126 matches
-
apărând disensiuni între membrii trupei dar și cu Phil Manzanera, la care de altfel vor renunța. Cu toate acestea, mânia Heroes Del Silencio cuprinde cam toată lumea hispanica precum și numeroase alte țări. În Spania, Portugalia, Mexic mișcarea fanilor capătă forme de adulație și isterie. <BR> Cu Alan Boguslafsky membru cu drepturi depline și cu un nou producător, Bob Erzin, băieții având deja grave probleme cu viciile și celebritatea, s-au adunat în Spitalul Bensaque ascuns în Pirinei și au compus multe piese
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
demascare. Distincția dintre lobbying, însăși materia politicii democratice, și rent-seeking (a-și pune interesele personale deasupra celor ale electoratului) are adesea prea puțin înțeles practic. Totuși, existența unei asemenea distincții este probabil un produs al mitului, răspândit în Statele Unite odată cu adulația culturală pentru Părinții fondatori, un produs al unei diviziuni binare între politicianul altruist și cel avid. Odată ce această separare binară este pusă la îndoială, perspectivele convenționale privind corupția politică necesită o reconsiderare. Aceste observații sugerează trei aspecte principale, pe care
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
și scrierile sale postbelice, la o surpare a tot ceea ce criticul proferase prin opera și faptele sale pînă la fatidica zi de 23 august. Ce salt greu de justificat de la Cronica mizantropului la Cronica optimistului! Atîtea dovezi de servilism și adulație față de puterea comunistă cu atît de puține dovezi de "recunoștință" din partea acesteia față de critic. S-a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională, membru într-o Academie epurată de adevărații academicieni, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
simțul răspunderii și de luciditate. Dar dacă nu face un pariu cu posteritatea e un impostor. De aceea, nu are voie să se teamă de critică (iar dacă o disprețuiește își fură căciula) și nici să-și măsoare valoarea după adulația pe care reușește să o obțină. august 1972 POEZIA ȘI PROZA NOASTRĂ DE AZI - I - Întrebare: Ce trăsături noi au intervenit în structura literaturii noastre actuale, în comparație cu literatura ce se scria în România interbelică? Răspuns: Nu știu dacă am înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
desigur, când se numea Descartes.) Mai mult chiar decât „patosul distanței” de care vorbește Nietzsche, ceea ce caracterizează spiritele cu adevărat superioare este un anumit „patos al egalității” pe care-l găsim foarte răspicat la Alain. Pofta de inegalitate, care presupune adulație față de cei puternici ca tribut al aroganței față de cei mici, e dovadă sigură de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
datoria să facă elogiul a ceea ce i-a fost oferit și la populația maori trebuie apreciată cu voce tare hrana pregătită pentru oaspeți. Dar trebuie păstrată o măsură și, așa cum recomandă Brillat-Savarin10, se cuvine "să lauzi mâncarea cea bună fără adulație servilă". Una din regulile mereu repetate la marele dineuri este că "stăpânul casei nu trebuie niciodată sa-și eclipseze oaspeții". În sistemul contra-prestației, în care invitația trebuie să fie imperativ întoarsă, se cuvine să dăm o recepție cel puțin echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o formulă de paradă, șlefuitul de suprafață, exprimându-se prin frazare absconsă, evitând cu pudoare claritatea. Privind În jur cu ochi de uliu și intimidând pe cei din preajmă, mai ales pe cei tineri. Creându-și „curți” de măgulitori, cultivând adulația și spiritul de gașcă, reproducându-se. Cine se aseamănă se adună, tradiția și Înțelepciunea veche e Întotdeauna utilizabilă, nu-i așa? Am Încercat aceste disocieri deloc Întâmplător. Ne confruntăm, de o vreme, cu un fenomen extrem de deprimant: cu agresivitatea, uneori
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de cel al materialismului dialectic. Gloria generalului nu avea nici un corespondent în lumea socialistă, orice și-ar fi închipuit slujitorii cultului liderilor comuniști. Iar venerarea foarte personală și documentată a personajului istoric respectiv era în total dezacord cu practicile oficiale. Adulația instituționalizată propusă de regim era oricând pasibilă de ridicol, pentru că nici un erou contrafăcut nu rezistă la spontaneitatea copiilor. La singura oră de informare politică de care și-a amintit doamna A., un coleg a citit integral textul din ziar, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
