186 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Plutesc lin pe o gondolă, Barcagiu-i obosit... Trist, că și-a pierdut iubita De atâta " nevâslit "... La Veneția e noapte, Ceru-i lud, negru-smolit, Serenade, valuri, șoapte Te îndeamnă la iubit. Jinduind spre alte " maluri ", Adumbrind a infinit, Vreau s-ating calde limanuri... ( Vâsla s-a cam moleșit... ) Nu-i nimic... Uite-o sirenă! S-au revigorat, stingheri - ( Vâsla, barca, gondolierul...) Ai iubirii mesageri! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) ( Veneția, iulie, 2003 ) Referință Bibliografică: GONDOLIERUL
GONDOLIERUL ( PAMFLET ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382506_a_383835]
-
șiragul de cleștar al dinților. Surâsul ei este atât de cald, de intim, încât pe Ștefan îl trec fiorii. În sfârșit i-a văzut privirea îndreptată țintă către el, i-a admirat acei ochi căprui încărcați de viață, ușor melancolici, adumbriți de gene mătăsoase, nasul mic, fin, buzele pline, delicat conturate, obrajii rotunzi cu gropițe care îi sporesc șarmul. Părul îi este cârlionțat, negru ca abanosul cu relflexe albăstrui închis, tăiat la baza umerilor. E frumoasă ca o prințesă de Castilia
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ar mai putea măcar să mai respire, Când îi apasă ura și cu fierea, Dar li se scurge-ncet toată puterea Și li se taie ultimele fire. Iar când se schimbă zilele și anii Și fiecare se destramă-n ghemuri, Ne adumbresc și brazii și castanii, Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri, Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: STINGHER / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STINGHER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382862_a_384191]
-
ales de mine a fost acela ce duce prin strâmtoarea de la Nord de-a lungul Râului Rece, un nume cât se poate de expresiv, fiindcă de la izvoare și până în Valea Cernii, apa lui nu dă ochii cu soarele, vara fiind adumbrită de coroana împreunată a arborilor de pe cele două maluri, iarna ascunzându-se sub ghiață și sub zăpadă. Impresionat și speriat chiar de atâta frumusețe sălbatecă, am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământul sub picioare. Astfel, mergând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început de martie. Obrazul rotund, cu pielea ca piersica, fină și catifelată, asortată în ton cu eșarfa, strălucea de la lumina seninului albastru al ochilor luminoși, adumbriți de genele lungi. Șuvițele de păr arămiu aveau reflexe solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă. Încercam să-i deslușesc
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul cu iubire, Stea adumbrind în miez de noapte. Eu sunt poetul remușcării, Eu sunt și Gândul și Puterea!... Uneori toamnă... Multă toamnă... Sunt melodramă, sunt Ideea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele ") Referință Bibliografică: IRONIE... EU / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367965_a_369294]
-
între ea și tată. De la mama sa, doamna Adelina Montefiore moștenise un caracter dulce, încrederea în oameni și fiind bună din fire, era incapabilă să creadă că printre cei ce-i considera prieteni putea exista răutate. Avea ochii mari căprui, adumbriți de gene lungi, negre un chip cu trăsături plăcute și linii unduioase, nu colțuroase și puternic conturate ca ale tatălui său, al cărui chip era parcă dăltuit în stâncă, având contururi puternice, foarte proieminente, emanând prin toți porii o voință
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
eminesc cu totul, Cu iubirea mea de neam, Rogu-l, fie-mi, cum socotu-l, Zeul unic ce-l mai am ... George PETROVAI - Eternul Eminescu Pătruns de milenara îndârjire proptită-n doine și balade pe vechi hrisoave voievodale, ce în istorii adumbresc după un tipic creștinesc a semilunii strălucire, la vremi eroice visează însinguratul mioritic trup înfiorat cândva de-a buciumului arcuire și de-a cavalului șoptire, dar făr' a ști ce-i bucuria înveșnicirii sufletești, până ce țara nu născu Eminul nostru
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Versuri > Frumusețe > ȘATRA ( TREC ȚIGANII ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec paparudele pe drum, Țigani făloși, mustăți stufoase, O șatra se îndrepta, lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
