87 matches
-
a creșterii de presiune hidrostatică, debitul de filtrare capilar devine mai mare decât reabsorbția capilară, determinând reducerea cu 5% a volumului plasmatic și cresterea corespunzătoare a hematocritului. 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor Venele sunt structuri tubulare cu 3 tunici: adventice (țesut conjunctiv, cu un conținut de fibre elastice mai mic decât în artere), medie (țesut muscular neted, absentă la venele mici) și intimă (endoteliu). Inervația este reprezentată de fibre simpatice vasoconstrictoare (mediator noradrenalina, vezi 14.3). Venele membrelor prezintă valvule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la nivelul măduvei toracale (T1-T2; coarnele laterale), părăsesc rădăcinile anterioare, merg prin ramuri comunicante în ganglionul cervical superior unde fac sinapsă și de unde pornesc fibre postganglionare pentru parenchimul glandular pe traiectul adventicei carotidei și a ramurilor sale. Mecanismul reflex necondiționat de intensificare a secreției salivare este cel mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi. Masticația contribuie la întreținerea secreției salivare. Mecanismul reflex condiționat se realizează prin intermediul receptorilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vasodilatatoari (nitroglicerină, nitroprusiat de sodiu, nitrați și nitriți organici și anorganici). 14.2.2. Prostaciclina PGI2 este generată de către microzomii vaselor sanguine; capacitatea peretelui vaselor mari de a sintetiza PGI2 este mai mare la nivelul intimei și scade progresiv către adventice. PGI2 este cel mai puternic inhibitor cunoscut al agregării plachetare și un vasodilatator al tuturor paturilor vasculare testate, find un agent hipotensor puternic. In numeroase teritorii vasculare o parte din relaxarea și hiperpolarizarea endotelio-dependentă a mușchiului neted vascular este mediată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Un alt tip de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a creșterii de presiune hidrostatică, debitul de filtrare capilar devine mai mare decât reabsorbția capilară, determinând reducerea cu 5% a volumului plasmatic și cresterea corespunzătoare a hematocritului. 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor Venele sunt structuri tubulare cu 3 tunici: adventice (țesut conjunctiv, cu un conținut de fibre elastice mai mic decât în artere), medie (țesut muscular neted, absentă la venele mici) și intimă (endoteliu). Inervația este reprezentată de fibre simpatice vasoconstrictoare (mediator noradrenalina, vezi 14.3). Venele membrelor prezintă valvule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul vaselor intraviscerale și celulelor efectoare (parenchimatoase, secretorii, contractile etc.). La nivelul vaselor de calibru mic și mijlociu, filetele simpatico-parasimpatice formează două plexuri parietale: unul superficial, situat în adventicea vasului, cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru musculatura netedă vasculară. La nivelul capilarelor, predomină filetele postganglionare simpatice cu distribuție diferită în cele două segmente ale patului capilar. Spre deosebire de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și celulelor efectoare (parenchimatoase, secretorii, contractile etc.). La nivelul vaselor de calibru mic și mijlociu, filetele simpatico-parasimpatice formează două plexuri parietale: unul superficial, situat în adventicea vasului, cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru musculatura netedă vasculară. La nivelul capilarelor, predomină filetele postganglionare simpatice cu distribuție diferită în cele două segmente ale patului capilar. Spre deosebire de teritoriul arteriolar capilar, unde terminațiile simpatice sfârșesc pe sau în intimitatea endoteliului vascular, segmentul venos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
VASELOR Din punct de vedere structural, arterele prezintă după cum se știe o endarteră, formată din celule endoteliale, o mezarteră bogată în țesut elastic în cazul arterelor mari și țesut muscular în cazul arterelor mici sau mijlocii și, în sfârșit, o adventice constituită din țesut fibros de susținere, la nivelul căreia se termină fibrele nervoase simpaticoparasimpatice. Aceste caracteristici structurale conferă arterelor următoarele două proprietăți: a) Elasticitatea, care constă în capacitatea, îndeosebi a arterelor mari, de a se destinde și reveni la forma
