422 matches
-
se practică idolatria sub forma închinării creștinilor la icoane. Despre acest lucru, cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic a hotărât: “Este permis și chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se da însă adorarea care se cuvine numai lui Dumnezeu, ci venerarea sau cinstirea care se aduce persoanei înfățișată pe icoană, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea.” Fiecare dintre noi avem, într-un loc de cinste al casei, un album cu fotografii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Pornind de la acest din urmă sens mă întreb: Cărui zeu îi închinăm terapiile? Cred că am păstrat doar forma de îngrijiri medicale ce are drept corelativ îngrijirea "zeului" corp; un corp care tinde să capete valoarea de sine. Către o adorare a propriului corp ne îndreaptă orientarea consumistă contemporană, pornind de la faptul că, în definitiv, corpul vrea cele ce țin de consum. O centrare pe corp ce riscă să ne facă a uita întrebările despre sine. Conform unui loc comun contemporan
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai poate dezlipi de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice, perceperea timpului și spațiului din interiorul ecranului ca pe dimensiuni învestite cu puteri sacre, adorarea unor personaje "mitice" precum vedetele mediatice sau figurile politice - Rambo, prințesa Diana, Madona, Michael Jackson sau Elvis Presley nu mai sînt de mult oameni, ci figuri mitice -, autoritatea profetică pe care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
Paul Sterian - observase criticul - reînvie în poemul său acatist, o prea venerabilă tradiție a bisericii și a literaturii religioase [...] reușita d-sale șse vede și într-un pasaj luat dintr-un icosț împletit în imagini autohtonizate [...] poemul continuă în această adorare enumerantă [...] o susținută revărsare de poezie devotă"23. În acest context, o parte dintre afirmațiile lui Sahia se vădesc pripite, injuste. Impulsiv, poetul va răspunde înmuindu-și pana în cerneala pamfletului: el își minimalizează preopinentul, numindu-l "criticuș", "băiețaș", iar
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
său. Noua religie este simplă: Dumnezeul românilor este el, Nicolae Ceaușescu. Preoții lui sunt activiștii Partidului Comunist. Credincioșii de rând sunt locuitorii României. Bisericile sunt toate locurile unde poate fi adorat Nicolae Ceaușescu. Unul dintre modurile cele mai dorite de adorare e munca. Noua religie se numește, neoficial, Ťceaușismť. Înțelesul Tezelor din iulie e acesta: la baza oricărui act spiritual din România trebuie pusă concepția lui, a lui Nicolae Ceaușescu." (pag. 237) Plauzibil, așadar, în definitiv, deductibil. Ceea ce iese, în schimb
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
cu Sabin Orcan într-o emisiune de la același post, după care jurnalistul afirma, tot într-o postare pe Facebook că "se mai gândește dacă mai merge" la talk-showuri la B1, despre care Cristoiu afirma într-un comentariu că este "Biserica Adorarea lui Traian Băsescu". Ulterior, Radu Banciu a comentat dreptul lui Ion Cristoiu de a părăsi postul B1 TV. "(Ion Cristoiu - n.r.) Nu are cea mai proastă scriitură, dar nici nu am căzut în admirație citindu-l vreodată", a afirmat Banciu
Scandal la B1 TV: Cristoiu, foc și pară că Banciu l-a înjurat măgărește by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/61644_a_62969]
-
neputințele. Minte-mă, îmi cer ele, blocându-mă într-o rețea de analfabetism monden și umanitar. Patima lor îmi subțiază chiar calitatea de cititor împătimit, încântat de „zgârieturile” pe care le poate lăsa pe suprafața textului. Sunt cărți care cer adorare mută, mângâietoare, nu lectură interpretativă, zgrunțuroasă. Iată ce scrie Lucian Raicu, citat de aceeași Simona Sora: „Jurnalul (și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
căderii din noapte în noapte e ciupit, din loc în loc, ca de molii. Prin găurile cvasi-nevăzute trece realitatea monotonă, de-o fire cu el, a ploii care curge pentru învinși. Cei vii și cei morți. "Soiuri de lumină/ Făcută făină", adorare a muncii albinelor, nu e doar o frumoasă imagine a ne-pi-păitului care se face materie ce, la rîndul ei, păstrîndu-și amintirile, scapă degetelor, ci și declararea sădirii unui dar în altul. Acela eteric, primit per se, se face făină de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
de sufii contemporani cu Llull, între care Farid ad-Din Attar), la sărăcie (în mistica sufi, sărăcia, faqr, e o atitudine pozitivă, de indiferență față de orice altceva decât Dumnezeu) etc. Desigur însă că Llull înlocuiește fervoarea monoteismului „pur” cu aceea a adorării Treimii și a Sfintei Fecioare. Toate aceste apropieri teologice conferă cărții o extrem de actuală interculturalitate. Dar mai presus de aceasta, stilul îmbinând - după moda vremii - poezia, dialogul, proza rimată și ritmată face din romanç-ul lui Ramon Llull o operă literară
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
însăși și pentru ea însăși. Aceasta trebuie să lumineze calea pentru schimbările și reformele posibile pe care trebuie să le realizeze pentru salvarea sufletelor. 4. (În ceea ce îl privește pe următorul papă) un om care, după contemplarea lui Isus Hristos și adorarea lui Isus Hristos să ajute Biserica să iasă din ea însăși către periferiile existențiale, să o ajute să fie mama dătătoare de viață care trăiește din "bucuria încântătoare și reconfortantă a evanghelizării".
