște, precum șarpele blestemat pentru păcatul adamic, prelungind schemele sinuoase ale corpului, hidând formele? Oare umbra nu este un rezultat al pedepsei deusiene care se rupe în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Curajul_si_lumea_difuza_a_manierelor_stefan_lucian_muresanu_1357484844.html [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ca nimeni altul și strălucește prin dragoste precum lumina luciferică, o cu totul altă formă a iubirii și a durerii. El știe că bărbatul este om, iar femeia, femeie! Oare în acest vers nu decriptăm „Facerea” ca gest al păcatului adamic, pe care înălțarea superioară a puterii de pătrundere în taina universului poetic decodifică lumea prin femeie? Ultimele două versuri din acestă poveste de dragoste a poetului așează liniștea peste onomatopeea respingerii jocului luciferic: „Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă, / Ce-aducea-ntâlnirii
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
SACRĂ nu poate fi concepută, în afara Ritmului Divin Restaurat - a IUBIRII! Adică, nimic nu este definitiv pierdut, în acest eon smintit de la orice normă/nomos, dacă se reînvață Iubirea-ca-Factor-de-Retrăire-întru-Celestă (și se estompează, pe cât posibil, și non-ipocrit, factorul anti-spiritual, al Căderii Adamice, „sexul”!) - prin acordarea, din nou, a lumii întregi, la Soteriologia Iubirii! SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști, deci și prin Duhul renascentist al lui THEODOR RĂPAN - după moda/rețeta petrarchiană (binecuvântată Terapie!), valențele soteriologice, prin Magia Armonică, dar și prin
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când eu îți sorb glasul tău stins. TANIA LIANCU Referință Bibliografică: VIS PROFETIC / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1464104029.html [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
putința să gândească prin idee că lumea nu suntem noi, ci doar cuvântul meșteșugit, care se înalță la ceruri odată cu fiindul nostru nevăzut. Poetul, profund creator, a fost cel care a înțeles că entitatea-om s-a rupt, de la păcatul adamic încoace, de toată admirația înțeleaptă a ideii și a meditației înălțătoare spre înaltul deusian al valorii. Cerul a fost cel care poetului i-a dăruit puterea și i-a înlesnit ruperea de lumea pământului, pentru timpul cât ideea și cuvântul
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Nu pune la probă iubirea/ Acest crin imaculat/ Al lumii./ Iubirea nu se-ncearcă,/ Ci se crede.” („Test”) Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică regalitatea - și acea credință care întreține flacăra vieții interioare. Mai mult, iubirea înseamnă cuplul adamic, ce le-a servit de model clasicilor. Poezia „Semnătura iubirii”, care dă și titlul volumului, vorbește despre eros ca un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_univers_poetic_intr_o_iscalitura_semnatura_iubirii_versuri_crestine_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul Mire Și-n dans ordonat de atom, Renaște adamicul om, Cu aură cristică-mbracă, Ființa cândva prea săracă, Să poată purta o cunună. În ceruri, trompete rasună, Ecouri de noi aspirații, Se sting printre vechi constelații Și pulberi de stele coboară, Îmbrăcând minunata comoară, Eternul Luceafăr de zi! E
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424761574.html [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
poate și întrebarea: în ce măsură cuvintele sculptează și ordonează lucrurile? Însă prin ludicul gratuit al permutărilor prozatorul Octavian Curpaș acordă lui Dumitru Sinu - personajul centralis al volumului în cauză- trecerea prin amintiri, grație ingeniozității punctului de fugă necesar, pornind cumva de la adamicul limbii ca resort universal, subordonînd, în final, totul unei motivații clare de cunoaștere și nostalgie definitivă. Prin urmare "Exilul românesc la mijloc de secol XX" este un fel de Georges Rouault în ulei...față de care și Carppacio s-ar simți
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gradinile_suspendate_ale_exilului_roma_luminita_cristina_petcu_1329560772.html [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
tăcere totemică, ritualică, situată undeva departe, ,,tu si eu/ într-un ungher al timpului/ tăcuți lăsându-ne/ în iarbă’’(Suntem pierduți în noi înșine - p. 19). Valoarea acestei vorbiri tăcute și nerostite cuprinde o clipă infinită a macrotimpului din cuplul adamic al unui început de lume când, Cuvânt, tăcere deplină și elemente ale naturii existau în mod egal împreună. Tocmai această singurătate, ca sentiment preponderent și copleșitor al universului ei poetic, o face pe Ayten Mutlu să ajungă să o îndrăgească
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a trădare și moarte. Nici o bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461309331.html [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Dimpotrivă, frumusețea este legată, se pare, de anumite semne sexuale secundare.” (Sigmund Freud, Le Malaise dans la Culture, Paris, PUF, 2004). Firește, începând cu nudurile grecilor care tratează discret organul masculin, trecând apoi prin Renaștere, unde frunzele încep să acopere „adamic” penisul, bărbatul a fost reprezentat ca un atlet cu sexul estompat și cu cap de Adonis. Femeia apare artistic mai târziu, expunându-și sânii, brațele, coapsele, fesele, tălpile, cu vulva mereu „ferecată” și aproape fără pilozitate genitală. În schimb, părul
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_frumusete_si_f_dan_caragea_1375954375.html [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
a primi răspunsurile la marile întrebări care au frământat lumea dintotdeauna. Crucea iubirii este un capitol total diferit, care schimbă registrul poetic, arătându-l pe Dan Cioată, omul. Iubirea, ca sentiment, este privită acum din punctul de vedere al perechii adamice el - poetul, ea - iubita își trăiesc bucuria acestui sentiment firesc. Decorul este dintr-un orășel uitat de lume, ușor prăfuit și demodat, încăperea unei case unde stă ea, așteptând să se consume un ,,amor’’ (cuvânt oarecum evitat în poezia de
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa by http://uzp.org.ro/uzpr-si-a-prezentat-jurnalistii-scriitori-la-resita/ [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
Nu pune la probă iubirea/ Acest crin imaculat/ Al lumii./ Iubirea nu se-ncearcă,/ Ci se crede.” („Test”) Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică regalitatea - și acea credință care întreține flacăra vieții interioare. Mai mult, iubirea înseamnă cuplul adamic, ce le-a servit de model clasicilor. Poezia „Semnătura iubirii”, care dă și titlul volumului, vorbește despre eros ca un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_iubirea_devine_mesagerul_cerului_versuri_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a trădare și moarte. Nici o bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR by http://confluente.ro/Cateva_invataturi_despre_praznicul_stelian_gombos_1332505724.html [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Pentru mine lumea s-a și sfârșit” (pag.125- „Lumea s-a și sfârșit”), ne reamintește îndemnul biblic prin care „suntem sfătuiți să ieșim” din lume, primindu-L pe Dumnezeu în noi chiar din lumea asta. Atunci vom înțelege limba adamică și vom afla Adevărul mult căutat. (pag.127- „Limba adamică”). Atunci vom auzi și înțelege „Simfonia a opta de Gustav Mahler” unde „cerul trece prin paginile Bibliei, /salcâmii trec prin mijlocul păsărilor/și florile prin inima culorilor”. Când aduce vorba
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1407789720.html [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]