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și longitudinale externe, are rolul de amestecare și propulsie a chimului intestinal; conține plexurile motorii Auerbach care, împreună cu plexurile Meissner, constituie un sistem nervos intrinsec, bine reprezentat și interconectat, care coordonează autonom activitățile secretorie și motorie ale tractului gastrointestinal. d) Adventicea (tunica externă) este constituită din țesut conjunctiv lax, în jurul faringelui, esofagului și părții inferioare a rectului, și dintr-un țesut conjunctiv dens, acoperit de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv. Controlul nervos al activității structurilor musculare și glandulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Pisica, cobaiul și omul prezintă concentrații variabile între 0,02 și 0,08 mg/ml sânge. Pielea, mucoasa gastro-intestinală și plămânii conțin cele mai mari cantități de histamină la om. Principalul loc de sinteză, stocare și eliberare este mastocitul din adventicea vaselor sanguine. În afara histaminei mastocitare, există și un stoc tisular nemastocitar de histamină. Acesta a fost identificat în mucoasa gastro-intestinală și țesutul nervos cerebral. Sinteza histaminei se realizează prin decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidindecarboxilazei, care folosește piridoxalfosfatul drept coenzimă. Eliberarea sa
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în lumen, propagându-se descendent sau ascendent. În ATS avansată, se poate pune în evidență o componentă inflamatorie autoimună, stimulată printr-o bacteriemie subclinică (indusă de periodontite, supurații gingivale, carii dentare netratate), reflectată de prezența unui infiltrat limfocitar abundent în adventice. Influxul de limfocite debutează într-o fază anterioară, dar, este evident, doar în ultimele stadii de evoluție ale leziunilor aterosclerotice. Sunt implicate ambele tipuri de răspuns imun: celular și umoral. Din plăcile ateromatoase au fost izolate limfocite T-helper; 10 % dintre
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
neregulată, liniară a intimei, de întindere variabilă; contuzia de gradul II - constă în întreruperea mediei și a intimei pe o anumită porțiune; contuzia de gradul III - când endoteliul și media sunt întrerupte circumferențial, încât continuitatea vasului este asigurată numai de adventicea rămasă intactă, care se dilată fuziform. Neregularitatea intimei sau/și a mediei, decolarea straturilor parietale de către fluxul arterial, spasmul supraadăugat ca și tromboza determină aproape constant obstrucția arterială cu consecința ei clinică ischemia acută traumatică. 12.4.2.1.2
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
introdusă în 1976 clasifică tumor primară, extinderea ganglionară și metastazele la distanță (Tabel 5). T (figura 8) Figura 8: Stadializare T Tis carcinom in situ T1 tumora invadează lamina propria sau submucoasa T2 tumora invadează muscularis mucosae T3 tumora invadează adventicea T4 tumora invadează structurile adiacente N - ganglioni limfatici N0 fără metastaze ganglionare N1 metastaze ganglionare regionale Ganglioni paraesofagieni: * cervicali * toracici superiori * toracici medii * toracici inferiori Ganglioni periesofagieni (în imediata vecinătate a esofagului) * cervicali profunzi * supraclaviculari * paratraheal 36 * subcarinal * para aortici
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
La o frecvența de 7,5-12 MHz pereții esofagului prezintă o structură în 5 straturi prin alternarea straturilor luminoase (hiperecogene) și închise (hipoecogene), primele două corespund mucoasei superficiale și profunde, a treia submucoasei, a patra muscularei și a cincia seroasei/adventicei. Japonezii au folosit acest procedeu intensiv în detectarea leziunilor precoce, corespunzătoare T1, cu probabilitate redusă de metastazare, pentru a le trata endoscopic. Aceștia consideră leziunile precoce indiferent de starea ganglionară. Din contra, apusenii au utilizat EUS pentru recunoașterea cancerelor rezecabile
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
completă a straturilor germinative care este obligatorie, se inspectează cavitatea chistului pentru evidențierea unor eventuale comunicări biliare și se Îndepărtează cât mai mult posibil și În condiții cât mai sigure din perichistul fibros; - Îndepărtarea totală a chistului este posibilă, incluzând adventicea, fără a deschide chistul (perichistectomie ideală) - hepatectomie parțială poate fi indicată pentru chisturi mari și multiple; - cavitatea restantă poate fi tratată prin: - obliterare prin sutură dacă dimensiunile sunt mici și peretele este suplu; - drenaj extern dacă este infectată, voluminoasă sau
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
primară (principalii factori care influențează supraviețuirea nou-născuților cu HDC) și ulterior cu hipoplazia inimii stângi. Hipoplazia pulmonară presupune și hipoplazia vaselor pulmonare. La pacienții cu HDC complicată cu hipertensiune pulmonară se produce alterarea structurală a vaselor pulmonare cu modificări ale adventicei prin creșterea presiunii transvasculare [80, 108, 125] (fig. 8.25 a, b*). Studii experimentale au arătat că deficiența de surfactant contribuie la fiziopatologia HDC. Examenele imunohistochimice și morfometrice au depistat asocierea cu imaturitatea sistemului surfactant și întârzierea în maturarea funcțională
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