Bucură-te, Sprijinire în condei ca în toiag, Bucură-te, Soare tânăr după care mă rotesc, Bucură-te, Preasmerire, rob al Tatălui Ceresc Bucură-te, Gând prin spații și celeste și-omenești, Bucură-te, Dulce taină ce de sus ne adumbrești, Bucură-te, Om și astru printre stelele cernite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănit III Nici o durere mare străină nu ți-a fost, Străinului din cale i-ai dat un adăpost. Lui Damian și Cozma, acei preanobili sfinți, Tu le-ai
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
cea săracă Sus pe Muntele Tabor, Unde Te-ai Schimbat la Față, Și de-atunci Te schimbi mereu, Să mă pleci tăcut din viață, Doamne, Dumnezeul meu! Și din slava Ta cerească, Unde întristare nu-i, Norul sfânt să-mi adumbrească Pururi cu lumina lui Colțul meu de Poezie Și-adevăr, precum ai spus, Doamne, când va fi să-mi fie Ceasul pomenit mai sus... Referință Bibliografică: Rugă în Ziua Schimbării la Față... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ ÎN ZIUA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366625_a_367954]
-
el. Îndrăzneala lui o fascină pe tânără. Vru să-și retragă mâna, dar după un mic efort, renunță lăsându-se în voia lui. “Cât de frumoasă e! Ce păcat!” O privi cu coada ochiului și văzu nesiguranța fetei ce-i adumbrea chipul. “E un înger pe care încerc să-l seduc, ca mai apoi să-l las să cadă cu aripile frânte. Ce tâmpenie! Aș putea să mă îndrăgostesc de ea. Nu! Aș fi prea prost să mă uit doar la
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
adevarată elegie a timpului, cel care te îndepărtează de singura casă, cea a copilăriei și a adolescenței. De aici se înfiripa versuri, unele de o sensibilitate aparte, altele croind imagini demne de reținut, în care vârstă dintâi respira prin ochii adumbriți de trecere printr-un periplu existențial pe care autoarea îl numește undeva „pelerinaj pe ghețuri”. Mărturisesc că în ultima vreme nu m-am întâlnit cu o asemenea intensitate a spiritului elegiac, tot așa cum, goana funesta spre post-post-post modernitate a multor
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
chip de mărțișor. Ce psalm înalt, trezirea la viață! Îndatorat, de unde ești, te chem, Să punem în cuvinte dimineață, E primăvară-n suflet și-n poem... ÎNTRE GHIOCEL ȘI CRIZANTEMĂ... Nu e meritul meu Că m-am născut. Tristețea mea adumbrește, Nu întunecă. Aseară Un înger Ți-a fotografiat Surâsul. Mirosea A Primăvară... ȚESĂTOAREA Nu mai țese mama la război, Ea, cea mai vestită dintre toate, Doamne, ce tindee minunate Rostuia, sărmana, pentru noi! Mai presus de nume și de fire
DE ZIUA TA FEMEIE ! de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346583_a_347912]
-
cea săracă Sus pe Muntele Tabor, Unde Te-ai Schimbat la Fața, Și de-atunci Te schimbi mereu, Să mă pleci tăcut din viață, Doamne, Dumnezeul meu! Și din slavă Ta cerească, Unde întristare nu-i, Norul sfânt să-mi adumbrească Pururi cu lumina lui Colțul meu de Poezie Și-Adevar, precum ai spus, Doamne, când va fi să-mi fie Ceasul pomenit mai sus... Referință Bibliografica: Ruga în Ziua Schimbării la Fața... / Nicolae Nicoară Horia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ ÎN ZIUA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357013_a_358342]
-
era deschis televizorul și în fața lui se lăfăia cu picioarele pe un scaun un tânăr slăbuț și înalt îmbrăcat cu o cămașă bleumarin peste blugii tăiați pe alocuri cum e la modă azi, ce mă privea prin ochelarii pe jumătate adumbriți de o claie de păr castaniu închis la culoare și creț, cu ochii de culoarea castanei.Doamna Tomassini i se adresează afectuoasă tânărului: -Andrea amore mio, dă mai încet televizorul! Iată îți prezint pe Ingrid, noua mea ,,acompagnatrice”! Mi-au
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
cleștar din urmă Adonis vine, numai lacrimă și har. Adonis e muritorul învăluit în mister îi mângâie gândul, cerul, până stelele nu pier. Avea trupul ca fuiorul, o treceau fiori de ger strecurați de Muritorul ce-o învăluia-n mister. Adumbrea păcat feeric iar zeița diafană, se pierdea în întuneric ca o ființă pământeană. Vântul ia cu el când trece, umbra serii: Liniștea, și prin negură răzbate iar Zeița își petrece, luminând în calea sa. Prin greaua noapte răzbate regina cerului
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
