205 matches
-
măsură aceasta este și ea o încercare de a dezvolta o traducere cu echivalență dinamică a pasajului care să îi fie clară cititorului modern.) Subiectul textului este consternarea referitoare la o nevastă care comite adultere. Autorul compară acțiunile acestei neveste adulterine cu lucruri care pretinde el sunt greu de înțeles: o pasăre care zboară prin aer, mișcarea șarpelui pe o piatră, navigarea unei nave pe mare și cum se comportă un bărbat puternic cu o "almah". (Septuaginta zice „și calea omului
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
o "almah". (Septuaginta zice „și calea omului la tinerețea sa” în loc de a include almah.) Sensul poate fi că un bărbat puternic care își pune mintea cu o fată mai slabă este ca pasărea, ca șarpele, ca nava și ca femeia adulterină. În fiecare exemplu nu rămâne ceva durabil/permanent în urma acestor acțiuni. Totuși aceasta nu este singura perspectivă, existând o varietate de traduceri ale frazei finale din versetul 19: Existența multor variante ale traducerii înseamnă că acest verset este foarte dificil
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
tricou într-un sezon. Giggs este în prezent vicecăpitan la Manchester United. Recent, a fost implicat într-un uriaș scandal, după ce presa britanică și rețeaua Twitter au scris că, timp de 8 ani, ar fi fost implicat într-o relație adulterină cu soția fratelui său.
Ryan Giggs () [Corola-website/Science/310279_a_311608]
-
Mediu în Italia, fie un personaj ficțional apărut pentru prima dată în opera lui Dante Alighieri în secolul al XIV-lea d.Hr. și răspândit apoi, începând cu secolul al optsprezecelea, în cultura occidentală. Este cunoscută în special pentru dragostea adulterină pe care a avut-o față de cumnatul ei, Paolo Malatesta. Francesca da Polenta s-a născut la Ravenna în anul 1255. Era fiica lui Guido di Polenta, sau Guido al III-lea, stăpânul din Ravenna. In 1275 se căsătorește cu
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
din opera Commedia scrisa de Dante Aligheri și fratele mai mic al lui Giovanni Malatesta da Rimini) au și ei la rândul lor doi copii - o fiică Margherita și un fiu, Uberto. Dante Aligheri sugerează o posibilă poveste de dragoste adulterină între Francesca Malatesta da Rimini și cumnatul acesteia, Paolo Malatesta, dedicându-le acestora versurile 73-142 din cântul v din Divina Comedie. Poetul ne lasă să credem ca aceștia s-au îndrăgostit și au devenit amanți, implicându-se într-o relație
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
între Francesca Malatesta da Rimini și cumnatul acesteia, Paolo Malatesta, dedicându-le acestora versurile 73-142 din cântul v din Divina Comedie. Poetul ne lasă să credem ca aceștia s-au îndrăgostit și au devenit amanți, implicându-se într-o relație adulterină. Francesca îi povestește lui Dante cum a început totul în timp ce citeau povestea lui Lancelot și Guinevere. Au fost uciși de Gianciotto după ce au fost surprinși împreună. Comentariul lui Boccaccio din 1375 asupra operei Commedia de Dante Aligheri: Pentru ca fata să
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
spiritului 137. Se face dragoste fără dragoste, fără bucurie și chiar fără plăcere: un erotism la bâlci, la îndemâna oricui, fără suflet, fără tandrețe 138. Conștiința, acel glas al lui Dumnezeu în om, îl însoțește pretutindeni și îl chinuie necontenit. Plăcerea adulterinului - spune Sfântul Ioan Gură de Aur a fost scurtă de tot, pe când durerea și scârba urmate după ea sunt fără sfârșit, fiindcă și seara, și noaptea, și în oraș, și în pustietate, și, în sfârșit, pretutindeni, îl însoțește acel nemilos
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
contemporane, adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante în Infern pentru a-și ispăși viciile. Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă, cu cât se coboară în profunzimea iadului, care este și centrul pământului. Aici întâlnesc de asemenea celebrul cuplu adulterin, Paolo și Francesca, soția unui măcelar care într-un acces de furie și gelozie îi omoară pe amândoi. Această întâmplare îi oferă lui Dante o viziune despre dragoste că un sentiment ce continuă și după moarte, aducându-i în același
