30 matches
-
cu instrumente ascuțite, am mai putea vedea și astăzi semnele "naturii umane" înscrise în însăși structura sa. Ar putea fi exclus din alcătuirea acestui ideal elementul "natural"? Se poate arăta filosofia corespunzătoare acestuia doar într-o formă "îngrijită" rațional, fără adumbriri ce par a da seamă de unele "fețe" non-raționale, de exemplu, "filotice"? Și putem da la o parte, fără riscul de a neantiza idealul însuși, aspectul său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificativ al filosofiei, nu înseamnă că ea trăiește și că a trăit în toată istoria filosofiei, putând reprezenta chiar partea autentică a acesteia, totuși ascunsă vederilor interesate doar de arhitectura "sistemului" filosofic, de fețele sale "expuse" rațional, nepătrunzătoare, așadar, în privința adumbririlor "obiectului" ce le poartă, neînțelegătoare în ceea ce privește "luminișurile" filosofice, ascunse, uneori, sub vorbe bine aranjate "judicativ"? Poate că recunoașterea necunoașterii este chipul adânc, dar, totodată, autentic, al însuși faptului de a ști de ce știi ceea ce știi. Poate! Prima Introducere, reconstruind două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca element al filosofiei (dictatura judicativului, adică gândirea-positum, de o parte, proiectul non-judicativ, adică gândirea-fenomen, de alta) încearcă să ajungă la rădăcinile celor două chipuri ale acestei "științe"; de fapt, ea încearcă să scoată la iveală chipul ascuns al acesteia, adumbririle și luminișurile despre care vorbeam mai devreme; și, deoarece gândirea este, în ființa sa, act, reconstituirea topos-urilor sale fie acestea demult închegate și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a înseși gândirii (ca act). Și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
accentuează tehnic descrierea "fenomenului" lucrului întreg (sau perceput ca fiind întreg) pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu greu în acest orizont; totuși, poate fi recunoscută. Tocmai de aceea, în orice act de cunoaștere îndreptat către dobândirea cunoștinței veritabile (episteme) ce are în structura sa cunoașterea celuilalt și recunoașterea de sine, potrivit scenariului platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]