148 matches
-
adipos și s-a demonstrat prin studii in vitro că ar putea altera semnalizarea legată de receptorul insulinic (13). Rolul său rămâne deocamdată controversat datorită rezultatelor contradictorii ale diferitelor studii efectuate până în prezent. IL-6 este la rândul său produsă de adipocite, precum și de celulele imunitare, iar nivele crescute s-au identificat asociat obezității și diabetului zaharat de tip 2 (22, 39). IL-6 ar putea contribui la insulinorezistență prin efectele sale asupra producției steroizilor adrenali sau printr-un efect cronic de creștere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
indicatori ai mecanismului inductor de insulinorezistență, menționăm grelina (30), proteină secretată în mucoasa gastrică, a cărei scădere corelează atât cu insulinorezistența cât și cu T2DM, și adiponectina (29). Această din urmă moleculă, despre care se vorbește pe larg în capitolul .... „Adipocitul”, reprezintă 0,01-0,03% din proteinele plasmatice totale. Ea corelează negativ cu IMC, nivelul glucozei, insulinemiei și trigliceridelor plasmatice. Sensibilitatea de ansamblu a organismului la insulină corelează cu scăderea concentrației plasmatice a adiponectinei. Se constată că producția de adiponectină a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
AGL ce sunt reesterificați scade cu aproximativ 50% (59). Eliberarea AGL din țesutul adipos este reglată, în special, prin acțiunea insulinei și catecolaminelor, observându-se că scăderea nivelului insulinei în timpul efortului fizic (56) este urmată de creșterea nivelului AGL. Totodată, adipocitele prelevate de la subiecți umani, după efectuarea unui efort fizic, prezintă un răspuns lipolitic crescut la catecolamine, răspuns ce este mediat prin mecanisme β-adrenergice. În schimb, în timpul exercițiilor fizice intense, în ciuda activității adrenergice crescute, nivelul arterial al AGL scade, ca urmare
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
de obicei mici. Uneori pot apărea plasmocite. 5. monocitele din măduvă sunt identice cu cele din sângele periferic. Macrofagele (histiocitele) medulare sunt celule mari, cu morfologie caracteristică. 7. celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de măduvă sunt: adipocite, celule stromale, celule reticulare, mastocite. În mod normal aceste celule reprezintă < 1% din celularitatea medulară. 8. celulele atipice pot fi reprezentate de celule blastice, celule mielomatoase, limfomatoase sau celule neoplazice. II. Alte metode Sunt indicate în funcție de patologia sugerată de metodele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Femei < 80 cm 80-87 cm ≥ 88 cm Tabelul 22. Riscul cardiovascular în funcție de circumferința abdominală și sex 3. Clasificarea histologică, posibil a fi realizată doar prin biopsie, diferențiază obezitatea hiperplazică (definită ca hipercelularitate adipocitară) de cea hipertrofică (definită ca număr de adipocite mic dar cu diametru adipocitar mare) sau mixtă. 4. Clasificarea etiologică este puțin utilizată în practică datorită dificultății investigării acestora. Astfel deosebim: obezitatea neuroendocrină, iatrogenă, cauzată de sedentarism sau alimentație hipercalorică, indusă de factori psihologici și sociali, prin factori genetici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cronică, cu consecințe serioase asupra stării de sănătate și nu ca pe un simplu defect cosmetic secundar acumulării excesului de țesut adipos. Riscurile asociate obezității pot fi clasificate didactic în două categorii: - riscuri ce decurg din modificările metabolice secundare disfuncției adipocitului și secreției în exces de adipocitokine proinflamatorii și reducerea secreției de adiponectină. Aici sunt incluse principalele afecțiuni cardiometabolice: boala cardiovasculară aterosclerotică, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, hiperuricemia, ficatul gras non-alcoolic, precum și unele forme de cancer. - riscuri secundare efectelor mecanice datorate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
rezultat insuficienta supresie a producției endogene de glucoză fapt ce contribuie la creșterea glicemiei postprandiale. Pe de altă parte, prima fază a răspunsului insulinosecretor permite atingerea unui nivel optim al insulinei în lichidul interstițial și exercitarea efectului anti-lipolitic la nivelul adipocitelor cu scăderea rapidă a nivelelor AGL și inhibiția producției endogene de glucoză în paralel cu sensibilizarea țesuturilor periferice pentru creșterea captării glucozei (121). b. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la stimuli ne-glucidici Subiecții cu diabet zaharat insulinoindependent prezintă, în mod
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
două variabile fiind o corelație directă (1) astfel încât măsurarea circumferinței abdominale, la nivelul taliei, ar putea reprezenta un indicator al stării de rezistență la insulină. Obezitatea poate majora rezistența la insulină prin creșterea eliberării AGL în circulație și eliberarea, din adipocite, a TNF- (111) și a leptinei (23) local (la nivelul depozitelor de trigliceride tisulare în mușchi) putând să inducă, printr-un efect paracrin, o stare de disfuncționalitate la nivelul receptorului insulinei. Rezistența la insulină este parte componentă a unui sindrom