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
sa era o femeie care suferea de fridigitate. Noaptea nunții nu a fost o reușită, cu toată încercarea prințului Valdemar (unchiul patern) de a-l convinge pe George să-și îndeplinească datoriile conjugale. În ciuda acestui eșec și a numeroaselor relații adulterine reciproce, între ei a fost o prietenie profundă care a durat până la moartea lui George în 1957.. Din 1913 până în 1916, soția lui George are un intens flirt, apoi o aventură până în mai 1919 cu primul ministru francez, Aristide Briand
Prințul George al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/318237_a_319566]
-
adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. Timpul trece, iar copiii ei mor pe rând. Marchiza își cedează averea ultimei sale fiice și moare după ce încearcă zadarnic să o oprească pe aceasta să întrețină o relație extraconjugală cu fratele ei vitreg. Tânăra
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
bătrânețea plină de remușcări a mamei vinovate. Intenția lui Balzac este una moralizatoare, autorul dorind să restaureze moravurile societății prin sancționări exemplare și să pună de acord arta cu morala. Prezentarea cumulativă a dezastrelor și a pedepsei suferite de femeia adulterină pare astăzi însă melodramatică și forțată, deși există și o condamnare implicită de către autor a convențiilor sociale ce prevalează asupra drepturilor individuale. Criticii literari au susținut că Balzac a descoperit în această carte un nou tip de personalitate: Balzac vorbește
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
pe Denis la un han și îl ucide într-un duel cu sabia. Apoi își ia soția într-o călătorie lungă prin întreaga Europă. Luni de zile mai târziu, ea moare dând naștere unui fiu. Acesta este rezultatul unei legături adulterine între Maria și Denis. Don Luis abandonează copilul la o mănăstire lângă Livorno, Italia, unde călugărițele sărbătoreau ziua sfântului Antoniu, fiind 19 martie. La mănăstire copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
și frumoasa lui regină. Eu am alte lucruri de făcut decât să am conferințe private cu un domn în vârstă!" Aflând acestea, regina Sofia a trimis după Basilier-Magelssen și întâlnirea lor s-a terminat prin lacrimi reciproce în legătură cu soții lor adulterini. Din cauza sănătatății ei fragile a făcut dese călătorii în străinătate și mariajul ei pare că a fost în criză din cauza întreruperii relației. Criza a fost observată și menționată de suita ei apropiată, și în timpul călătoriei pe continent în 1876, Sofia
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
ne revelează amănunte din biografia lor timpurie (sunt memorabile episoadele în care Volodia își povestește trauma suferită în copilărie când mama sa se recăsătorește cu un orb, întreg universul familial ajungând să se reconfigureze conform necesităților acestuia, sau povestea mamei adulterine a Sașei), prăpastia tempo-spațială dintre ei se adâncește, în vreme ce legăturile sufletești par tot mai indisolubile. Indiciile că ne aflăm în plin timp al memoriei sunt însă multiple: „Văd totul de parcă nu s-ar fi întâmplat atunci”, spune Sașa, „ci chiar
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
că-ți poți relua fericit viața alături de ea după... — Ah, taci odată, am spus. E destul că viața mea de familie e distrusă. Acum mă acuzi de egoism pentru că stau pe gânduri dacă să dau în vileag sau nu un adulterin care a dat de belea. — Adulterinul ești tu, replică Palmer. Nu te mai gândi la tine, gândește-te la Antonia. Te implor, Martin, gândește-te bine. Să nu te simți jignit de cuvintele mele. Noi doi ne cunoaștem prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
