KorAP: Find »[drukola/base=adiacență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

67 matches

Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791

câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul perechii de adiacență întrebare - răspuns (conferință de presă, examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus interacțiunile 23, 24, 27, 39, 69), în ciuda faptului că au rol de structurare a discursului, întrebările sunt frecvent atenuate prin lungi presecvențe, pasaje narative menite să diminueze forța

[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724

aici voit subiective: dacă Banatul și-a creat o identitate europeană interculturală, cum se reflectă ea acum în sferele marginale, în zonele rurale ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul

Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

PI.~1650: 5v) b. nu socotiiu de neamul acel și ziș (CP1.1577: 185r) (23) a. va veni aceastea cărți creștinești (CCat.1560: 2r) b. iară muiareaceaeace-ș va lăsa bărbatul (CPrav.1560-2: 3v) Demonstrativul postnominal tare apare fie în strictă adiacență la substantivul-centru articulat hotărât, fie nonadiacent la substantivul definit (mai rar): (24) a. in anuluacesta 1593 (DÎ.1593: CXIII) b. fiiulumieuacesta mortu era (CC2.1581: 21) Atât formele slabe (25a), cât și formele tari (25b) pot funcționa pronominal: (25) a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
respectiv, vP). O altă observație de importanță majoră pentru a înțelege morfosintaxa verbului în româna contemporană, cunoscută din lucrările tradiționale (Guțu Romalo 1962) și discutată din perspectivă generativă pentru prima dată de Dobrovie-Sorin (1994) (v. și Barbu 1999), privește stricta adiacență dintre elementele nucleului verbal (NEG - CL - V pentru structurile sintetice, respectiv NEG - CL - AUX (- AUX) - V pentru structurile analitice): nucleul verbal poate fi dislocat doar de adverbele clitice mai, cam, și, prea, tot, elemente cu statut de centru (X0), nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
v. Roberts 2011 pentru discuții) și încorporantă (Baker 1988; Roberts 1991) prin însăși natura sa (8). (8) a. XP b. XP ei ei X0 YP ==> Y0+X0 YP ei ei Y0 .. Y0 Deși oferă o explicație elegantă pentru efectele de adiacență din nucleul verbal, soluția centrului complex se lovește de o serie de probleme empirice, sincronice și diacronice. În primul rând, nu este clar cum poate fi analizată inversiunea V-CL / V-CL-AUX, normă gramaticală contemporană a formării imperativului pozitiv, a gerunziului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lexical va preceda auxilarul în construcțiile perifrastice, fapt puternic contrazis empiric 4. Predicțiile de linearizare incorecte sunt încă un argument împotriva formării de centre complexe. O altă soluție (implicită la unii autori, explicită la alții) de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de Tescari Neto (2012) la portugheza braziliană și sugerat de Laenzlinger și Soare (2004) pentru română. Avantajul sincronic direct este că, în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului în română, strategia de deplasare XP explică în mod direct efectele de adiacență a componentelor nucleului verbal: specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar se proiectează, însă sunt ocupați de verbul însuși deplasat ca grup. Mai mult, cel puțin prin raportare la româna contemporană, deplasarea de tip XP a verbului poate fi văzută ca o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
într-un specificator din domeniul flexionar (Alexiadou și Anagnostopoulou 2001), ambele opțiuni fiind posibile din punct de vedere teoretic •de altfel, predicația opțiunii de deplasare a grupului este că specificatorii din domeniul flexionar sunt blocați, derivându-se astfel efectele de adiacență folosite ca argument pentru analiza deplasării centrului (v. Dobrovie-Sorin 1994; Barbu 1999; Giurgea 2011 i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se ridică întotdeauna verbul lexical în structurile perifrastice: auxiliarele sunt centre (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
aspect care necesită cercetări mai amănunțite privește interpretarea temporală a formelor modale irrealis Relevanța faptelor examinate • poziția înaltă atât a formelor sintetice, cât și a formelor analitice în conjuncție cu deplasarea verbului ca grup explică în mod direct efectele de adiacență din grupul verbal (v. §1 supra) • acceptând ideea că strategia de deplasare a verbului este deplasare XP, nu deplasare X0, predicția analizei este că, în cazul deplasării în domeniul C, în mod sistematic se va deplasa verbul lexical (verbul sintetic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de limbi nu garantează deci și existența aceluiași tip de orientare a pronumelor clitice. Rivero (1997) propune două criterii pentru distingerea cele două tipuri de orientare a cliticelor: poziția față de negație și elementele cu care se stabilește o relație de adiacență(de natură morfosintactică). În sistemele orientate spre C, cliticele stabilesc relații de adiacență cu complementizatorii și precedă mărcile de negație (exemplificare prin sârbo-croată, apud Rivero 1997: 173): (104) a. Ako to on bolje radi, ... (sârbo-croată) dacă o el bine face

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
clitice. Rivero (1997) propune două criterii pentru distingerea cele două tipuri de orientare a cliticelor: poziția față de negație și elementele cu care se stabilește o relație de adiacență(de natură morfosintactică). În sistemele orientate spre C, cliticele stabilesc relații de adiacență cu complementizatorii și precedă mărcile de negație (exemplificare prin sârbo-croată, apud Rivero 1997: 173): (104) a. Ako to on bolje radi, ... (sârbo-croată) dacă o el bine face.PREZ.3SG b. *Ako on bolje to radi, ... Dacă o face bine el

