59 matches
-
nimeni nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizer peste țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
ploaie, pentru că nimeni nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Poezie > Amprente > EI VIN PLECÂND... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
De-ndată ce au zărit Vesel soare aurit, Zeci de-albine lucrătoare, Mici insecte zburătoare, Au pornit din nou s-adune, În coșulețele brune, Tot nectarul florilor, De pe coama munților, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colțuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roșii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare Căutau doar lăcrămioare: Clopoței dalbi, parfumați, Cu frunze late-narmați, Iar cele cu aripi scurte, Amatoare de
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vorbește zorilor Și stropilor de ploaie, Pădurii verzi Și florilor de crin. Vorbește marilor Și undelor domoale, Vorbeste salciei Plecată peste rău. Vorbește lanului Îmbujorat de viață, Cărării adumbrita De copaci. Vorbește razei Ce-ți săruta față, Vorbeste zilei Ce-ai primit-o-n dar. Referință Bibliografica: Vorbește / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina
VORBESTE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376959_a_378288]
-
Șezând, acolo, în penumbra albastră... ``În acea noapte, luminile erau sfinte! Râdea viața-n casa noastră``... ......................................................... Si, parcă,.. sunt aici și,.. totuși n-au venit La masa aburindă!... Cum să mă mint că-s ieri!? Arde ceara într-un sfeșnic adumbrit, Cu vise sfinte pe tăceri... Referință Bibliografică: PĂRINȚII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului plouă mărunt, plouă subțire, plouă mizer peste țara în care toată lumea doarme; morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede; plouă tacit, plouă cu stropi din lacrimi, plouă sărat peste țara în care materia visează; plouă în alb și negru peste destine deșarte, acoperite cu plapuma uitărilor de sine; stropii de
ŢARA ÎN CARE LUMEA DOARME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362289_a_363618]
-
și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiecte supuse de designerul homo-pedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra grădină”). Poemele din exil, adevărate reculegeri anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
ei, ci și a retragerii lui sistematice din cercul acelora care, pe uscat, aveau, dintr-un motiv sau altul, privilegiul de a se apropia de el, cerc din ce în ce mai strîmt și din ce în ce mai timid, pentru care pomenitul accident - rămas inexplicabil în ochii adumbriți ai lui Ahab - se încărcase cu spaime deloc străine de tărîmul duhurilor și al bocetelor veșnice. De aceea, în grija ce i-o purtau, toți se străduiau, în măsura în care le stătea în putință, să ascundă restului lumii pomenita întîmplare, învăluind-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
largi ale pălăriei, trecea mereu pe lîngă ambarcațiunea lui sfărîmată, care fusese azvîrlită, cu fundul în sus, pe puntea de comandă, cu prova spartă, alături de pupa făcută bucăți... în cele din urmă, se opri înaintea ei, cu fața și mai adumbrită, așa cum pe un cer înnourat se scurg uneori alte armate de nori. Stubb îl văzu că se oprește și, poate cu gîndul de a-i arăta că propriu-i curaj nu slăbise cîtuși de puțin și de a crește astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
abordării (cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale personalității și operei (de exemplu, cea dintre „veselul de afară” și „adumbritul, scormonitorul dinăuntru”) sau „tragica dilemă” dintre vocația metafizică (atrofiată) și cea poetică, dintre „formularea rece, prin creier, a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de năframă. Răsărit de soare blând, Pâine la cel ce-i flămând, Mână caldă-n altă mână, Două inimi împreună. Floare albă răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă-l, naibii și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Asemenea expresii, ca și altele asemănătoare, creează în mintea copilului imagini deformate despre Dumnezeu. Ele fac ca relația și dialogul cu Dumnezeu și chiar celebrarea sacramentului să fie caracterizate de teamă, de sentimente retributive, de ideea eronată de judecată, fiind adumbrită milostivirea și bunătatea divină. În schimb, pentru copil, celebrarea corectă a sacramentului reconcilierii poate deveni un mod pedagogic prin care poate să învețe cum să se pregătească în mod corespunzător să primească iertarea mai rodnic, dacă preotul-confesor se implică cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și, din privirile adumbrite, le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice fac copii, prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că ar urmări ceva, și de aceea afecta oarecare răceală ceremonioasă față de Otilia, a cărei liniște mai tristă, ce e drept, dar încrezătoare, îi dovedea lui Felix că se-ntîlnea cu Pascalopol. În cele din urmă, Otilia însăși, văzîndu-l pe Felix adumbrit, mărturisi: - Felix, am observat că mă suspectezi! Nu ești cumintedeloc. Eu sunt tristă de papa și foarte greu m-aș obișnui cu ideea de a-l pierde. Oricât de independentă aș fi, ca fată, simt nevoia unei ocrotiri. Nu mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să înțelegem „mai bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și fum, doar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în intermundii". Dar textele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi găsită, de exemplu, în mod spectaculos, în descrierea grădinii din scrisoarea XI, partea a IV-a din Noua Heloiză: La intrarea în ceea ce părea a fi mai degrabă o livadă, rămasei uimit de adierea răcoroasă care venea din locurile adumbrite; verdeața ce plesnea de sevă, florile care creșteau în voie, susurul izvoarelor și ciripitul miilor de păsărele îmi treziseră imaginația și simțirea; în același timp, eram convins că mă aflu într-unul din colțurile de natură cele mai sălbatice și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toate celelalte lucruri pe care le mai știai? De pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri în plin și după două torpile - lansate, de asemenea, de la țărm - crucișătorul greu Blücher?“ În timp ce vorbea, pe fața adumbrită a lui Heinrichs se aținea o urmă de surâs. Încasase o bătaie zdravănă de la tatăl său atunci când, acasă, își bătuse joc de ignoranța noastră stupidă. Ei da, faptul că făcuse pe grozavul ar fi putut să aibă urmări. Doar existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile, desene cu spray-ul new yorkez pe zidurile din chirpici și veșnicul erou total, adumbrit, ratat dar neînvins muncitoresc, astfel Încît fără să vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe ulițele blajine ale unui port la Dunăre, totul fiind Într-o asemenea măsură idiot, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]