alături de ea după... — Ah, taci odată, am spus. E destul că viața mea de familie e distrusă. Acum mă acuzi de egoism pentru că stau pe gânduri dacă să dau în vileag sau nu un adulterin care a dat de belea. — Adulterinul ești tu, replică Palmer. Nu te mai gândi la tine, gândește-te la Antonia. Te implor, Martin, gândește-te bine. Să nu te simți jignit de cuvintele mele. Noi doi ne cunoaștem prea bine ca să ne jucăm de-a cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
multe decât poți număra! răsună deodată un glas străin și cavernos, dintre buzele umede ale femeii. Apoi vocea normală a Lilianei îi revine, printre icnete întretăiate: Așaaa...! Acolo! A-a-a! Nu te opri, că te sugrum! Ce bine e-e-e...! Adulterina geme și iar îi scuipă vin lui Uriel, în față! Dane...!! zbiară Fratele, văzând cum Îngerul se rigidizează și-și dă privirea bolând, peste cap. Nici un pas, că vă tai, pe voi doi, futuriștilor! se întoarce Șobolanul ferm, către Avocat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
putut apărea în cancelarie cu privire la ceva mult mai grav? La început, am fost tentată să găsesc cele mai rele motive pentru înșelătoria ei. Dar cu timpul, teoriile cele mai melodramatice și-au pierdut forța. E o nebunie să descrii o adulterină de vârstă mijlocie ca fiind inocentă și totuși există ceva fundamental inocent la Sheba. Asta nu înseamnă că nu e capabilă de tot felul de păcate. Dar nu e în stare să uneltească. Nu are viclenia necesară pentru a unelti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care nu există să fie o uniune adulteră dintre o femeie separată, cu un alt bărbat. În Scrisorile canonice ale lui Vasile cel Mare s-a vrut să se vadă că cei care au încheiat o căsătorie interzisă, deoarece era adulterină, sunt supuși pocăinței publice, fără ca pentru aceasta uniunea lor să fie considerată nulă: odată făcută pocăința, vor fi lăsați în pace să-și trăiască viața conjugală. Fundamentul acestei explicații este canonul nr. 26 din a doua Scrisoare canonică (Scrisoarea 199
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Nuova este divizată în nouă părți, și povestește tot despre nașterea și dezvoltarea sentimentului iubirii. Dar Fiammetta este un revers al operei dantești. În timp ce dragostea lui Dante pentru Beatrice era sacră și înnălțătoare, Fiammetta povestește despre concupiscență și o dragoste adulterină distrugătoare. Întâlnim topoi familiari: Fiammetta stă în biserică în sâmbăta Paștelui și este apreciată de privirile laudative ale multor bărbați, observă privirea unui tânăr, deosebit de fermecător, plin de grație și foarte elegant îmbrăcat. Preocupată de reputația proprie, la început manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
medievală și romanul de aventuri.610 Donnele angelicate care ar trebui să fie aceste personaje feminine nu mai sunt întru-totul credibile în puritatea lor, pentru că se pune întrebarea firească de ce aceste femei, care reprezintă virtuți creștine, spun povestiri despre iubiri adulterine. „Nimfele lui Giovanni Boccaccio nu sunt deloc sfinte fecioare ascetice medievale, ci, dimpotrivă, niște tinere vesele, vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
propovăduite tinde către firesc, către normal, către individualizarea feminină atât de dorită. 870 Georges Duby, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 234 Donnele demonicate sunt, fără îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
A. Owen, art. cit., p. 302. (trad. n.) 240 măsură, capabil a-l convinge pe naivul soț că se urcase acolo pentru a se lupta cu un om , numai astfel el având șansa de a redobândi vederea. Din trădătoare și adulterină, Mai se convertește în vindecătoare și salvatoare. știe să-l determine pe soț să creadă ceea ce vrea ea, să restabilească armonia inițială și să alunge orice suspiciuni. Mai este o donna demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa soțului nu era lipsa virilității, ci a unei origini sociale nobile, meșterul țesător fiind prea burghez pentru 898 Robert O. Payne, op. cit., p. 26. 899 Charles A
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]