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
malformații viscerale, întârziere precoce în creșterea intrauterină. Expunerea în cursul trimestrului II, când are loc formarea și dezvoltarea celulelor sistemului nervos central poate conduce la tulburări comportamentale, intelectuale și psihologice, iar expunerea în ultimul trimestru de sarcină, duce la proliferarea adipocitelor fetale, celulelor musculare, celulelor b-pancreatice și ale sistemului neuroendrocrin fetal, ce vor sta la baza apariției obezității și a T2DM mai târziu în viață. Tulburările metabolice din timpul sarcinii sunt responsabile și pentru complicațiile metabolice tranzitorii neonatale, cum ar fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
podocitele, în rețină pericitele, iar în țesutul nervos celulele Schwan. Alături de aceste celule mecanismul inflamator implică în mod obligator intervenția macrofagelor, neutrofilelor, trombocitelor, precum și a celulelor băștinașe (în rinichi celulele endoteliale, în ficat hepatocitul, în inima cardiomiocitele, în țesutul gras adipocitele, în țesutul nervos neuronii, în rețină celulele din care sunt alcătuite straturile retiniene etc.). Procesul inflamator întâlnit de obicei în diabetul zaharat are o expresie discretă („low grade inflamation”) (43, 99, 115, 209), care însă printr-o activitate de lungă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
acționând prin activarea post-receptor a proteinelor G, stimulează migrarea leucocitelor din sânge către situsurile lezate sau inflamate (1, 154). Citokinele și chemokinele joacă un rol fundamental în complicatul mecanism autoimun β-celular (1). Multe citokine importante (ÎL-6, TNF-?) sunt secretate în adipocite, motiv pentru care se consideră că și leptina (74, 132, 139, 141), adiponectina (62, 120, 208) sau rezistina (204) care sunt secretate în același celule ar putea fi incluse în aceeași categorie (132, 197, 241), fiind denumite și adipocitokine (48
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
unor clivatori proteolitici. Aceste fragmente reprezintă formă solubila a moleculei (notata, de exemplu, sTNF?), care poate fi determinată în plasma prin metode ultra sensibile (238). Amănunte privind semnificația acestor peptide hormonale/citokinice adipocitare se găsesc discutate pe larg în capitolul .... „Adipocitul”. 4.2.TNF-? (Tumor Necrosis Factor ?) TNF-? este o citokină multifuncționala, produsă mai ales de către macrofagele activate. Ea este însă exprimată și secretata și în adipocite, mușchi, sau placenta (119) două celule importante pentru semnificațiile de rezervor energetic și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
semnificația acestor peptide hormonale/citokinice adipocitare se găsesc discutate pe larg în capitolul .... „Adipocitul”. 4.2.TNF-? (Tumor Necrosis Factor ?) TNF-? este o citokină multifuncționala, produsă mai ales de către macrofagele activate. Ea este însă exprimată și secretata și în adipocite, mușchi, sau placenta (119) două celule importante pentru semnificațiile de rezervor energetic și de respectiv consumator energetic. Se pare că efectele TNF-? sunt legate mai mult de tulburările lipidice decât de tulburările glucidice (115). Este un cunoscut inductor al adipogenezei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
cunoscut inductor al adipogenezei (169). Funcțiile TNF-? sunt în mare parte legate de răspunsul imun și proinflamator (40, 53, 97, 104, 105, 107, 106, 192, 226). Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67, 188). Depleția organismului de TNF-? folosind anticorpi chimerici sau obținută la șoarecii knok-out pentru genă TNF-? ori pentru receptorii săi, se însoțește de o ameliorare netă a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
prin intermediul NF-kB. Activarea kinazei AMP previne inducerea expresiei ICAM de către TNF-? inhibând transcrierea NF-kB, probabil prin scăderea acetilării lor (108). Recent, TNF-? a fost implicată în inducerea insulinorezistenței din sarcina. Secreția crescută a acestei citokine nu se datorește hiperproducției în adipocite (așa cum am fi tentați să credem), ci producției crescute în placenta (119). 4.3. Interleukina-6 (ÎL-6) ÎL-6 este o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
glicemiei, indusă de absorbția intestinală a glucozei, scade producția hepatică de glucoză cu cca. 50%. Un procent de 25-30% din glucoza absorbită în intestin este depozitată în ficat sub formă de glicogen. Restul este utilizat la periferie (creier, mușchi și adipocite). În funcție de viteza de digestie și absorbiție a glucidelor (proporțională cu numărul de glucide simple ce alcătuiesc moleculele complexe), ele pot fi împărțite în rapide și lente (fig.8). Această împărțire trebuie avută în vedere atunci când se întocmește dieta pacientului care