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Dacă o face bine el' (105) a. Ako ti bog ne pomogne, ... dacă te Dumnezeu nu ajută.PREZ.3SG b. *Ako bog neti pomogne, ... Dacă Dumnezeu nu te ajută' În schimb, în sistemele orientate spre I, cliticele stabilesc relații de adiacență cu verbul (forma sintetică / auxiliarul (primul auxiliar)) și sunt precedate de negație (exemplificare prin română 53): (106) a. dacă el îlface bine b. *dacă îl el face (107) a. dacă Dumnezeu nute ajută b. *dacă te(Dumnezeu)nu ajută Adiacența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adiacență cu verbul (forma sintetică / auxiliarul (primul auxiliar)) și sunt precedate de negație (exemplificare prin română 53): (106) a. dacă el îlface bine b. *dacă îl el face (107) a. dacă Dumnezeu nute ajută b. *dacă te(Dumnezeu)nu ajută Adiacența la complementizatori înalți (FORCE 0) (e.g. că) este posibilă în română, însă apare ca efect al faptului că niciun constituent nu accesează periferia stângă (108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
înalți (FORCE 0) (e.g. că) este posibilă în română, însă apare ca efect al faptului că niciun constituent nu accesează periferia stângă (108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în română, însă apare ca efect al faptului că niciun constituent nu accesează periferia stângă (108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl văd (109) a. să-l văd b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dublarea complementizatorului / recomplementare sunt un prim argument pentru generarea lui să în poziția FIN0 (poziția FORCE fiind ocupată de cel de al doilea complementizator). Următoarele argumente distribuționale susțin această idee. În primul rând, generarea în FIN a lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți complementizatori, care permit interpoziția de constituenți între ei și nucleul flexionar (133a-b): (133) a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel, auxiliarele se generează în mod direct în poziție de centru al MOOD0, iar verbul lexical se ridică din domeniul vP prin mișcare locală spec-la-spec la [Spec, TP]. Deplasarea prin specificatori explică efectele de adiacență din nucleul flexionar românesc: specificatorii proiecțiilor verbale sunt în mod sistematic blocați (de VP sau de urma sa), astfel că nu pot găzdui alți constituenți. (vi) Cât privește structurile cu deplasare la C, am arătat că proiecția care găzduiește VP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) c. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) d. sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (19) n-auridicatu-să nimeni cu nici o pâră (AB: 279;Todi 2001: 49) Adiacența la complementizator a pronumelor clitice este posibilă (20), însă doar în condițiile în care periferia stângă a propoziției nu este accesată de constituenți marcați pragmatic; odată ce pozițiile de topic sau focus din periferia stângă sunt accesate, se observă că adiacența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Adiacența la complementizator a pronumelor clitice este posibilă (20), însă doar în condițiile în care periferia stângă a propoziției nu este accesată de constituenți marcați pragmatic; odată ce pozițiile de topic sau focus din periferia stângă sunt accesate, se observă că adiacența la complementizator a pronumelor clitice este doar aparentă, cliticul pronominal fiind, de fapt, adiacent la verb (21). În rarele situații în care inversiunea verbală are loc în propoziția subordonată (v. §3.2.2.2 infra), se observă că pronumele clitic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a. căeim-au căutat până la moarte (DÎ.1591-600:VIII) b. căcu direptate și giudeț adevărat toatele aduseș asupră de noi (DDL.1679: 122) (22) Ferecați flămânzii acmu că săturai-se-vor ti (CT.1560-1: 126r-v) Poziția față de negatorul propozițional nu și adiacența la nucleul verbal arată neechivoc că, în româna veche, orientarea pronumelor clitice este tot către flexiune, la fel ca în româna modernă. Rezultă deci că raportul procliză / encliză derivă din deplasarea verbului în poziții diferite în structura propoziției (V-la-I / V-la-C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de Rizzi (1997), în care topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului (TOP1P > FOCP > TOP2P (>FINP)) (v. discuția din §II.2.2)36. Așadar, ca și în cazul inversiunii din româna modernă, sub analiza V-la-FOC rămâne neexplicată adiacența strictă a verbului la pronumele clitic și/sau la auxiliar și neatestarea structurilor de tipul V-XP-AUX/V-XP-CL/V-XP-CL-AUX. Cu alte cuvinte, ce blochează lexicalizarea proiecției TOP2P, în condițiile în care există consens asupra faptului că auxiliarele și cliticele nu se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Spec,)FINP; această analiză explică în mod direct: - pe de o parte, proiectarea unei periferii stângi bogate (v. și §3.2.2.3 infra), găzduind inclusiv constituenți focalizați (v. §3.2.2.1.2 supra), și - pe de altă parte, adiacența strictă la elementele funcționale din domeniul flexionar; dată fiind structura funcțională FINP > PERSP > MOOP > (...) și deplasarea verbului prin specificatorii verbali, nu există nicio proiecție care să poată găzdui vreun alt constituent între verb și clitic / verb și auxiliar / verb și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]