Ce a declarat Jorge Mario Bergoglio în faţa conclavului, înainte de a fi ales papă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56550_a_57875]
-
sau chiar dacă există, nu-l interesează. Dar dacă moartea naturală, odată ce-i inevitabilă, constituie o lege a vieții, moartea spirituală a creatorului, mai ales când ea e provacată de status quo, echivalează cu o crimă supremă. în puținele poeme post-dcembriste, adorarea libertății și frumuseții conștiinței umane este strivită de indiferența deplină a celor puternici ai lumii de azi. “Când o operă pare a o lua înaintea epocii (a o precede) “ scrie Cocteau , “este pur si simplu deoarece epoca a rămas în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Eram atât de pătruns de folclor, încât mă confundam pur și simplu cu acest filon de aur, care nu poate fi echivalat în nici o monedă de schimb. Ajunsesem la totala topire, la intepătrunderea sufletului meu cu această creație dumnezeiască; la adorarea fiecărui sunet, motiv sau melodie. Devenisem eu însumi sunet, folclor în adevăratul sens al cuvântului. După 1980 am fost atras de compoziția în stil simfonic și cameral, iar după 1990 și de stilul vocal-instrumental și chiar modern. Așa am realizat
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
Mărire-Ți cânt și slavă Ție! Umple desaga vieții mele, Cu vorbe sfinte ca prin ele, Să Te slăvesc preabun Yehova, Iar când îmi e săracă slova, În închinarea mea tacită, Să-Ți simt prezența infinită, Să mă proștern în adorare, Căci unu-I Dumnezeu sub soare! Și fă din fapte-o slujbă nouă, Căci lumea e-mpărțită-n două, Din rugăciuni fă punți spre cer, Ca să se-ntoarcă cei ce pier, Văzând purtarea mea smerită, Iubirea cea din cer primită, Să își
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
purtată pe un car alegoric pompos pe străzile orașului, însoțită de episcop, cler, primar, consilieri, „regina” Pamplonei și nelipsita orchestră. Odată cu revenirea Sfântului în incinta bisericii, se încheie partea religioasă a zilei și se trece la festivitatea propriu zisă. Începe adorarea zeului Dionis, o nebunie cu alură de bacanală, complet străină de morala cuminte a catolicilor, o concesie făcută sub acoperișul tolerant al sloganului „una vez al año, esas cosas no hacen daño” (odată pe an, aceste lucruri nu dăunează). Ventilul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e tărie Și mă îndreaptă spre sfântul țel. Când înserarea tăcut mă ajunge Și pleoapele-mi grele se odihnesc Cu lacrimi în gene se împreună Și cu adorare spun: Mulțumesc! Cluj Napoca 23 februarie 2016 Referință Bibliografică: Cuprinzând infinitul / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
trecut prin asta la Colegiul de Arte. Pentru unele era natural, dar pentru majoritatea, probabil și cazul Juliei, era vorba de același tipar, eleva care se îndrăgostește de o minunată ființă superioară - probabil nu sexual, cât admirativ, un fel de adorare a unei eroine. Am recunoscut imediat semnele, aflându-mă odată în cea de-a doua categorie pentru o perioadă. Și totuși, informația asta nu-l va înveseli pe Tom. Mă întreb dacă el își dădea seama în ce direcție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aplica o lipitură și cu acoperiș din resturi vegetale (stuf, paie, fân), sate așezate pe terasele râurilor, unde exista posibilitatea apărării în fața atacurilor altor grupuri neolitice. Noile ocupații au dus la apariția unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și vânătorii în Imperiul roman, din care românii au făcut Sânziana - nume de fată și Sânzienele, sărbătoare legată de florile de sânziene. Practicile magico-religioase legate de sărbătoarea Sânzienelor s-au păstrat nealterate în timp, având la bază vechile ritualuri de adorare a Soarelui dătător de viață. Sânzienele au fost, și mai sunt, la români, prilej de adunare, de jocă și voie bună, fiind mai mult o sărbătoare a tinerilor, care, în grupuri, mergeau pe câmp (obiceiul s-a păstrat în Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Lange se mai adunase un pic, am zis: — Ce casă frumoasă. Poate că nu pe gustul meu, căci eu sunt un pic de modă veche. Știi, unul dintre acei oameni ciudați cu locuințe împrejmuite, genul care pune confortul personal înaintea adorării geometriei. Dar pariez că tu te simți foarte confortabil aici. Becker, cum crezi că o să-i placă pușcăria de la Alex? — Ce? Mititica? Foarte geometrică, domnule. Cu toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați cu alb veșmânt
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
soare și pe aripa lui unduitoare îmi culc, în liniște, obrazul, eu... Aud cum doarme marea în ochii tăi și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare. În ei mă văd o nimfă ce pe zei îi lasă mereu muți, în adorare. Și simt, crescând în inima-ți, speranța așa cum orizontu-n răsărit face să crească în lumină, viața. Referință Bibliografică: ZBOR / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]
-
ce fac, ce simt sau ce gândesc, din trista amorțire-ncepând să mă trezesc, de tine sunt atrasă, cum este de lumină, un fluture de noapte, ce prad-o să devină. Mă zbat cu-mpotrivire și orișice putere să scap de adorarea ce inima mi-o cere, știind c-a ta iubire-i menită c-un sfârșit, căci lucrurile bune nu țin la infinit! Și totuși, o speranță nu vrea să îmi dea pace, simțindu-mă-n adâncuri că să iubesc îmi
ISPITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362362_a_363691]
-
roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor, a stelelor cunună, mirific cântec etc., poeta face un salt către esențializarea trăirilor, către adâncirea în propria cunoaștere și explorarea tainițelor necunoscute ale sufletului smerit în adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]