80 matches
-
am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat femeile în spate și mama pe jiț și au pornit. Ce fericită eram! Fânul din palcă mirosea adormitor și în căruță, mă simțeam legănată. Am și ațipit. Nici n-a durat o oră și-am ajuns la ogoarele cu pricina. Au coborât toți și domnul Silvestru a dezlegat caii de la oiște să-i aducă să mănânce. A tras
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care animă masele! Și mai ales masele de tineri, cei care, În orice vreme, au nevoie de fraze absolute, de un ideal sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
77. Așadar, în infinitul restrâns al copilăriei, totul este ca-n rai, iar privilegiul suprem al acestui rai (deopotrivă închis și deschis tuturor) este că stelele coboară de-a dreptul de pe bolta cerească în căpițele de fân de un miros adormitor, sau, și mai mult, se zugrăvesc singure pe cupola bisericii satului, tăcută și înconjurată de misterul celor mai de temut fenomene. Se spune că nimic nu e la voia întâmplării, că toate au o ordine prestabilită, așadar bisericuța cumpărată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând însă că ea nu pierea, el s-apropie și văzu o bortă, cât ai băga mâna, care corespundea undeva... se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. El cercă să mărească borta cu Puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni, bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și devenea întunecoasă, deodată văzu ca [o] zare de senin mică *, însă totuș încă departe. S-apropie și văzu o gaură cât să bagi mâna, care corespundea undeva,... se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă... El cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat... numai un bolovan mare păru că se mișcă... El îl urni... bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o zare de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând însă că ea nu pierea, el s-apropie și văzu o bortă cât ai băga mâna, care corespundea undeva... se uită... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. Cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni - bolovanul se întoarse ca în țâțâni și lăsă o mică intrare pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând însă că ea nu pierea, el s-apropie și văzu o bortă, cât ai băga mâna, care corespundea undeva... se uită pe ea... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor de iarbă. El cercă să mărească borta cu puterea mînilor, dar era un granit greu de înlăturat; numai un bolovan mare păru că se mișcă. El îl urni - bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
largi alee de palmiferi, cu cărări acoperite cu nisip alb, cu avulsuri de raze lungi și diamantice, cu stânci zdrobite de smirnă, pin săpăturile cărora ciorăiau și picurau curate ca cristalul, dar îngreuiat * de dulcețile și mirosul ambrei: nectarul cel adormitor al Orientului. Și toate acestea asupra norilor! Cerul era senin ca o boltă de smarand susținută în orient și occident, cu bolta ei puter [n]ică, de oglinzile cele verzi și multunde * ale mărilor... numai într-un loc cerul părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mea: „Dumitre nu este bine să te culci sub nuc, te trage și ai să mă faci să umblu cu tine prin spitale. N-am ascultat-o niciodată. Avea nucul acela o umbră deasă și un foșnet de frunze molcom, adormitor, că simțeam ca-n rai, chiar ca-n rai, mă Mihule mă. Dormeam și visam. Visam mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
veneai dintr-un aer purificat, dar trăind permanent în acel miros nu mai reușeai să faci distincție între mirosuri, Mozart al meu mirosea a pește stricat și nu l-am simțit, pentru mine răspândea parfumuri fine de salon, spray-ul adormitor pe care-l foloseau pe noi să ne facă să nu simțim adevăratul miros al peștelui ce începea să se împută, de la cap se împuțea, și eu dirijam opere, și aveam credința că în acele ore când oamenii veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
complac intelectualii care scriu și texte politice la ziarele a căror principală obsesie pare a fi demonstrarea statutului non-european al României. Nu e suficient, însă, ca ei să nu scrie josnice denunțuri în care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
nimic, și nu i s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud și gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic, gustul de cenușiu, de adormitor, și pasiv și opac. Cum am putut să-l uit? Era mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine, un fel de ureche internă a lui, e mereu aplecată către sunetele venite de dincolo de noi și de dincolo de realitatea imediată a obiectelor și a tuturor lucrurilor din jur. Ca și cum eu-însumi aș fi fost un fel
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
tineri, celor care, așa cum e cazul meu, n-au călcat niciodată prin Cluj, o altă imagine a acestui centru de cultură față de care de multe ori ne trezim avînd o oarecare invidie. De ce spun o altă imagine? Pentru că nu academismul adormitor care bîntuia la un moment dat prin paginile Echinox-ului și nici aroganța seriozității pe care de multe ori ardelenii o afișează plicticos față de regățeni ar justifica acestă invidie, ci felul în care acestă seriozitate, atunci cînd e substanțială, reușește
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
E timpul prosopul a fi schimbat (Stă răzmuiat la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
o făptură de dimensiuni uriașe, în care se contopeau picături izolate, vibrânde, și Zinaida simți că totul devine o ceață deasă, nu umedă, ci aromată, cu gust de miere. Flacăra lumânărilor părea că se topește în aer, aerul deveni dulceag adormitor, viața de afară, strada, dispărură cum dispare desenul curcubeului în smârcuri, iar tot ce era înăuntru, o minune de aur, se îngroșă și se transformă în cele din urmă într-o masă compactă la fel ca trupul ei, și ea
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
să treci/ Și ca-ntr-un spasm vei vrea să scrii// Simțindu-mi degetele reci/ Întinse către tine, vii.” (Colină). Firește, nu de o moarte propriu-zisă este vorba, ci de o răstălmăcire care aduce a blestem. Pe coarde line, susurând adormitor, fără nici un strop de brutalitate, însă nu mai puțin cumplit în năpustirea lui contra ființei celuilalt, nu atât ființa de carne, cât aceea scriitoare, al cărei izvor e menit, printre rânduri, să sece. E amprenta Constanței Buzea, în poezie, ca
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu înțelegeam nimic. Eram scos dintr-ale mele de oboseală și de spaimă. Am lepădat tot de pe mine, m-a îmbrăcat cu un cămeșoi gros de in, mi-a pus pe spate un cojocel. Dintr-o odaie venea miros adormitor de pere coapte. Până să aducă mătușa Irina mâncarea și un dărăp de pâine neagră, eu mai că-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca în noaptea aceea, poate niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva adormitor în el. Fără nicio explicație, bulibașa a fost arestat, iar pe mine m-a luat tata, așa adormit cum eram și m-a adus acasă. Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest cadru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]