659 matches
-
moins" „mai putin, -a, -i, -e”, "un kilo" „un kilogram”, "une heure" „o oră”, "un morceau" „o bucată”, "une bouteille" „o sticlă”, "une tranche" „o felie”, "un paquet" „un pachet”, "une goutte" „o picătură” etc. Exemple: 3. Înaintea unui atribut adjectival la plural, se înlocuiește articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la plural. În general acesta nu se distinge de singular în vorbire, ci doar în scris, prin litera finală -s sau -x, în afară de cazurile relativ rare când substantivul este urmat de un cuvant cu inițială vocalica, de exemplu un atribut adjectival, de care se leagă prin [z]: "leș affaires intérieures". Cu -x se marchează pluralul substantivelor care la singular se termină cu "-eau" sau cu "-au", și al celor mai multe terminate în "-eu": "des bouleaux" „mesteceni”, "des tuyaux" „țevi”, "des feux" „focuri
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Long Island, New York. În Europa continentală, printre primele stațiuni s-au numărat: Ostend, devenită populară datorită locuitorilor orașului Brussels ; Boulogne-sur-Mer (Pas-de-Calais) and Deauville (Calvados) pentru parizieni; și Heiligendamm, fondată în 1793, ca primă stațiune de litoral pe malul Mării Baltice. "Turismul adjectival" se referă la numeroasele forme de turism de nișă sau de specialitate care s-au afirmat de-a lungul anilor, fiecare definită fiind de propriul său adjectiv. Multe dintre ele s-au impus datorită industriei turistice și universităților de profil
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
latină "deșerta" înseamnă „pustiu” = „sălbatic”, iar nu „pustiu” = „gol” (în latină "vâna"). Tonciulescu se referă la forma verbală "inhabito", de la "habitare", care a însemnat întotdeauna „a locui în”, fiind folosit astfel în toate documentele vremii, deși în text apare formă adjectivala "inhabitata" ("terra inhabitata"), care înseamnă "țara nelocuita". De asemenea, în cazul frazei "nullus vaivoda super eos descensum habeat", Tonciulescu oferă traducerea „nici un voievod să nu se coboare/îndrepte asupra lor”, argumentând prin exemple faptul că "descensus" înseamnă „coborâre” și nu
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
de propoziție poate exprima admirație, plăcere, surprindere, indignare, regret etc., distingându-se în vorbire prin intonație specifică, iar în scris prin punctuație (semnul exclamării). A se compara: Propoziția exclamativă poate fi marcată și prin cuvinte specifice: "ce" interogativ cu valoare adjectivală sau adverbială, adverbul "mai" (Ce am mai râs!"). În unele gramatici, astfel de cuvinte sunt cuprinse în clasa gramaticală numită particulă. Exemplu din limba sârbă: Ala je lepa ova bašta!" „Ce frumoasă e grădina asta!”. Acest criteriu cuprinde și modalitatea
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr nu pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Melampodizilor, formată din urmașii săi, cărora le-a transmis ca moștenire darul divinației. Numele personajului este compus din cuvintele grecești μέλας, μέλανος ("melas, melanos" = negru, negricios, întunecat) și ποῦς, ποδός ("pous, podos" = picior), însemnând în sens propriu „picior negru”, iar adjectival „cel cu picioare negre”. Folosirea formei de singular reprezintă o sinecdocă și nu implică faptul că Melampus ar fi avut un singur picior sau că doar unul dintre ele ar fi fost negru (aceeași formă este prezentă și în compunerea
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
timpurie a unor armuri create pentru ele. Începând cu cel de-al doilea război mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás etc.: Formă invariabila "demás" se folosește, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural: Pronumele "todo (toda, todos, todas)" (are și o formă neutră: todo) are valoare substantivala și adjectivala: Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se folosește atât la singular, cât și la plural: Gruparea todo + substantiv se folosește aproape exclusiv la singular: Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate și are o valoare de
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
escrito, poner - puesto, volver - vuelto, etc.<br> Toate verbele terminate la infinitiv în -olver fac participiul în -uelto: devolver - devuelto, envolver - envuelto, absolver - absuelto, etc. Unele participii au două forme: una regulată, cu valoare verbală, și alta neregulata, cu valoare adjectivala: 2. Formele verbului haber + participiu invariabil formează timpurile compuse ale verbelor: Ser + participiul variabil în gen și număr formează diateza pasivă: 3. Participiul poate avea valoare de adjectiv; în acest caz se acordă cu substantivul la care se referă în
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
atare, cu sens incoativ: O construcție pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcție de tip nominal care cuprinde în structura predicatului ei nominal o copula (ser, estar) și un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivala. 2. Construcția pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menționate. Astfel, în locul unei propoziții că aceasta: Construcțiile pasive cu se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta: Haber<br> "Forme simple"<br
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
în proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu sufixul -ov, devenind Ciclova. În limba maghiară Chiglobanya sau Siklova, în limba germană Tschiklova sau Csiklova, în limba cehă Čiklava. Din statistica anului 1717 Ciclova avea 166 de case , Răcăjdia 125 și Oravița numai 74. Primii coloniști germani
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
În gramatică tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La bunici era mai iubita decât acasă", " El a fost cel mai lovit". l are valoare verbală sau adjectivala în diferite grade, în funcție de rolul său: Din punctul de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea: Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
ce exprimă deplasarea dinspre interior). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
comparativul regulat "duži") „mai lung”. Superlativul relativ de superioritate se obține din forma de comparativ, cu prefixul "naj-": "bliži" „mai apropiat” > "najbliži" „cel mai apropiat”. Sunt posibile trei construcții cu grupul de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sunt substantive feminine și se declină ca atare. Tot așa este "milijarda" „miliard”, iar "milijun" „milion” este un substantiv masculin. Numeralele corespunzătoare lui 1, 2, 3 și 4 se declină și se construiesc cu substantivul determinat (care poate avea atribut adjectival) după cum urmează. Numeralele cu formă de substantiv nu se acordă în caz cu substantivul asociat lor, ci acesta este la genitiv plural: "Donio mi je stotinu poklona „Mi-a adus o sută de cadouri”, "Sin mu je nestao s tisućama
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ruku" „Perušina întinde mâna către maică-sa”. Dacă în propoziție există unul sau două complemente circumstanțiale exprimat(e) prin adverb(e), acesta stă / acestea stau: Alte părți de propoziție stau în general cât mai aproape de cuvântul care le subordonează. Atributul adjectival stă înaintea cuvântului determinat: "Lišće pada u otvoren bunar" „Frunzele cad în fântâna deschisă”. Dacă un cuvânt are mai multe atribute adjectivale, toate stau înaintea cuvântului determinat, cele cu un sens mai larg precedându-le pe cele cu un sens
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]