76 matches
-
conditio, -onis, fiindcă l-au preluat de obicei din franceză, iar, uneori, din italiană. Rolul de mijlocitor al limbilor romanice pentru lexicul comun european nu se rezumă însă numai la elementele ce pornesc de la limbile clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce pornesc de la asemenea elemente, cuvinte care au fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin franceză și germană, în daneză (balkon [bal΄koη], norvegiană și suedeză (balkong [bal΄koη]). Nu numai elemente lexicale din vechiul adstrat germanic au fost răspîndite în limbile europene prin mijlocirea unor limbi romanice, ci și unele împrumuturi germanice tîrzii. Astfel, de exemplu, după ce a preluat din norvegiană cuvinte precum fiord (< norv. fjord > germ. Fiord, Fjord, engl. fiord, fjord), ski (< norv. ski
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte, substratul celtic (galic) ce caracterizează franceza are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice (italiană, spaniolă, portugheză, catalană). Caracterizată printr-un puternic adstrat germanic, franceza are încă din perioada veche numeroase elemente din limbile germanice (circa 600 de cuvinte, mai ales france). Apoi, de-a lungul timpului, franceza a împrumutat alte ele-mente din diferite limbi germanice (precum daneză, norvegiană, neerlandeză -flamandă și olandeză-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și dezvoltării ei în epoca veche, limba română literară modernă a putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962. 96 Problema afirmării romanității a fost abordată în laturile ei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sensibilitățile românești față de Basarabia și nu s-ar fi ridicat ca un val pregătit să ne nimicească, Rusia ar fi putut exploata, cu beneficii în plan politico strategic, mult mai eficient zestrea slavă pe care o moșteneam lingvistic și cultural. Adstratul medio bulgar, care influențase masiv limba română în Evul Mediu odată cu afirmarea identității ortodoxe, era suficient pentru a fi folosit de ruși ca să-și clădească solid propriile interese în regiune. Au ratat momentul, care a fost de scurtă durată, limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gândim din timp cum ne vom putea apăra de eventuale atacuri, demografice sau chiar militare, în condițiile în care ne vom împuțina tot mai mult. f. Straturile etnosului Prin aportul lor la cristalizarea etnosului, cele trei straturi (substratul, superstratul și adstratul) au o importanță variabilă de la un caz la altul 95. Privind la construcția noastră ca popor, vom vedea că substratul reprezintă o temelie solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a așezat, în Antichitate, superstratul. Deși nu a avut consistență genetică, a marcat definitiv identitatea și trăsăturile edificiului nostru. A urmat, în Evul Mediu, adstratul cu o contribuție minoră la completarea genetică a construcției noastre ca popor. Contribuția haplogrupurilor din paleolitic și neolitic la etnogeneza românească reprezintă aproximativ două treimi, în timp ce aportul celor din Antichitate și Evul Mediu, numai o treime. Figura nr. 4: Piramida
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
descendenței din Decebal și Traian, deși, așa cum spuneam, moștenirea geto dacă a fost vânturată de războaie, iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent în ținuturile noastre. Următorul adstrat major s-a produs în Epoca modernă, odată cu reorientarea, de către elita pașoptistă, a țării spre modelul cultural occidental. Nevoia de progres, prin smulgerea pământurilor noastre din lâncezeala orientală, a implicat și modernizarea vocabularului. A fost realizat un import masiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
domeniul politico administrativ, militar și tehnico științific, care au înlocuit cuvintele din slavă, turcă și greacă, preluate sub ocupație turco fanariotă ori sub influența popoarelor slave din vecinătate. Ponderea însemnată și varietatea domeniilor în care s-a impus fac ca adstratul francez să fie aproape imposibil de dezlocuit, în pofida, tendinței actuale de anglicizare sau, mai precis, americanizare. e. Limitele influenței Limba noastră a cunoscut influențe, în plan lingvistic, din partea imperiilor care și-au exercitat puterea asupra spațiului românesc. Să nu credem
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
influența latinei cu cea a turcei, deși ambele au fost limbi oficiale în cadrul unor imperii. Latina a modelat decisiv limba română și, implicit, conștiința poporului nostru, sub forța puterii civilizaționale pe care o reprezenta. Turca a avut doar statut de adstrat, vehiculând, la rândul ei, cuvinte importate din limbi mai cizelate din Orient. Cam toate cuvintele împrumutate atunci pe filieră turcă, referindu-se la civilizație și rafinamentul pe care îl implica, provin din vocabularul persano arab. Din păcate, multe cuvinte turcești
