668 matches
-
îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul de bază marfă, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes și răspîndire rapidă, are deja un sens superlativ: se folosește că determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzică - marfă!". Repetițiile lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de J. Byck (într-un articol clasic, în care se stabilea diferența dintre caracterul subiectiv său obiectiv al procedeului) și mai ales de
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
de instrumente ale conectării anaforice: împricinat. În registrul colocvial, cuvîntul devine un substitut glumeț al lui respectiv: atestările scrise de mai jos provin, e drept, de la un singur publicist, dar cîteva exemple orale îi confirmă o oarecare circulație - în forma adjectivală - "vă mai zicem doar că-n filmul împricinat vor juca și actori "cu nume"" ("Evenimentul zilei" = EZ 2247, 1999, 11); "în cadrele filmului împricinat" (EZ 2297, 2000, 2) - sau substantivală: "Împricinatul se află la a doua "abatere" familială" (e voba
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care este deja (și) adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival într-un cuvînt existent. Pentru prima situație se pot cita cuvinte ca șmecheros, format de la șmecher, cuprins în DEX cu eticheta "familiar", sau blegos - de la bleg - pe care dicționarul citat nici nu
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care este deja (și) adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival într-un cuvînt existent. Pentru prima situație se pot cita cuvinte ca șmecheros, format de la șmecher, cuprins în DEX cu eticheta "familiar", sau blegos - de la bleg - pe care dicționarul citat nici nu-l înregistrează. Pentru a doua situație, un exemplu
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
că mijlocul predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ, 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
încă în uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical, marfă urmează un model prezent în româna populară și familiară: al substantivelor care capătă valoare adjectivală și adverbială, în combinații limitate sau deschise. Modelul e dezvoltat mai ales în registrul familiar-argotic: "un tip brici", "o apărare beton", "o rochie trăsnet" etc. De altfel, succesul lui marfă a fost anticipat (deși cronologia fluctuațiilor lexicului argotic e greu
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
aproximare, categoria indefinitelor etc. într-o manieră nesistematică, amestecînd categorii care ar trebui desigur disociate cu grijă, am încerca totuși să ilustrăm potențialul vag al diferitelor clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e în primul rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios, tăios, tămîios, sărăcăcios, supărăcios, urîcios, voios
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
rusească, chinezească, moldovenească, țigănească, românească, ca și de mafia petrolului, mafia comisioanelor etc.; derivatele suferă aceleași lărgiri de sens. Din faptul că termenii sînt folosiți mai ales metaforic, pentru "relații de tip... ", s-a simțit probabil nevoia unui nou derivat adjectival, cu sufixul suplimentar -ic: "această afacere e un act mafiotic" (RL 2459, 1998, 3). Cuvîntul mi se pare în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs de
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
marfă e un cuvînt foarte cunoscut și frecvent, avînd o evoluție semantică destul de transparentă, nașpa e unul inexistent în afara limbajului argotic și are o etimologie neclară. Le apropie totuși trăsăturile formale și funcționale: ambele sînt invariabile chiar în uzul lor adjectival; ambele apar și ca adverbe. în cazul lui marfă, sursa caracterului invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca și mișto (cuvîntul-emblemă al argoului românesc, rămas în uzul principal invariabil, deși i s-au format
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
masculin și neutru singular ("un restaurant clujean" / "un clujean") îi corespunde o asimetrie la cel puțin o parte dintre feminine ("o cafenea clujeană" / "o clujeancă"). Al. Graur, în Tendințele limbii române (1968), sugera existența unei extinderi a formei mai regulate, adjectivale, a femininului în -ă, în defavoarea sufixului -că, chiar la substantivele nume de persoane, arătînd că "se zice liceeană, cetățeană, nu liceeancă, cetățeancă" (p. 260). Numele etnice mai rar folosite sau mai nou intrate în circulație pot deveni un test, permițîndu-ne
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
în alte registre ale limbii, de pildă în limbajul jurnalistic: "A început postul Paștilor" (Evenimentul zilei = EZ 1429, 1997, 1). În multe cazuri, în vorbirea curentă, nu e nevoie să se ia nici o decizie morfologică: construcția (fără articol sau determinant adjectival) e ambiguă, putînd fi la fel de bine singular sau plural, masculin, neutru sau feminin. Găsim asemenea ambiguități atât la forma în -e ("anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
sînt "climă temperată dar de tip continental", "clopotnița de tip romanic", "casă de tip vechi" - dar și "mașina tip sport". Ultimul exemplu ilustrează deja cazul care ne interesează: tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta e cea "elegantă
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
uneori articolele lui Caragiale, ar trebui să facă un efort deosebit, nu numai de atenție, dar chiar de înțelegere, recurgând la dicționar, ca și cum ar avea de a face cu un autor străin. Nici sintaxa, nici frazarea, nici ritmul, nici relația adjectivală, atributivă, nu mai sunt ca azi, și în fond nu trecu de atunci decât un secol și ceva. Să luăm un exemplu. Printre sumedeniile de teme al căror subiect este ce-i talentul, - pentru că și Apollo, ar admite orice, chiar
