535 matches
-
și, apropiindu-se de el, se apucă să-i scoată hainele, cu îndemânare. Unde învățase ea cea mai bună metodă de a dezbrăca un bărbat? Surprins de precizia mișcărilor ei, Vasia o lăsă să-l dezbrace, consternat și vrăjit totodată, admirativ și gelos. Nu Natalia, ci o necunoscută era cea care îi scotea caftanul, cămașa și se pregătea să-i scoată și chiloții. Se întreba dacă, în naivitatea sa, nu se căsătorise cu o fermecătoare vrăjitoare, formată la școala lui Buhren
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au izbutit a se realiza scriptic, care în aria existenței lor periferice întrupează o jertfă purtătoare ea însăși de valori spirituale. înălțîndu-și privirile admirative spre piscurile creației autohtone și universale, C. D. Zeletin nu pregetă a-i consemna, cu o empatie evanghelică, pe confrații cărora le-a fost hărăzit a locui la poalele piscurilor nimbate de strălucire. Una din făpturile "fascinante" pe care le-
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Nu ține să aibă toate quartetele, cum îi propun, dar se bucură că va primi, făgăduite mai demult, toate sonatele de pian ale lui Beethoven cu Richard Goode. Aproape că mă umilește - dar, în același timp, mă umple de bucurie admirativă - precizia cu care-și amintește el acest roman, citit cu o jumătate de secol în urmă. Mi-a vorbit, de exemplu, de personajul Spandrell (pe care eu îl uitasem complet, odată cu întregul schelet narativ propriu-zis, înainte de a reciti cartea), cu
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Din episodul bucolic cu care m-a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului (Ironie) așează viața poetului în aceiași termeni. Avid de detalii pe care le articulează cu voluptate într-o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și propria-i forță constructivă. Asemenea situații, paradoxale, asemenea unei rupturi în firesc, (pre)tind să condenseze miezul lumii, altfel inaccesibil. Poate tocmai de aceea Caragiale alege periferia (de nu cumva este ales
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
dă, lui își dă...; aiurea, da' ține!... Dar ce tot citea dumnealui acolo? Și cu bărbia îi făcui un semn spre broșurica jerpelită de lângă gamelă. A!..., exclamase el și mi-o întinse bucuros, ca un mohamedan, Coranul... Foarte frumos!, făcusem admirativ, și am citit rar, ca la tablă, la școală: "John, prin grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei, Lord al Irlandei, Duce de Normandia și Aquitania, Baron de Anjou, către arhiepiscopi, episcopi, conți, baroni și către toți supușii săi drept credincioși
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
nivel mai profund, prin identificarea și actualizarea latențelor de expresivitate a acestora. Uzitate și uzate de limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
urmele lui Kogălniceanu, din care citează cu încântare fragmente de o neașteptată prospețime, laudă Spania românului Mihai Tican, prefațată de Unamuno. Cartea românului care a intuit stilul ,pătimos" al etnosului spaniol văzut din interior, devine, nemărturisit, dar dedus din stilul admirativ, ghidul Luminiței Marcu în voința ei de a înțelege sufletul profund al Spaniei. Tot ce a mai citit despre Spania, văzută de alți români, e confruntare plină de rezerve pentru că nu recunoaște ceea ce cunoscuse deja și, o singură dată, în
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
Oradea, ca și cel ce așterne rîndurile de față, studentă al carei boi de finlandeză zvelta îl atrăgea în acel moment... Am fost la curent, desigur, în anii următori, cu vertiginoasa ascensiune a tînărului autor ce-mi deșteptase o simpatie admirativa, ajuns nu doar un prozator în vogă, din rîndul saizecistilor, ci și membru în C.C. și diriguitor al principalei noastre reviste de breaslă, România literară. Deși nu-i puteam împărtăși încrederea inițială în acel n.e.p. cultural pe care l-a
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
era prezent la reuniunile lor de "lecturi": o prezență în același timp pasionat-devotată dar și cu stranii reticențe. Ultim capitol referitor la perioada 1974-1999 este o suită de portrete - Martin Walser, Ingeborg Bachmann, Thomas Bernhard, Max Frisch, Uwe Johnson - întotdeauna admirative, dar și cu o discretă necruțare, având la fiecare și rezerve. Emisiuni radiofonice, televizate, cursuri universitare de succes - Marcel Reich-Ranicki, supranumit "papă al criticii", e omul care nu știa să uite. Astfel că și în ultima mare dezbatere germană și
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc și eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau mai mulți americani de față, si se făcea impresie, milionari mai mult, dornici să afle tot așa, "cum
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
tip uman o alcătuiește înclinația spre labilitate. Pe cît de obstinat în unele momente, în ceea ce s-ar zice că alcătuiesc crezurile sale, pe atît de nestatornic se relevă Tudor Arghezi în altele, gata a-și reorientă capacitatea de atașament admirativ în altă direcție, înlocuită și aceea în scurt timp. Nu cumva violență pamfletelor, acel "complex al agresiunii", care-l făcea a proclama: " Totul este permis" sau: "Stilizata, violența se prezintă, în arta și literatura, ca piatra construcției", încearcă a masca
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
