74 matches
-
formă de viață", cu alte cuvinte "a transformat vitalitatea în productivitate"", apropiindu-l în această perspectivă de Goethe. Și, continuă:" Un factor modelator important este transmutarea întâmplărilor vieții în planul destinului, iar a calităților operei în plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
homini philosophari, nisi beatus sit. Sf. Augustin. Filosofii germani de la Leibnitz la Hegel sunt foarte obscuri; de aceia se plângeau că n-au fost înțeleși. Hegel a zis pe patul morții: "Un singur om m-a înțeles!..." Dar apoi îndată, adaose: "Încă nici acela, nu m-a înțeles." O altă caracteristică a acestor filosofi este că ei au apostosiat și jumătatea a doua a vieții au muncit ca să nege și să strice ce au clădit în întăia. E nedrept să dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dancingurile au un adoas mai bun și mai estetic decât ele (decât cele colorate cel puțin): sporturile. Observ de câtăva vreme mișcându-se în soare tineret cu siluete grațioase și glesne fine. Iar complicațiilor acelora lungi, bogate, încâlcite de stofe, adaose cu dantelării, cordele și garnituri sub care într-un corset de fier abia respira o cucoană totdeauna mai bine făcută decât trebuie, prefer un costum simplu și sprinten. Numai să n-ajungă la o moralitate care s-ar confunda cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stânile. Pe feciorii Starostelui Nechifor îi chiamă Onofrei (are glas mai gros) și Samoilă. Onofrei Sfarmă Piatră Samoilă Strâmbă Lemne. Armata turcească. Soliman Beglerbegul și unul din sfetnicii lui, înțelept care e plin de apropouri și proverbe orientale. Acesta se adaoge la Brăila, unde e cadiu și a judecat și pe Jder cel tânăr. iașma vălul pe față al turcoaicelor La Brăila, moschee mihrab un fel de altar nimbar locul predicilor Brăila Când e închis Ionuț și Stratonic îl ajută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vânturi. Rămășițele împăratului vechi nu s-au mai găsit. Statui de episcopi și sfinți prin colțurile cetății și biserica improvizată în mauzoleu. Săgetează cu trufie spre cer o clopotniță a bisericii nouă. Dar pare să fi sosit timpul ca să se adaoge și ea rămășițelor trecutului. Am băgat de samă Că minciuna nu plătește vamă. Calul hrănește-l ca pe un frate Apoi încalecă și-l bate. Decât pe jos Mai bine călare pe-o mârțoagă. Vaca de la vecin Are ugerul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aer ademenitor, că doar ești cusut cu galbenii prinși de pe echipajul babacăi 76. Pune pe o carte măcar prețul biciului care era o vechitură și nu făcea mai mult de o carboavă 77. Bine zici!... Hai, zgârcitule!... Pune prețul biciului, adaose Hermeziu; ori îl pierzi, ori îl îndoiești 78. Unde nu merge o carboavă! Ași!... întâmpină Iancu Rosetti, vroind să mă aducă la ambiție. El, dac-a pierde o carboavă, se spânzură; îl știu eu ce tacâm de om e. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. Da' bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. Și cine mai merge? Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă că omul cum și-o face singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ușurat de câțiva gologani, taxa intrărei pentru un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două focuri de pușcă ce s-au auzit în depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
țigane? Auilio! Și tu ești de-ai noștri! răspunse țiganul cu o mișcare de bucurie, parc-ar fi vroit și el să-mi sară în gât. I se înseninase fața ca și când ar fi văzut pe frate-so. Eu sunt de la Moldova, adaose el, am venit cu drumul-dă-foc, ș-acuma stau pe plecare, fiindcă nu prea a fost alijveriș 195 aici. Mergi sănătos, măi țigane, și să spui la ai tăi că tot e mai bine acolo decât aici între străini. Să trăiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
convinge pe președinte, [ea] își dete demisia din comitet, dăruind 10 000 lei. Germanii aprobară serbarea, rezervându-și jumătate locurile, cu plată, bineînțeles, ba chiar Tülff von Tscheppe subscrisese 1 000 lei pentru o lojă, refuzând pe cea regală. Ei adaoseră că vor fi bucuroși să participe și să vadă, în fine, [pe] doamnele mari rămase în București. Eu le propusei atunci să facem ca în Bruxelles, unde toate locurile cumpărate de belgieni fuseseră goale la reprezentație și germanii lăsați numai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cari Dan nu-i mai văzuse. Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul, celălalt vorbea cu Ruben. Ruben îi arătă hârtiile... omul se uită iute prin ele... fără îndoială, zise el pentru sine. De când îl cunoști? " adaose întorcîndu - se cătră evreu. - De mult. El cumpără de la mine cărți. În genere cele mai vechi și tot de - acele pe cari nu le mai putem vinde nimărui în lume. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de ori - așa număra ea cel puțin - dacă? dacă s-ar fi căzut. Ah! că prostu-i - gândi ea - nu poate vorbi și el de altăceva, azi cel puțin - adaose uitîndu-se timid în sus la el. Ce frumosu-i! ș-așa, când spune prostii, îmi place ș-așa - gândi tot ea. Apoi nu mai gândi nimic sau Dumnezeu știe ce - destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea înapoi; parcă te-ași iubi... atunci când ai fi supărată pe mine. - Nu pot fi... nu mă pot preface... în nimic, zise ea. E trist, adaose liniștită și cu glasul puțin mai adânc, căci de la amorul tău atârnă fericirea vieței mele întregi... Acuma Castelmare are jocul liber... nu am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