firul de iarbă m-a învățat să cresc și copacul să înfrunzesc și cerul să nemărginesc Pentru că zburd în toate câmpiile viselor și mă refac sub pădurea dorului limpezindu-mă în firicelul izvorului Pentru că privirile voastre strălucesc și zâmbetul mi-adumbresc, pentru asta înfloresc pe orice rămurea a acestei primăveri, răsfirându-mă în toată nebunia acestor arome și petale dansânde... Referință Bibliografică: Pentru că... / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PENTRU CĂ... de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354062_a_355391]
-
spiritual care a dat viață unei artiste investite cu harul de a face și astăzi, prin fiecare apariție pe scenă, o sărbătoare. Chipul ei fermecător, părul până la călcâie ca o lavă de aur, ramă a unui obraz necontenit tânăr, ochii adumbriți de gene oltenești lungi, gura cu un poem al adolescenței, glasul parfumat și învăluitor savant, capabil de nuanțări simfonice, sunt învăluite pe scenă într-un halou fascinant care trimite la chipul de icoane al țărăncii pictate de Nicolae Grigorescu. Am
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
într-un mod armonios vestimentația, dar voaleta pălăriei umbrește puțin jumătatea superioară a feței, punând în valoare frumusețea trăsăturilor din jumătatea inferioară a fizionomiei: buzele cărnoase și senzuale, bărbia rotundă care denotă un caracter hotărât, ovalul feței bine conturat. Ochii adumbriți de voaleta albă se pot ghici, abia văzuți, ca fiind plini de viață, zâmbitori și încrezători (doar abia peste câțiva ani aceștia însă se vor întrista iremediabil prin pierderea prematură a mamei). Exuberanța romantică și inedită a acestei fete a
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
dor pe care voi înfășura-o într-o marama de lumină; s-o așezați lângă icoana și s-o păstrați caldă, de leac și de spor - și voi mai opri o fărâma de vis muiat în lacrima pe care voi adumbri-o sub pernă, ori în zid - să o semănați, în zori, în glodul arid să o culegeți rod de speranță și patimă. Referință Bibliografica: ELOGIU RODULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011
ELOGIU RODULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359310_a_360639]
-
Artistic > PROZA. OAMENI ȘI CAI. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului OAMENI ȘI CAI. POVEȘTI TRISTE PE FUNDAL DE OMĂT. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ -amintire uitată- Pajiștea amiezii era adumbrită de neliniști. Era un noiembrie târziu, rece și neprielnic. Împlinisem 25 de ani și mă simțeam ca un acrobat vulnerabil la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
din femeie devin nimfă cu ochi de smarald cu trup de cleștar alb și fierbinte îmi înmugurești sub piele, dragostea mea și-această dulce-nmugurire doare în curând fire verzi îmi vor răsări prin toți porii și flori violete îmi vor adumbri pleoapele azi chiar aș putea să zbor dar toate cele zece degete ale tale sunt adânc înfipte în curba crudă a cărnii care se desface sfiit ca într-un ritual păgân și neînțeles de nimeni tainic și dumnezeiesc au început
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
avidca pe ultima gură de aerla care ai dreptuldin femeie devin nimfăcu ochi de smaraldcu trup de cleștar alb și fierbinteîmi înmugurești sub piele, dragostea meași-această dulce-nmugurire doareîn curând fire verziîmi vor răsări prin toți poriiși flori violete îmi vor adumbri pleoapeleazi chiar aș putea să zbordar toate cele zece degete ale talesunt adânc înfipteîn curba crudă a cărniicare se desface sfiitca într-un ritual păgânși neînțeles de nimenitainic și dumnezeiescau început să-mi înmugurească sânii...vine ... XVI. SĂRUTĂ-MI TÂMPLA
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de sine, care vorbesc, gîndesc, plâng, râd și trăiesc numai pentru ei. E plină vârf țara de oameni care vorbesc, gândesc, plâng și râd doar pentru ei, pentru bani și pentru orgolii pur personale. Conștiința lor e ca un soare adumbrit în afundul fântânii, nu ca soarele din conștiința lui Gheorghe Hagi, ce a îmbrățișat țara, de la răsărit la asfințit. Până la generația lui Gheorghe Hagi, fotbalul s-a încununat cu propriile simboluri. După ea, deși trăiește nu are pulsul spectacolului! (Aurel
GHEORGHE HAGI. FOTBALUL, DRAGOSTE NAŢIONALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359892_a_361221]