1,572 matches
-
palma desfăcuta apă clară, Spre-a pipai ce rece li-e parfumul Și lacom de noi, oamenii de-afară, Triști mistuiți de pofte cu duiumul. Căci trupul tău de carne iar da iamă Prin păpădii, le pîrjolesc în pilcuri, Ne-ademenesc chiar făr-a ține seama Cu soldurile în momeli și-n tîlcuri Nepricepute-aievea nici de îngeri Ce clipocesc că blegii în răsfrîngeri...
E-o nerăbdare-n fiecare flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8329_a_9654]
-
de Perrault volumului său, unul instalat după un protocol cunoscut pe pagina de titlu, celălalt strecurat pe furiș în frontispiciu, țin, pesemne, tot de joc, de șăgălnicia cu care el pare că ne propune ceva și, în același timp, ne ademenește cu altceva. Și în simbolistica poveștilor, în ciuda dimensiunii ei grave, “camuflate”, am putea spune, gîndindu-ne la Eliade, există și o privire de familiaritate, de șăgălnicie, privire uneori foarte evidentă, alteori abia schițată. Dimensiunea jucăușă, insinuată și aici nuanțează simbolurile pe
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
îndreaptă săgeata spre o farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
groase: "o puzderie de singurătăți/ doisprezece diavoli ciulesc urechile/ și zumzăie în grota somnului meu/ ei vin pe brînci împing pămîntul/ zorii din fața nopții/ ei umplu cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
de moartea Ioanei îi va întuneca chipul, sufletul și, cel mai rău, rațiunea. Să nu uităm că suntem în Evul Mediu și vremurile sunt obscure. Disperarea ducelui de Rais îl transformă într-o fiară care caută sufletul Ioanei în copiii ademeniți la castel și sacrificați. Un dubios abate Eustache Blanchet cere sprijinul toscanului Francesco Prelati pentru a-i vindeca stăpânul și planul acestuia este de-a dreptul -nota bene! - diabolic. Băieții răpiți erau sodomizați, vii sau morți, agățați în cârlige, zdrobiți
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
cu avionul. S-au ținut de capul meu toată ziulica să plecăm împreună, să schimb biletul, să nu-mi fie frică, în fond, și moartea este o experiență ce trebuie parcursă, aveau o ediție frumoasă Caragiale, cred, cu care mă ademeneau, de ce să pierd atîta timp cu trenul cînd avionul ne duce ca vîntul și ca gîndul. Mi-a fost rușine să continuu cu frica, cu primul zbor. Mi-am luat inima în dinți și...de atunci, zbor mereu, amintindu-mi
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de critică, intelectuale, de protocol, istorice, economice și sociale
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
Aleksandrovici cu Maria Petrovna Gromoslavskaia va fi suspectată. De ce să se fi căsătorit cu o femeie mai în vârstă decât el cu 3 sau 5 ani? Trebuie să fi fost ceva la mijloc. Poate că Șolohov a fost șantajat sau ademenit cu ceva, spre exemplu o lădiță cu manuscrise pe care el și le însușește... În 1928, când primele două volume ale Donului liniștit tocmai se publicaseră, "...a apărut și a început să circule prin redacții și edituri un jalnic zvon
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
județul Dolj, aproape toți localnicii cultivă căpșuni" (EZ 26.06.2004). Sensul de "culegător" absoarbe însă adesea și informația contextuală, astfel încît cuvîntul este folosit și pentru a desemna, generic (și ușor persiflant), orice persoană care muncește în străinătate: "Căpșunarii, ademeniți cu pensii suplimentare" (Curierul național 4158, 2004). Așa se poate ajunge și la utilizarea surprinzătoare de la care am pornit: cei plecați să cîștige în Irak fiind numiți "căpșunari" printr-un abuz ironic care creează și o imagine antifrastică. Cred că
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
cîte ai văzut cîndva, sau măcar amintește-ți, și ai să crezi că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd nu te-ai apucat să treci peste pagini, te ademenește coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
acordă tuturor spiritelor acest privilegiu și implicit dreptul de a fi demiurgi. întrucât fertilitatea, forța vitală și capacitatea de seducție ale materiei sunt nelimitate. Pulsând de posibilitți nesfârșite, ea așteaptă stimulul spiritului pentru a trece dintr-o formă în alta, ademenind cu nenumărate rezultate ale delirului ei orb. Atenție, însă: pasivă, senzual-receptivă, de o plasticitate feminină și disponibilă față de toți stimulii, ea reprezintă un teritoriu în afara legii, deschis șarlataniei și diletantismului, abuzurilor și manipulării Demiurgului. Existență inofensivă în cosmos, oricine poate
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
nu înseamnă că automat trecutul și viitorul sunt de jure ale noastre. Trecutul poate că da, findcă reprezintă un ideal care din punct de vedere artistic ne aparține, ne însoțește și ne marchează. Viitorul însă, nicidecum. El doar provoacă, ne ademenește și, în cele din urmă, ne abandonează. Mai mult, viitorul muzicii savante nici nu există; el este doar contemplația transfigurată a prezentului. Un prezent el însuși nebulos, incert și, nu de puține ori, deconcertant. Altfel spus, viitorul a contractat cea
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile primului volum: senzația unei "vieți ulterioare" și a insignifianței identitare ("S-a dus viața
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