EminescuOpVII 130} - Știi. Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oras, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu! Mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălita în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara cătră Ieronim Fugi te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gâtul și-i zise încet: - Elise, spune-mi, oare fără tine, îngerul meu de pază, ce-ar prețui viața mea cea chinuită? - Nimic! - Taci, zise ea, închizîndu-i gura cu mânuța ei, nu zi nimic; ce-aș fi eu fără tine? adaose ea c-o dulce cochetărie - o păpușă. Treizeci de ani au trăit fără să aibă copii. Într-al treizeci și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat sănătos, care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea înapoi; parcă te-ași iubi,.. atunci când ai fi supărată pe mine. [dacă ai fi murit! ] - Nu pot fi... nu mă pot preface... în nimic, zise ca. E trist, adaose liniștită și cu glasul puțin mai adânc - căci de la amorul tău atârnă fericirea vieței mele întregi... Acuma Castelmare are jocul liber... nu am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el, căci tu nu vrei să știi nimica de mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la [-n] spânzurătoare. {EminescuOpVII 175} - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara, cătră Ieronim Fugi te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărei până sus în nourii gânditori din ceriul luceafărului ce se numește geniu.. Arătați-le iasma viitorului și se vor speria de el... Arătați-le unde - ar ajunge de-ar urma tot astfel și se vor întoarce... Dar în fine - adaose el c-un surâs sceptic - de ce să cercăm noi a rădica generațiunea cu umărul? Tot ce se-ntîmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să se stingă, se vor stinge și cu noi și fără de noi - de nu, nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-un surâs sceptic - de ce să cercăm noi a rădica generațiunea cu umărul? Tot ce se-ntîmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să se stingă, se vor stinge și cu noi și fără de noi - de nu, nu. Cosmopolit? adaose el încet, hm! cosmpolit sunt și eu; aș vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă de lumină, care are însă atâtea colori. O prismă cu mii de colori, un curcubeu cu mii de nuanțe. Națiunile nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și eu, mulțumit, îți voi săruta mînile și ochii... și tu-mi vei săruta fața, ca o fată cuminte tatălui ei ce-o laudă, și vom citi împreună și vom cânta împreună - ca acuma. - Dar fără scene tragice, se-nțelege, adaose ea surizînd. Ea se rupse cu vioiciune din brațele mele ce-o coprinsese și, cu talia răzem [ată ] de masă, se aplecă asupră-i spre a aprinde lampa. Degetele ei țineau apringioara asupra flacărei, și fața sa asupra lampei aprinse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi șterge colbul de pe cărțile tale, voi aranja hârtiile, voi drege penele stricate și când vei veni acasă va fi masa pusă... pânza albă, farfuriile curate, paharele limpezi de clare... după masă vom ședea la cafea, vom vorbi nerozii... apoi, adaose încet abia mișcîndu-și buzele, apoi... zic și eu, de... vom avea copii... un băiet frumos ca tine, icoana ta, s-o fetiță ca mine... Ah vom fi fericiți... - Da, fericiți! murmură el încet și-ntunecos. "O, Cezara! Suflet de demon
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ți-o trebui. Dar rămâi vo câteva zile la mine ca musafir. Ș-așa, cam tot singur la țară, mi se și mai urăște, om vorbi de cele trecute, de pe când eram holtei, de pe când îmblam să stricăm casele oamenilor, adaose el râzând, și uită și tu ce-i pe capul tău... știi, vorba ceea... capu să trăiască, belelele curg. - Drept ai... bine zici, zise Rufă ștergîndu-și cu vârful mânicii o lacrimă involuntară... capu să trăiască, că belelele curg din mila
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spunea cei ce au fost acolo, au făcut foarte mari pe la unii, pe la alții, ca să-și dreagă lucrul, să să întoarcă iar la scaunul său și nici într-un chip n-au putut până s-au făgăduit că va mai adaoge haraciul, care au și făcut, că l-au mai înmărit de cum au fost cu 240 de pungi și cu aceasta s-au împăcat și l-au primit de s-au împreunat." Se pune întrebarea firească dacă această politică mai slujea
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
să transplanteze în versul românesc formele armonice care îl încîntaseră în italiană. Adoptă astfel hexasilabul într-o variantă subtilă, compusă din doi dactili, pentru a contrabalansa scurtimea versului: "Din sînul timpului/ Ce zboară repede/ Peste noian,/ Derează-atomul/ Și către miile/ Adaoge-un an" (Imnul moldovenilor la anul nou). Altădată, octosilabul de aceeași origine apare format din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă/ A mînei lui Apele/ Ce figurezi aidoma/ Icoana feței mele!" (Alvir cătră a sa miniatură). Un vers ceva
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]