82 matches
-
FACTICE... "] Este mișcarea din Moldova factice și o operă a d-lui Cogălniceanu, precum zice "Romînul", sau este un sâmbure real în ea - iată întrebarea. Văzând că cestiunea servă ca argument pro si contra unui om, am fi într-adevăr ademeniți a crede că mișcarea e factice, ca multe lucruri de la noi din țară; dar din nenorocire d. Cogălniceanu nu este inspiratorul nemulțămirilor generale din Moldova, ci d-sa le dă numai accentul cuvenit prin organul amicilor săi politici. "Romînul" este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
periferia societății. Zurbagiul, eroul lui Zinoviev, "s-a proiectat (în stil existențialist) odată pentru totdeauna cîine de pripas, capră rîioasă, călugăr, bandit, cerșetor, smintit, nebun, pentru (întru) libertate". O astfel de poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de poet gata să-și înflorească textul cu metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o cărticică de schițe și nuvele, Din taina sufletului. Ca autor de proză, M. se comportă contradictoriu. Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale subconștientului, cu lunecări în macabru, cultivă, pe de altă parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
să-l facă pe Agliè să intre În Plan, fără ca el să știe. Pe de altă parte, era tipic pentru Belbo să Încerce revanșe al căror unic martor să fie el. Nu din pudoare, ci din neîncredere În mărturia altcuiva. Ademenit să alunece În Plan, Agliè ar fi fost anulat, s-ar fi topit În fum ca mucul unei lumânări. Ireal ca și Templierii din Provins, ca Rozacruceenii și ca Belbo Însuși. Trebuie că nu-i greu, se gândea Belbo: i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și generos; în al doilea rînd, dacă nu cumva ordinea se cuvine a fi inversată, este cauza jertfirii de sine; și, în sfîrșit, rezultatul acțiunii dramatice, disperate care, în fond, se arată ca accident de interes local (Osiris se lasă ademenit să intre în lada de lemn, apoi hăcuit; Decebal și Socrate se sinucid, ambii constrînși de împrejurări presante: întîmplări mai mult obișnuite decît spectaculoase). Dar scenariul celor trei este nou în comparație cu modelul Iștar-Inanna. Dorința era să se vadă ce-ar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
le zălogești libertatea, tu le-ai sporit-o și mai mult, aruncănd pe veci chinuitoarea ei povară asupra sufletului omenesc! Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimțită a omului, ai dorit ca el să te urmeze de bunăvoie, ademenit și subjugat de tine, de ideea ta. ” În Marele Inchizitor, Dostoievski crează o scenă halucinantă aproape: Iisus asistănd tăcut și blănd la reproșurile pe care mai marele inchiziției i le face pentru că a îndrăznit să perturbe din nou cu prezența
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
a f i f ericiți, alergăm după această fericire care în realitate nu exis tă. Cineva ne aruncă nada, iar noi alergăm din toat e p uterile după ea. Dar care este scopul real pentru care noi oamen ii suntem ademeniți toată viața? Un scop trebuie să existe. Un scop în conformitate cu realitatea pe care o trăim. Iar pentru cine n a înțeles încă, trebuie spus că răspunsul a fost dat încă de acum 2000 de ani Dar ast a d oar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
administrativ al Galiției a înrăutățit și mai mult lucrurile. Limba română a început a pierde teren în fața celei germane și, după 1800, și în fața limbii polone, aceasta asociindu-se și cu degradarea statutului autohtonilor, o parte dintre vîrfurile acestora lăsîndu-se ademeniți să treacă de partea aristocrației timpului. Limba și cultura română se aflau în decădere, în schimb începea să se impună limba rutenilor, apropiată de limba polonă și susținută aici de polonezi. Aceasta va marca evoluția celor două etnii, românii și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care se îngrijește prin incantații ce constau în discursuri frumoase care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Atunci când sufletul posedă liniste și înțelepciune, atunci este usor să o transmită întregului corp. Există lucruri însă, care nu pot fi înduplecate, ademenite, „furate”. Orfeu, prin darul său a reușit să îmblânzească animalele, să liniștească apele, să pună stăpânire pe natură și în cele din urmă și pe superiorii săi ce alcătuiau divinitatea. Cântul său a facut să vibreze sceptrul lui Hades și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
administrativ al Galiției a Înrăutățit și mai mult lucrurile. Limba română a Început a pierde teren În fața celei germane și, după 1800, și În fața limbii polone, aceasta asociindu-se și cu degradarea statutului autohtonilor, o parte dintre vîrfurile acestora lăsîndu-se ademeniți să treacă de partea aristocrației timpului. Limba și cultura română se aflau În decădere, În schimb Începea să se impună limba rutenilor, apropiată de limba polonă și susținută aici de polonezi. Aceasta va marca evoluția celor două etnii, românii și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
e că sunt abordați după miezul nopții de un individ masiv și hirsut, cu un pandantiv de aur în formă de lamă de ras și pe umăr cu un aparat de fotografiat, detalii, așa cum vom vedea, deloc neglijabile. Se lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Negreșit, ne raportăm doar la un simplu instrument prin care factorul religios este pus să slujească scopuri politice. Fiind un popor majoritar ortodox, proiectul eurasiatic ar putea să ni se pară o ofertă tentantă. Ar fi trist să ne lăsăm ademeniți, uitând că am îndurat apăsarea tiraniei stepelor, indiferent că a purtat blazon țarist sau stemă sovietică (deportări, execuții, spolierea resurselor, schingiuirea identității). Noi nu suntem compatibili nici cu viziunea fundamentalist religioasă a Rusiei pravoslavnice. Nu întâmplător, conform firii noastre mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