drept, de ascendență nobilă, năvălea pînă nu demult spre centrul terenului și spre beregățile arbitrului. Cînd dă Steaua gol, Gigi Becali se pupă cu toată loja și mai că nu se prăvălește pe geam peste supușii noii generații picate în adulație. Nețoiu cade cu scaunul, Borcea țopăie „à la Shakira“, în așteptarea Ligii Campionilor, într-un balcon dinamovist care lasă impresia, prin elitismul său dîmbovițean, că a strîns cromozomii regali ai întregii Europe. Dintre toți aristocrații gazoanelor românești, George Copos seamănă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
colocutor cu alocutive în cazul vocativ), prin construcții incidente (vizează direct colocutorul) de tipul: "Așa cum știți", "vezi bine", "bată-te norocul" etc. Atitudinea injonctivă își găsește expresia în construcții imperative, verbe la modul imperativ, enunțuri care conțin o urare (admirație, adulație, peiorativă). Funcția conativă are ca marcatori gramaticali persoana a II-a (la pronume și la verb). Dintre moduri, imperativul reprezintă expresia gramaticală a funcției conative, iar dintre categoriile gramaticale ale substantivului se utilizează cazul vocativ. La nivelul discursului, intonația exclamativă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
trebuie adoptată în această împrejurare. Dincolo de aceste procese, strategia stalinistă tinde să instituie un cult al URSS-ului și al călăuzitorului său. În mod cert venerarea țării revoluției din octombrie nu este o noutate, dar se poate vorbi despre o adulație organizată, începînd cu sfîrșitul anilor patruzeci. Punctul culminant este reprezentat de sărbătorirea celei de a șaptezecea aniversări a lui Stalin în 1949. Savant cu o cunoaștere enciclopedică, fondator al științei moderne, conducător militar genial ... nici un superlativ nu este suficient pentru
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și poet. Născut luteran, se convertește la catolicism și-și schimbă numele în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un sfânt, într-o casă iezuită. Deși catolic, în creația sa dă glas adulației lui Maimonide pentru Dumnezeu. Poezia sa este utilizată de toate religiile monoteiste. 8 John Duns Scotus (1265-1308), unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi-teologi ai Evului Mediu. El elaborează teoria "existenței infinite", care este necesară pentru a-l înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
, săptămânal satiric apărut la București, în două serii, în 1932 și 1933 și din 3 octombrie 1935 până în iulie 1936, sub redacția lui Ion Anestin. La z. se vrea „o revistă de luptă” și un „ecou cetățenesc fără adulație politică, fără ocolișuri spre sud, spre nord, spre dreapta sau spre stânga”. Rubrici: „Zvonuri, șoapte, strigăte”, „La microscop”, „Povestea vorbei”, „Mica publicitate”, „Cupletul săptămânii”, „Cronica” (literară, mondenă, diplomatică, muzicală, a ecranului, a culiselor). Ilustrații semnează Ion Anestin. Numerele sunt tematice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287732_a_289061]
-
teoretic; relația cu Ioana - cea dintre doi oameni care „nu pot trăi împreună, dar nici separați” - readuce în prezent, simultan, dragostea și ura, neputința înțelegerii cauzei ce a determinat trădarea, gelozia, pasiunea obsesivă; pentru Dania, afectele lui Sandu variază de la adulație la încercarea de a se desprinde, prin obiectivare iluzorie, de simțita superioritate a protagonistei: „Eram rușinat de ce neînsemnat îi apărusem.” Obișnuit să asimileze și să interpreteze realitatea în scopul aproape programatic al satisfacerii permanente a imaginii de sine, Sandu, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
Ceaușescu, de la finalul adunării Uniunii Scriitorilor din noiembrie 1968, a fost un veritabil balon de încercare pentru planurile de viitor ale acestuia, un semnal clar al faptului că perioada căutărilor în politica ideologică se apropia de sfârșit. Încă impresionat de adulația cu care fusese înconjurat în vara aceluiași an, Ceaușescu a cerut scriitorilor să se alinieze în spatele său, așa cum o făcuse întregul popor. Conflictele de grup și mizele personale aveau să dispară în fața imperioasei discipline atât de necesară construcției socialismului ceaușist