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Balcani. Fiecare și-a pus amprenta, într-o mai mică sau mare măsură. În acest fel, multe limbi au ajuns să aibă un grad diferit de mixare. Inclusiv româna, conține, pe un fond latin centum, elemente de substrat sau adstrat satem. g. Unitatea limbii române Indiferent de limba vorbită nu doar de astăzi și de ieri ci, aproape dintotdeauna, atât în cazul românilor, cât și al altor popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se manifestă inclusiv la nivel global. Au dispărut, numai în ultimul veac, jumătate din limbile vorbite pe mapamond. 95 Sunt popoare actuale la care substratul este mai important, altele la care superstratul este la fel de important și unele la care diversele adstraturi, care au urmat cristalizarii noului etnos, sunt mai importante. 96 De exemplu, în Puerto Rico, 3/4 din moștenirea genetică masculină este europeană (evident, majoritar iberică), în timp pe pe linie maternă, 2/3 este zestre amerindiană. 97 Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
conceptele se regăsesc în elementele denominative, așa încât încărcătura conceptuală asigură accesibilitatea utilizatorilor. Din cele expuse aici nu trebuie să înțelegem că fondul greco-latin este autosuficient în ilustrarea transparenței, în măsura în care terminologia se caracterizează prin ocurența - la nivel lingvistic - a elementelor de adstrat și superstrat. O serie de termeni arabi intră în terminologia europeană (pornind din Peninsula Iberică sau Sicilia) și se bucură astăzi de o mare transparență de semnificație. În Peninsula Iberică, pe lângă terminologia din administrație: es. port. alcalde (judecător), alguacil (funcționar
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de regenerare prin transformarea carențelor în virtuți. Petru Maior Petru Maior (1761-1821) este teoreticianul preocupărilor lingvistice ale Școlii ardelene, preocupări materializate în „Lexiconul de la Buda” (1825), „care de mai mulți autori în cursul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca limbă de cultură și chiar până în prezent ca limbă de cult. Etimologia neogramatică a limbii române este fundamentată pe două falsuri: scheletul latinei clasice și inexistența sau slaba consistență lingvistică a substratului. La aceste două principii sunt adăugate, ca adstraturi, împrumuturile din exterior făcute în cea de a doua jumătate a evului mediu, împrumuturi care rămân corpuri străine în structura latină a limbii române. În totală discordanță cu imaginea scheletului de limbă improvizat de neogramatici, se afirmă, nu fără temei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
brânză, brâu, burtă, buză, cârlig, copil, gard, gorun, grapă, grumaz, mătură, moș, mal, mânz, mazăre, pânză, prunc, pârâu, vatră, viezure, etc. stratul latin 80% din fondul principal de cuvinte al limbii române: (gramatica latină reprezintă structura fundamentală a limbii române); adstratul slav 20% este format din cuvintele împrumutate din limbile popoarelor slave (slavona jucând pentru regiunile balcano dunărene un rol apropiat de cel pe care l-a jucat latina în Occidentul medieval); influențe târzii. 2.Romanitatea românilor -Romanitatea este elementul esențial
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă" (alb.magulë)"," rom. "viezure" nu "*viezule" (alb. vjedhullë) etc"." Deci, cuvintele românești provenite din substratul tracic/preroman (ca și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
fiind o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric deja constituit, și care este, dacă-l cercetăm cu atenție, destul de cuviincios și de moderat"; Un fel de idile exotice și cu substrat tragic sînt Florile Bosforului, culegerea incontestabil cea mai rezistentă a lui
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
reexaminate, toate, cu acuitate, pentru a le dezvălui înțelesul și ceea ce aburul romantic le-a conferit drept adevăruri sacrosancte. Prin această operație de reeexaminare, brusc, în locul adevărului sacrosanct apare ceea ce s-ar putea numi operația de mistificare aluvionara, adică tot adstratul de exagerație pînă la mitizare intangibilă. De altfel, în 1941, Călinescu (firește în Istoria literaturii...) observa, referindu-se la Miorița, ca "proporțiile mîțului au crescut în vremea din urmă pînă într-atîta, încît s-au făcut comparații cu Divină Comedie și
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]