virtute. Nu te interesează unde ești, aici ori în altă parte...Deodată, cobori forțat pe pământ, ai văzut-o, trecea dezinvoltă: înaltă, superbă, ispititoare. Ai fi vrut să te înșeli, să plutești liniștit cu capul în nori. Te-ai lăsat ademenit și ai aterizat pe trotuar. Țopăiai ca un cangur cu marsupiul vraiște. Ai urmărit-o ca un netrebnic, nu știai ce sa faci, să intri în vorbă cu ea, să mai aștepți? Cum ești obișnuit să amâni, n-ai rezistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prakrti), ea este măyă Stăpânului (Rudra-Siva), "magia" creatoare care înlănțuie toate ființele individuale (IV, 9-10). Prin urmare, creația cosmică poate fi înțeleasă fie ca o emanație divină, fie ca un "joc" (lila) în care, orbiți de ignoranță, oamenii se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin Sămkhya și Yoga, adică prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de cale de eliberare, alături de gnosă, metodă preponderentă în Upanișadele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se dă bătută, Încearcă să-l momească invocând familia regală: „Dacă ai ști ce primire am avut În Los Angeles, a fost și prințesa Anne! Și aici sunt așteptați la premieră Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce, ne privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nimeni nu auzise plânsul Nicolei în tot acest timp cât Alin stătuse departe de ea. Nu avusese prilejul să plângă pe umărul cuiva, deși trecuse cea mai dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi cuprinse întreg trupul răvășindu-i gândurile și simțirea, făcând-o să îmbrățișeze cu bună știință nesăbuința, ispitită de flacăra vie a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scrie multă poezie și poezia este chiar iubită. De-a lungul timpului aici au scris Dosoftei, Alecsandri și Eminescu, Codreanu, Topîrceanu și Philippide, Cazimir, Lesnea, Labiș, Fl. M. Petrescu, Dan Laurențiu, Romanescu, Ivănescu, Ursachi, urmați de o pleiadă de valoare, ademenită, cucerită, subjugată de vibrațiile liricului. Emanuela Ilie a avut inspirația să scrie "Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane" (2011) în care cartografiază realitatea liricii din "dulcele târg" de azi. Iașul "adăpostește mai bine de 200 de autori de cărți, subintitulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cămașa mea de noapte era, din perspectiva de-atunci, o cămașă citadină cu liziera iernatică a satului, iar din perspectiva de azi, purtată de Inge Wenzel, ea este o cămașă rural-citadină - ca un somn hibernal într-un amărât de cătun, ademenită să ajungă, din lipsă de material și din prejudecată împotriva orășencelor, un decolteu croșetat. Orice-ar fi cusut bunica, avea totdeauna grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această cămașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
libertate, de acces pe baza consimțământului și a liberei alegeri a individului, și nu pe obligarea acestuia de a urma o cale sau alta. Publicul-țintă al educației la distanță nu este unul captiv, ca în cazul educației școlare; el trebuie ademenit, trebuie să i se inculce ideea că „face ce vrea”, că învață „singur”. Procedeele pedagogice se vor structura pe liniamentele acestei iluzii - iluzie greu de întreținut chiar și de către cei mai iscusiți psihopedagogi și didacticieni! 6.4. Atuurile educației la
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
poezie franceză (Baudelaire, Verlaine, Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
două,/ Și două sprâncene lungi, prelungi, urâte,/ Doi umeri, da, și șolduri numai două,/ Dar gemete, dar scrâșnete, dar chiote, cîte...". (Două) Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
serie de manifestări destul de frecvente în Statele Unite în condițiile în care instituțiile culturale beneficiază doar de un suport minimal al statului. Pe lângă dreptul de a-și asocia numele de clădiri și săli de mari și mici dimensiuni, donatori potențiali sunt „ademeniți” cu expoziții dedicate colecțiilor pe care le-au alcătuit, în speranța că ele vor fi făcute cadou instituțiilor organizatoare. Uneori aceste colecții sunt excepționale. Alteori doar mediocre.
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
personaje, în exploatarea unor teme tradiționale (ca, de pildă, dobândirea unei moșteniri), după cum inteligența care gândește posibilul, în contraponderea realului, nu se poate abține de la demistificarea literaturii. în Nesfârșitele primejdii presupune o satisfacție a instaurării convențiilor narative, afișate la îndemâna cititorului ademenit că are acces la secretul producerii romanului. Construcția și deconstrucția, credibilizarea și decredibilizarea narațiunii, ficționalizarea naratorului și verosimilizarea romancierului ca personaj devin un fel de joc de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
apartenența omului la societate se exprimă cel mai adesea prin metoda detaliilor materiale concrete." (pag. 45) Am reprodus aceste fragmente generoase pentru a scuti volumul lui Toma Pavel de instantaneele reducționiste de care o lectură critică s-ar putea lăsa ademenită. Da, e limpede că întregul studiu pornește, în mod intim, de la pasiunea nedisimulată pentru începuturile ezitante ale romanului european. Însă la fel de clar găsesc că nici scrierile pastorale, nici romanul cavaleresc, nici poveștile din jurul câte unui picaro nu sunt resuscitate din
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]