45 matches
-
de alta. Primul și cel mai important factor de reglare și control al secreției de gonadotrofine hipofizare este reprezentat de hormonii secretați de glandele sexuale. Lipsa lor din circulație la animalele castrate determină creșterea conținutului în FSH și LH al adenohipofizei atât la femelă, cât și la mascul. Această creștere se însoțește de hipersecreție și concentrații plasmatice ridicate atât de FSH, cât și de LH. De altfel, odată cu instalarea menopauzei la femeie și întreruperea secreției ovariene, plasma și urina prezintă valori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au mai fost găsite și alte substanțe biologic active (peptide) ce intervin în reglarea activității de nutriție a organismului, dar a căror structură sau rol nu sunt încă suficient de bine precizate. Astfel, ACTH se găsește prezent, în afară de ariile cunoscute (adenohipofiză, hipotalamus, sistem limbic, trunchi cerebral și bulb), și în celulele endocrine din pancreas, stomac și duoden. La nivelul intestinului, el are efecte opioid-like antagonizate de naloxon. Enkefalinele au fost identificate și ele în stomac și duoden, în celulele endocrine și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți neurohipofizari, se sintetizează în nucleii supraoptic
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Este implicată în fiziologia actului sexual atât la femeie (contracții uterine orgasmice), cât și la bărbat (peristaltismul căilor spermatice în procesul ejaculării). Este implicată în reacțiile miotonice din diversele faze ale ciclului de răspuns sexual la ambele sexe. Hormonii adenohipofizari Adenohipofiza este locul de secreție al unor hormoni polipeptidici (GH, PRL, ACTH) și glicoproteici (TSH, PSH, LH) care controlează funcția glandelor periferice (hormoni glandulotropi) sau acționează direct pe diverse aparate, sisteme, metabolisme. GH (STH) hormonul somatotrop: este o structură polipeptidică cu
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
0,8/1,5 cm, cu aspect de bob de năut și o greutate de 0,5-0,8 g. La femeia gravidă, greutatea ei se dublează. Hipofiza este alcătuită din două porțiuni distincte embriologic, structural și funcțional. Lobul anterior sau adenohipofiza are origine ectodermică; ea provine dintr-o evaginare a pungii Rathke și constituie 75% din glandă. Lobul posterior sau neurohipofiza are origine diencefalică. ˛ntre cei doi lobi există o porțiune mică, lobul intermediar, rudimentar la om. Vascularizația hipofizei este asigurată
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
spre săptămâna a 12-a, pornind de la celulele secretante de GH. În această cascadă complexă de inductori genetici, numeroși factori transcripționali joacă un rol important, dar și alte proteine ale dezvoltării intervin în organogeneza hipofizară. Histologie: 1. Clasic, la nivelul adenohipofizei se descriu celule: acidofile bazofile cromofobe 2. Imunohistochimic și în microscopia electronică, după secreție se descriu celule: somatotrope: 50% lactotrope: 10-15% tireotrope: 10% corticotrope: 15-20% gonadotrope: 10-15% alte tipuri celulare: cromofobe, celule primitive de diferențiere posibil producătoare de hormoni neidentificați
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a două sau mai multe glande endocrine la același subiect. Cele două forme majore de MEN (tabelul 61) sunt: MEN 1, cunoscut sub numele de sindrom Wermer și caracterizat prin apariția asociată de tumori ale glandelor paratiroide, pancreasului endocrin și adenohipofiza, și MEN 2 sau sindromul Sipple, caracterizat aproape invariabil de prezența carcinomului medular tiroidian (Medullar Thyroid Carcinoma, MTC). Există trei variante mari de MEN 2, cunoscute sub denumirile de MEN 2A, MEN 2B (sindrom Wagenmann-Froboese) și MTC familială izolată (Familial
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cu penetranță incompletă. Neoplazia endocrină multiplă tip 1 (MEN 1) este o afecțiune ereditară caracterizată prin apariția de: tumori cu evoluție lentă ale glandelor paratiroide (cel mai frecvent hiperparatiroidism primar multiglandular), ale pancreasului endocrin (cel mai frecvent gastrinom) și ale adenohipofizei (cel mai frecvent adenom cromofob nefuncțional, vezi tabelul 62). Marea majoritate a cazurilor de MEN 1 apare în context familial. Afecțiunea se transmite autosomal dominant, deși poate apărea sporadic în rare cazuri. Recent, s-a descris prin tehnică de linkage
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
șaua turcească și este conectată la hipotalamus prin tija hipofizară care ajunge la hipofiză după ce străbate un orificiu în diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu. O lamă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu. O lamă subțire a adenohipofizei, pars tubelaris, înconjoară porțiunea terminală a tijei hipofizare și se extinde pe o scurtă porțiune deasupra diafragmei selare. Lobul posterior are o porțiune îngustă situată cranial, care formează tija hipofizară și o porțiune distală mai voluminoasă, ce devine neurohipofiza. Hipotalamusul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu ocazia autopsiilor (3-22%). În cele mai multe cazuri sunt intraselare, localizarea lor strict supraselară fiind excepțională. Nu se cunoaște o predilecție rasială. Vârsta medie, când acestea devin simptomatice, este între 40 și 50 de ani. Prezentarea clinică Manifestările clinice datorate disfuncției adenohipofizei sau neurohipofizei, compresiunii tijei hipofizare, compresiunii chiasmei devin evidente odată cu creșterea în dimensiuni a chistului. Cefaleea