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
semnificativ. Era vârsta la care începuturile abundau. Într-un fel, m-a ajutat să mă găsesc, deoarece iniția mult mai bine și spre încântarea tuturor ceea ce eu începeam bâjbâind și întorcându-mă mereu în punctul de plecare. În ciuda sentimentului de adulație cu care era întâmpinat oriunde apărea, auzeam și remarci care ar fi trebuit să mă pună în gardă. „E superficial“, spuneau unii. Ori tocmai nesocotința cu care trata situațiile grave îi dădea farmec. Peste toate, faptul cu care îmi controla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ca un instrumentum regni deosebit de eficient. Dar, pentru câștigarea acestei popularități, imaginea medievală a monarhului autocrat, de drept divin, nu mai era suficientă În ochii supușilor săi de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Treptat, nașterea mentalităților moderne va face ca adulația acestora să nu mai fie Îndreptată către unsul lui Dumnezeu, ci către o vedetă. Debutul acestui proces, care se va Încheia, desigur, mult mai târziu, poate fi surprins și În rândurile românilor transilvăneni din epoca Școlii Ardelene. Primele sale semne
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
copilul martir care prin moarte a căpătat tinerețe veșnică și forță mitică inegalabilă,355 sau James Dean, simbolul tinerilor americani ai anilor '50), care devin obiectele unor adevărate culte laice, ale căror decese sunt învăluite în mister iar viețile în adulație. Jean-Bruno Renard include în categoria miturilor chiar și legendele urbane, definite ca povestiri false (sau neverificate) prezentate drept adevărate, care au o circulație liberă până la nivel internațional și care conțin un "sens", o morală pilduitoare ca fabulele sau povestirile medievale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care merge de la adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul” (1866), „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
grav lucrurile, spectacolul (dramatic, descifrat cu grila lui Erving Goffman) îndepărtării grabnice a acestor monumente este extrem de semnificativ. Și asta întrucît din documente simbolice ale atestării unor doctrine, acestea au devenit numaidecît ținte ale protestului public sau detestării accentuat agresive. Adulația a fost astfel înlocuită cu hula și blestemul. Prinși în empiria unor asemenea desfășurări de forțe, uităm adesea ce se ascunde dincolo de ele sau sub ele. Ignorăm astfel partea ascunsă a icebergului, una, de multe ori, mai pașnică decît agitatele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tot ce nu era la locul lui, toate lucrurile față de care aveau rezerve, împreună cu orice nu era în ordine în privința numirilor și obținerii de beneficii. Nu au trecut cu vederea, ci au descoperit adîncile rădăcini ale acestor abuzuri în "rafinata adulație a oamenilor legii" care a împiedicat atît Statul, cît și slujitorii Bisericii să-și exercite drept puterea vedere împărtășită și de mine. Iar cuvintele pe care le-au folosit pentru această argumentare ca înțelepți Consultanți, pe care le-au spus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ținta lor nu a fost aceea de a învăța care este datoria lor, ci aceea de a se folosi de cercetarea și viclenia altora pentru a legitima ceea ce doreau ei; de unde rezultă (fără a mai pune la socoteală faptul că adulația se ține aproape de orice putere precum umbra de trup) dificultatea mărturisirii adevărului înaintea conducătorilor; învățătura lor îl proclama pe Papă drept stăpîn al tuturor beneficiilor și, de aceea (din moment ce un stăpîn poate vinde ceea ce îi aparține, fără a comite nici o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
popoarelor și profetizează reușita întreprinderilor lor. Acea identificare a beneficiilor temporare cu demnitatea episcopală în uzul limbajului și distribuirea de către puterea laică a demnităților pontificale asemenea unor daruri care prin natura lor țin de bunul plac al donatorului indicau limpede adulația și corupția Clerului, coborît deja la joasa servire a principilor seculari, preferînd bogățiile veacului libertății lui Cristos; iar principii căpătau tendința neobosită de a invada totul, de a cuceri Biserica, precum cuceriseră Pămîntul; pietatea personală a fiecărui conducător și disprețul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]