invitație an juriu mai ăntăi m-a amuzat: iată, conform tradiției autohtone, "ănjuri, deci exiști!" an ceea ce mă privește, n-am interpretat așa invitația an juriu, nici că o chemare an Piața Endependenti. Dimpotrivă, am privit cu o ușoară invidie admirativa capacitatea organizatorilor (an frunte cu fondatorul festivalului, Dan Chisu) de a-și depăși reacția subiectivă, ăn mod natural de antipatie, si de a invita, pe acel cineva care "a criticat", să privească lucrurile din alt unghi. Ceea ce s-a și
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
celebritatea și prăbușirea. Celebritatea este ecoul indirect al surescitării cu care te privesc adversarii, ricoșeul pe care cîmpul de invidie al rivalilor îl răspîndește în jur. Cu cît ești mai pizmuit cu atît frontul de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
unii, și alții surzi și orbi la contexte și insensibili la nuanțe. I-am recitit de curând un mic studiu din 1996 (introdus în volumulculegere Constelații literare, 1998) despre G. Călinescu cel din primii ani de după 1944, în care iubirea admirativă pentru magistru nu-i obnubilează nicio clipă voința și capacitatea de a disocia, cu o acribie deopotrivă profesională și etică, între regretabila lui publicistică politică și cea literară, de apărare a esteticului. Sau, recitindui articolele de după 1948, formulând distinguo-uri ca
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
să ai măcar putința să-ți întorci privirea de la el, sau să închizi ochii". În schimb, e promovată "prietenia" cu femeile, care - să admitem - nu e decît un instrument al seducției: "Am cultivat (...) și pînă la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunei devastatoare, dezgustătoare". Ceea ce e mărturisit din nou, pe un ton de incantație, puțin mai la vale
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
care notifica "degetul de lumină" al lui T. Maiorescu, nici G. Călinescu care-i înregistra cu ajutorul unui alfabet mitologic pe o seamă de însemnați contemporani, nu se abăteau de la regula scriiturii în care, alături de corzile polemice, vibrează și cele ale admirativei recunoașteri. "Admirația, scria Camus, e suprema bucurie a înțelegerii". A admira din cînd în cînd nu e o rușine, a nu admira niciodată e o infirmitate.
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
slăbit. Adică nu mai simte studentul starea de excepție ca aceea pe care o încercam noi, cînd Vianu se suia la catedră. Înlemneam, și ceea ce spunea profesorul era pentru noi nu literă, ci spirit, dar înregistram totul cu o uimire admirativă. - Nu credeți că acest post al profesorului s-a diminuat și fiindcă el nu și-a mai putut alege ucenici? Mă gîndesc la preparatori, asistenți. Această operațiune nu i-a mai aparținut și el n-a mai avut nici prerogativele
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi " Acestea sunt câteva note", ne previne autorul. Este vorba, mai degrabă, despre o carte pe care Georges Duby o consacră, modest și admirativ, doamnelor care zilele acestea au împlinit nouă sute de ani. Formularea în sine este însă de bun augur, lăsându-ne să bănuim nu un autor complexat de dificultățile subiectului, ci unul relaxat și stăpân pe sursele sale. Despre care afirmă că
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
vreme să se lămurească cît de îndepărtat, cît de inocent mă aflam față de preocupările lor. Am început să studiez nu numai cu disperarea celui ce are în față alternativa pierderii locului de muncă, dar și cu o curiozitate tot mai admirativă pentru tot ceea ce tăinuiau vechile opere de artă". Rezultatele n-au încetat a se arăta. Ajutat și de "fervoarea" sa anterioară pentru literatură, filosofie, artele minore, de contactul cu studiile faimoase ale unor Pierre Chaunu, Alberto Teneti, Jacques Le Goff
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
spus foarte multe lucruri, destul de exacte și, mai ales, constante. Criticii s-au molipsit parcă de la finețea și delicatețea unei poezii, care nu s-a schimbat esențial de la un volum la altul, și au scris despre ea cu o bună-cuviință admirativă unanimă, care nu prea mai lasă loc azi vreunei interpretări noi cu adevărat, pentru că ce era de spus, s-a spus. Adrian Popescu este un poet foarte bun, se poate conchide chiar înainte de a deschide volumul apărut de curînd la
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai bunul Dumnezeu și cu mine știm asta. Amicul meu are în fața lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană beneficiind de un început de celebritate pe
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
formele vechi, nedezvoltate încă spre artă sau spre un specific al lor, nu pot fi încă astfel". Cele cîteva note despre București, ale cehului lasă impresia că acesta nu a fost tocmai încîntat de capitala română, în ciuda celor cîtorva exclamații admirative pe care le scapă, neconvingător, doar pentru a fi în ton cu un anume mod de a scrie. Citite singure, însemnările scriitorului ceh despre București, nu sunt prea interesante. Jan Neruda se limitează la o simplă descriere a orașului, cu
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
cele ale unor D'Annunzio și Malraux!). Să fie oare prea puțin pentru dl Alexandru George? Păcat că ne-a stricat inocenta construcție din cărți de joc! Dincolo de toate acestea, îl asigurăm însă pe dl Alexandru George de constanta prețuire admirativă ce i-o purtăm, o prețuire ce se prezintă vrîstată de șerpuirile dialectice ale duhului critic pe care, întrupîndu-l d-sa cu acuitate și nu fără zvîcnirile unei remarcabile libertăți stimulative, s-ar cuveni a-l tolera și la alții
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]