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
rol dublu insulinodependent: ligand pentru unele lipoproteine și hidroliza fosfolipidelor și trigliceridelor din compoziția HDL, IDL, resturi chilo și LDL (1, 18, 20, 24, 32). 3. Lipaza hormon sensibilă (Hormone Sensitive Lipase - HSL), având ca loc de sinteză și acțiune adipocitul, hidrolizează, la solicitări energetice, trigliceridele adipocitare cu eliberare de acizi grași care, legați de albumină, sunt transportați în sânge. În condiții fiziologice, activitatea enzimei este reglată în special de catecolamine (stimulare) și insulină (inhibare) (1, 18, 20, 34). 4. Lecitin
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
LPL poate fi reglată de multipli factori via receptori nucleari. Astfel, la nivel hepatic, agoniștii PPAR (peroxisome proliferator activated receptor) induc expresia LPL printr-o cale ce ar putea explica și activarea LXR (oxysterol liver X receptor) (79, 90). În adipocit, expresia enzimei este în mod specific indusă de agoniști PPAR, dar nu de agoniști LXR, deși receptorul X oxisterolic este puternic exprimat în țesutul adipos, controlând (upregulation) alte gene țintă. La nivelul macrofagelor, hiperglicemia sau AGE (advanced glycation end products
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
țesutul adipos este de obicei reciprocă. În sindromul de insulinorezistență, activitatea musculară a LPL este scăzută și puternic corelată cu insulinosensibilitatea. Reducerea activității LPL poate conduce la obezitate abdominală prin direcționarea acizilor grași de la nivel muscular (locul de oxidare) spre adipocite (locul de depozit). În timp ce obezitatea abdominală intensifică producția de VLDL prin furnizarea hepatică de acizi grași ce stabilizează apo B100, scăderea LPL musculară poate întreține dislipidemia caracteristică sindromului de insulinorezistență. 4.2. Lipaza hepatică (Hepatic lipase, HL) Lipaza hepatică este
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
via proteina Gi, împiedică activarea HSL, suprimând lipoliza. Perilipina acționează ca o moleculă-barieră, împiedicând accesul HSL la miezul triacilglicerolic al granulelor lipidice intra-adipocitare (vezi perilipina). Lipotransina, o nouă proteină adipocitară, se pare că ancorează HSL la suprafața granulelor lipidice în adipocitele stimulate lipolitic (89). ALBP este exprimată mai ales în țesutul adipos, făcând parte din familia proteinelor de legare a AG intracelulari (5); ea funcționează ca un „izolator” de acizi grași, servind fie ca tampon intracelular al acestora, fie favorizând deplasarea
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
cea mai abundentă izoformă, atât la nivel adipocitar cât și la nivelul celulelor steroido-formatoare, dar diferitele tipuri de celule exprimă izoforme diferite. Astfel, perilipina C - izoforma de 42 kDa, este relativ abundentă în celulele steroido-formatoare, dar nu este detectabilă în adipocite (81). Perilipinele aderă puternic de picăturile lipidice, dar modul de atașare nu a fost încă explicat. Se pare că un rol în acest sens îl au perilipinele A și B prin intermediul unui domeniu structural, cu structură secundară de tip foaie
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
non-lizozomale cisteinice (scindează lanțul aminoacidic în prezența unei Cys), activate de calciu. Molecula Calpain 10 a fost regăsită practic în toate țesuturile, atât fetale cât și la adult. Proteazele din familia calpainelor au fost implicate, printre altele, în reglarea diferențierii adipocitelor, în procesul de down-regulation al IRS mediat insulinic, în activarea plachetară, adeziunea celulară mediată de integrine, etc. [80]. Gena CPAN10 a fost asociată cu T2DM pe mai multe grupe populaționale, incluzând Mexicani-Americani din Texas, Finlandezi din regiunea Botnia, Germani, Britanici
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
polimorfism s-a dovedit a influența distribuția țesutului adipos la femeile de origine europeană și asiatică, în sensul în care alela -55T este asociată cu un WHR crescut [20]. În ultimii ani a început să fie acordat un interes crescând adipocitului în ceea ce privește funcțiile sale de adevărată „celulă endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ printre altele leptina, TNF?, adiponectina și rezistina. Amintim doar că toate acestea au fost implicate în patogeneza insulinorezistenței și prin
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și unele antiretrovirale, cresc masa adipocitară viscerală concomitent cu scăderea celei subcutane. Administrarea de tiazolidindione determină un exces ponderal aparent însoțit și de o redistribuție a adipozității viscerale către depozitele periferice (59). 4.2. Caracteristici fiziologice dependente de localizare ale adipocitelor 4.2.1. Lipoliza și catecolaminele Lipoliza, cu eliberarea de acizi grași (AG) și glicerol, este modulată de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]