frontală reprezintă un simptom frecvent întâlnit, poate avea caracter cronic sau se poate manifesta fulminant, în cazul instalării infarctului sau hemoragiei intrachistice. Copiii se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tiroidă, paratiroidele, suprarenalele, gonadele (ovarele și testiculele), pancreasul endocrin, epifiza, timusul. Deși structura și originea lor este diferită actiuneaza în strânsă interrelație. Parenchimul glandelor este format din: cordoane de celule aflate în strânsă corelație cu: bogată rețea de capilare sanguine (adenohipofiza, paratiroidele, corticosuprarenalele); vezicule mărginite de un strat de celule epiteliale secretoare (foliculii tiroidieni); celule nevroglice (neurohipofiza, o parte a epifizei) sau chiar neuroni simpatici cu rol secretor (medulosuprarenala). În condițiile fiziologice, fiecare glanda endocrina are o activitate secretorie constantă, care
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
diverse mutații ale acestei gene sunt însoțite de GHD, deficit prolactinic și deficiențe de grade diferite ale secreției de TSH în câteva zeci de familii. Aceste mutații se transmit autozomal dominant sau recesiv . Uneori, mutațiile Pit1 pot avea expresie imagistică, adenohipofiza suferind diverse grade de hipoplazie. Aceeași mutație poate determina expresii fenotipice diferite la diverși membri ai familiei . Cele mai frecvente mutații determină o legare prelungită a Pit1 în regiunea promotor a genelor a căror transcripție este modulată, cauzând un efect
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
placenta maternă, care induce relaxarea ligamentului interpubian, relaxarea articulațiilor bazinului și dilatarea cervixului, contribuind la formarea canalului natal și deschiderea cervixului în timpul parturiției (BOITOR I. 1979, FIRST N.L. și col. 1984, RUNCEANU L. 1994). Prolactina, un hormon luteotrop secretat de adenohipofiză este implicată în procesul de lactogeneză, astfel că înainte de parturiție, cu câteva zile, înregistrează creșteri progresive ale concentației serice. Reglarea neurală a secrețiilor endocrine din timpul parturiției are loc pe baza stimulilor locali proveniți de la nivelul uterului și cervixului, care
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde există un plex capilar primar de la care pleacă vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se îndreaptă infero-caudal prin tija hipofizei și se termină în hipofiză. În jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei) se formează un plex capilar secundar, rezultând în acest fel un sistem vascular port hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecrețiile din celulele nucleilor hipotalamici către hipofiză. Stimulii senzoriali externi ajung să determine impulsuri nervoase la nivelul
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
a gonadotropinelor; P-RH și P-IH - hormonul de eliberare și respectiv de inhibare a prolactinei; Ocitocina. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Releasing Hormons - RH, Releasing Factors - RF sau Gonadorelina) este un decapeptid care prin sistemul port hipotalamo-hipofizar ajunge în adenohipofiza (lobul anterior al hipofizei) unde induce secreția celor două gonadotropine: FSH - hormonul de stimulare foliculară; LH - hormonul de luteinizare. Ocitocina este un hormon peptidic sintetizat în pericarionii nucleilor hipotalamici (supraoptic și paraventricular). Fiind cuplată cu neurofizina, proteină specifică, ocitocina este
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
reflexului este nervul pelvin. În timpul dilatării căilor genitale sau prin acțiuni mecanice apar și contracții uterine și lactoree. Hipofiza este organul neuroglandular situat la fața ventrală a creierului intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomică a celor două părți: hipofiza anterioară (adenohipofiza) hipofiza posterioară (neurohipofiza) Dintre hormoni hipofizei, cu importanță majoră pentru activitatea de reproducție a femelelor sunt gonadotropinele (FSH și LH) și prolactina (LTH). În mod indirect activitatea de reproducție este influențată de hormonul tireotrop (TTH) și hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Activitatea
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
histaminei produși de limfociteleT (OLINESCU, 1995, TRIF, R., și VIOR, C., 1996). Între cele trei sisteme (nervos, endocrin, imun) s au stabilit influențe reciproce prin intermediul unor factori moleculari care le mediază: mesageri imunitari (citokine, limfokine), factori hipotalamici de reglare a adenohipofizei (factor de eliberare a corticotropinelor C-RF), care reglează sinteza de ACTH și glucocorticoizi (TRIF, R., și VIOR, C., 1996), (fig. 42). 3.8.3. Profilul imunologic în perioada puerperală Definirea capacității de autoapărare și implicit a competenței imunologice a
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
în sinusul sfenoidal. Frecvent apar degenerări chistice și calcificări intratumorale. Hemoragia intratumorală este mai comună macroadenoamelor. Examinarea RMN a devenit de elecție în diagnosticul adenoamelor pituitare și în diagnosticul diferențial de alte tumori. Semnele indirecte sunt: asimetria conturului superior al adenohipofizei și deplasarea infundibulului și a tijei pituitare. Una din cele mai serioase probleme este identificarea diafragmului selar care poate fi rupt de către tumoră. Acest lucru este extrem de important pentru planificarea tratamentului chirurgical (transnazal sau transcranian) [2,3] (fig. 3.82
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]