mi se mai părea cuviincios să prezint poeți din țară, lucru pe care îl puteau face alți italieniști. Faptul că printre cei trei sau patru autori eu mi-aș fi avut locul (uno di quale fosse lei) nu mă mai ademenea peste măsură. În ce privește "revelația" nepăsării celor doi mari prieteni florentini față de poezia mea, ei aveau perfectă dreptate! Vine, cum zice locutorul popular, vine "poetul lui pește" pe Arno, cu niscaiva poeme pe care și le tradusese singur (într-o limbă
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
rafturi. În felul acesta, mereu, cînd ies din casă, car cu mine niște sacoșe uriașe, stîrnind panică în jur, cea din mine fiind stopată de diazepame... (Diazepamele mi le procur numai cu rețetă și în cantități mici, să nu mă ademenească diavolul la excese ce mi-ar putea fi fatale. O dată, fiind în concediu, scăpat de supravegherea soției și a copilului, bucuros, era să mă sinucid, înghițind un pumn de antinevralgice ce le luasem drept vitamina C, lucru ciudat fiindcă, în
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
dovedesc o neînchipuită îndărătnicie spre a-și menține prada în capcană, spre a impune bietului om o terapie care poate fi înțeleasă numai dacă știi că respectivul ins e doar un pretext pentru propria lor vindecare. O dată căzut în plasă, ademenit în cabinetele lor, omul e la mâna lor, fără apărare, iar ei, lungindu-l pe un divan, caută să-l mențină cât mai mult în poziția asta ca să-și facă propriul lor tratament. În strategia mea de a fugi de
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul ei putea reproduce cu o tulburătoare precizie expresiile cele mai contradictorii ale oricărei ființe — bărbat, femeie, chiar și animal. Azvîrlindu-se nebunește în mitologia magazinelor de modă, își desfășura toate
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
pluteau cojite și franjurate la gură adevărul era speriat de scopurile în care fusese utilizat și se străduia să devină melc în mâna ei strânsă tare de emoția muzicii de pe mal menită ca un bărbat făcut din note s-o ademenească la suprafață într-o clepsidră de nuc și diamant marea se scurgea prin gaura cheii nimic nu era normal deși totul era anormal spânzurat așa că adevărul nădușea ca un hamal ca un animal nocturn diurn și taciturn el o visase
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
Bisericii "Fraumünster" din Zürich pictate de Marc Chagall Le-ai strigat ultima oară lîngă Monumentul Reformei din Geneva Regretă nimicul promis Te înalță, te scufundă făcînd din tine un grădinar al eșecului Nu cumva tu ești cel născut în moarte? Ademenite de oglinzi se îndepărtează, revin Fiecare ar vrea să afle destinul său Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd regatul fiecărui val Revista Mai întîi sosi revista - sol ce anunță rugul Tremur de margine - cronica? Cascadă înălțată
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
și la cea a boierilor Bărăganului, îmbrăcând manierele unui vătaf sau ale unui orășean școlit, după interlocutorul de moment. "Sunt la mâna parșivului, scrie Mateiu, el bate iarmaroacele, crâșmele și bea adălmașuri cu speculanții locului; le folosește limbajul sărac, vulgar, ademenindu-i cu grosolănie la afacerile lui, la politica lui. Nu poți să nu-i admiri talentul - fiindcă e un talent și ăsta, să înjuri, să porți cizme de noroi, să-ți sufli mucii cu degetele. Înțeleg că numai așa merge
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
de ispite, ca biruindu-le să propășească pe calea binelui, până la capăt. Ispitele sunt înțelese de Sfinții Părinți ca niște probe la care este supus cineva spre verificarea credinței, nădejdii, dragostei, răbdării etc. Ele sunt încercări și tentații care ne ademenesc, ne împiedică de la cele bune și folositoare și ne îndeamnă la rău. Vorbind despre ispite, scriitorul filocalic Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Marcu Ascetul, Despre botez, trad
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pentru faptul că ispitește și îndeamnă la rău. Referitor la acestea, Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui operă a fost de nenumătrate ori sursă de inspirație pentru Părinții filocalici, precizează: „Noi admitem că la foarte mult păcate Satana ne ademenește; însă la cele mai multe noi înșine ne dedăm, prin trândăvia și lenevirea noastră. Nicăieri nu zice Sfânta Scriptură că, la fratricidul lui Cain, Satana ar fi fost în joc. Dar să presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
dacă și-a văzut de la Horecea Mănăstirii. , mi-a mărturisit unul dintre cei mai distinși bucovineni din București. Nu l-am mai întrebat cât de dureros l-au înțepat ghimpii acelor flori, care pentru prima dată în viață l-au ademenit să întindă mâna spre un lucru <străin>”. Sub titlul Plini de daruri și haruri, Maria Toacă sintetizează - în linii sigure, cu vibrații și scânteieri de icoane pe sticlă, cu adevărat tărănești, ori, mai de grabă, cu desfășurări ample, de o
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Marea, Marea... Marea-și arunca valurile; Și le fura ei însăși. Păzeai acea mare frustrată de ce i se putea întâmpla, păzeai o solitudine învolburată,. un capriciu de femeie destrăbălată. Intrai și tu în această destrăbălare care te cuprindea. Marea te ademenea, te vindea... Poem lui Aurel Dumitrașcu în stranietatea timpului, aprind o lacrimă - un felinar umed... Dacă sunt Vă dăruiesc puțin nimic ce nu vă strică și poate o mirare, din curcubeul spart chiar mai puțin. Vă dăruiesc un strigăt rătăcit
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]