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
nu pare să existe, deocamdată, riscul de a auzi "ora doi" și "doi fete"). Desigur, așa cum am mai arătat altă dată, situațiile exemplificate sînt diferite: doar în "doisprezece teme" e vorba de un acord propriu-zis (al unui numeral cu valoare adjectivală), "ora doisprezece" fiind o formulă tradițională, în care se păstrează, apozițional, forma numeralului din "douăsprezece ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
TV, 2.03; "treizeci și unu de sutimi", RRA, 10.03.2008 etc.). Examinînd exemplele de mai sus, constatăm că forma de feminin (una, două) se folosește în locul celei neutre sau masculine nu în situații de imediată vecinătate și acord adjectival ("două centimetri"!), ci la o anumită distanță, creată de obicei de bariera prepoziției de; singurul exemplu adjectival (al douăzeci și douălea meci) se poate explica prin dificultățile de flexiune ale numeralelor ordinale românești. În genere, erorile de tipul citat țin
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
sus, constatăm că forma de feminin (una, două) se folosește în locul celei neutre sau masculine nu în situații de imediată vecinătate și acord adjectival ("două centimetri"!), ci la o anumită distanță, creată de obicei de bariera prepoziției de; singurul exemplu adjectival (al douăzeci și douălea meci) se poate explica prin dificultățile de flexiune ale numeralelor ordinale românești. În genere, erorile de tipul citat țin de neatenția uneori explicabilă într-o comunicare orală, dar și de acțiunea unor trăsături ale sistemului gramatical
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
510 pentru "caractere aldine" (în vreme ce doar 121 de citate conțin formula "caractere grase"). Bold pare să fi câștigat bătălia în uzul familiar, unde și-a format o întreagă familie lexicală, prin trei verbe aflate în concurență: a boldui (cu participiul adjectival bolduit și derivatele bolduire și bolduială), a boldi (boldit, boldire, boldeală) și a bolda (cu boldat, boldare). Primul verb mi se pare cel mai bine instalat, cel puțin în limbajul familiar, "Sorine, vezi ce am bolduit în mesajul tau? (pescarul
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
comentariile cititorilor apare la maxim ("tocmai acuma răsună la maxim, peste întregul oraș, muzica țigănească", ibid.). Să recapitulăm: maxim și minim sînt forme mai scurte, mai comode, foarte frecvente; generalizarea lor (și la adverbe și locuțiuni adverbiale, după modelul formelor adjectivale și a variantelor substantivale) nu ar fi total nejustificată. Sînt totuși stigmatizate ca forme inculte, ca mai toate cele produse de tendința de simplificare a neologismelor, într-o perioadă în care formele etimologice sînt în genere conservate (în respingerea lor
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
la cap cam câte kg vrei să dai jos" (sfaturi.eva.ro); "important este "să te setezi tu în capul tău pe ideea că nu poți continua asta" (forum.desprecopii.com). Și mai răspândite par a fi construcțiile cu participiul adjectival setat, de obicei urmat de prepoziția pe; dacă exemplele anterioare proveneau mai ales de pe forumuri și bloguri, acestea sînt întîlnite destul de des și în jurnalism: "Markó Béla este Ťsetatť pe autonomia maghiarimii" (roportal.ro/stiri); "Agenda Israelului e setată pe
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
Cazul participiului ofertat e deocamdată destul de izolat, dar fixarea în limbă a structurii pe care o presupune ar putea reprezenta un precedent și, în timp, chiar un model pentru structuri asemănătoare. În destule situații, termenul apare ca participiu cu valoare adjectivală, în construcții (pasive) total anormale în română: "Ofertat să se înscrie în PN}CD" (titlu, în Evenimentul zilei = EZ 6.11.2006); "Doroftei ofertat de Cozmin Gușă pentru a intra în politică" (Mediafax, 12.12.2008); "Condescu a luat hotărârea
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
că a oferta (mai puțin firesc decît locuțiunea a face o ofertă) e folosit, în exces, pentru a traduce verbul englezesc to offer. În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
locuțiunea a face o ofertă) e folosit, în exces, pentru a traduce verbul englezesc to offer. În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
băut) e presupus de definiția verbului a bea, în schimb băut2 (om băut) are definiție separată: (1) " Care și-a astâmpărat setea cu apă"; (2) "Beat" (DEX). Necuprins în dicționare, dar destul de des folosit în stilul colocvial actual este participiul adjectival nevorbit, cu sens activ: "Ești nevorbit, bre? Cine, io? Nu. Îs nebăut" (fanclub.ro, dialog cu punctuația refăcută). Cuvîntul e interesant pentru că se folosește doar la forma negativă și are o conotație ironic-depreciativă: în genere, e acuzat de a fi
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
cei doi reporteri" (hotnews.ro); "divizia de ninjalăi din Ferentari și din alte cartiere" (curatmurdar.ro). Se observă ușor lărgirea de sens a termenului - "au intrat peste el pe geam niște ninjalăi de la pompieri" (spunepebune.ro) - și chiar un uz adjectival: "nu aveam voie să facem poze. Eu îs mai ninjalău și trec neobservat" (forum.4tuning.ro). Sufixul peiorativ a prins destul de bine și permite utilizarea ironic-detașată a termenului violent războinic. Se pare că au fost și alte inovații lexicale, care
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]