ambii (14-24%). Constatările anatomo-patologice sunt diferite în funcție de localizarea (centrală sau periferică), mărimea chistului, faza sa evolutivă (complicat sau necomplicat) [2, 3, 5, 6]. Chistul hidatic necomplicat Se produc următoarele modificări structurale: parenchimul pulmonar este colabat și tasat dând naștere perichistului (adventicea). S-a demonstrat că perichistul este în contiguitate cu țesutul pulmonar normal, conține vase de neoformație și poate fi intim aderent de elementele vasculare esențiale; în parenchimul pulmonar adiacent perichistului se produce emfizemul prin stenoză bronșică cu supapă expiratorie la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
pericardului * Inervația pericardului * Proiecția pericardului la nivelul peretelui anterior toracic * Aplicații clinice </resume> * Caractere generale Pericardul este o structură saculară, alb sidefie, rezistentă, de forma unui trunchi de piramidă, care se inseră inferior pe diafragmă, iar superior se continuă cu adventicea vaselor mari de la baza cordului. Pericardul prezintă pentru descriere două componente: pericardul fibros (sacul pericardic), situat la exterior; pericardul seros, care tapetează fața internă a pericardului fibros, și se răsfrânge pe suprafața cordului, unde poartă numele de epicard. * Funcționalitatea pericardului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din mezotelium (epiteliu scuamos simplu) care derivă din celomul embrionar primitiv, numită pericard seros. Cele două foițe sunt contigue la nivelul emergenței vaselor mari din sacul pericardic, stratul fibros fiind continuu cu adventicea vasculară și fascia pretraheală. Foița seroasă se reflectă pe suprafața cardiacă și poartă numele de pericard visceral sau epicard. Din punct de vedere clinic, pericardul trebuie considerat ca o entitate unică conținută în sacul fibroseros. Pericardul fibros are forma de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
traiect descendent ocolind esofagul și traheea, și se termină pe vârful pericardului (fibrele anterioare) și pe elementele pediculilor pulmonari (fibrele posterioare ligamente visceropericardice, care sunt fascicule conjunctive difuze, slab individualizate. * Raporturi topografice Sacul pericardic are formă conică, aderă superior de adventicea vaselor mari și fascia pretraheală, iar inferior de diafragm, prezentând două puncte de susținere reprezentate de ligamentele sternopericardice superior și inferior. Raporturile topografice ale pericardului sunt: * anterior * recesurile costomediastinale drept și stâng, cu excepția unei arii nude corespunzătoare cartilajelor costale IV
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
formațiune tisulară, alungită, elipsoidală, situată la joncțiunea venei cave superioare cu auriculul drept, în extremitatea cranială a șanțului terminal. Dimensiunile nodulului sinusal variază, lungimea fiind între 0,51cm, iar grosimea între 1-5mm. Țesutul conjunctiv al nodulului sinoatrial formează aparent o adventice a atrerei nodulului sinusal la nivelul căreia se află celule specializate. Artera nodulului sinusal este primul ram al arterei coronare drepte în majoritatea cazurilor, după care descrie un traiect invers acelor de ceasornic în jurul bazei venei cave superioare pentru a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
segment de vas, fără colet, prezente în special pe arterele vertebrale și bazilară) (fig. 5.19). Anevrismul disecant constă în apariția unei dilatații a vasului în urma unei disecții arteriale (pătrunderea sângelui între două straturi ale peretelui arterial) în special între adventice și medie. Manifestarea majoră a anevrismelor intracraniene o constituie ruptura anevrismului ce determină hemoragie subarahnoidiană. Într-un număr important de cazuri ruptura se asociază și cu una sau mai multe dintre următoarele localizări ale hemoragiei: hematom intraparenchimatos, hemoragie intraventriculară, hematom
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
în lichidul cefalo-rahidian, nefiind înconjurate de țesuturi. b. Rezistența peretelui vascular. Structura unei artere cerebrale este compusă din următoarele straturi: intima (celule endoteliale, un strat subțire de colagen și o lamină internă elastică, bine dezvoltată), media (celule musculare netede) și adventicea. Lamina elastică externă, prezentă în arterele extracraniene este absentă (media nu are elastică), ceea ce predispune arterele intracraniene în mod particular la formarea de anevrisme. Injurii aduse endoteliului, degenerarea/ distrugerea laminei elastice interne și subțierea stratului de celule musculare la nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
ceea ce predispune arterele intracraniene în mod particular la formarea de anevrisme. Injurii aduse endoteliului, degenerarea/ distrugerea laminei elastice interne și subțierea stratului de celule musculare la nivelul mediei sunt semne precoce ale anevrismelor. Peretele anevrismal este format din intimă și adventice, îngroșate prin hialinizare. În anevrismele rupte (obținute la autopsie) se găsește un conținut redus în colagen și pierderea stratului endotelial luminal. Prin contrast, anevrismele nerupte au un conținut dublu de colagen față de un perete arterial normal. Celulele endoteliale formează un
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
de risc, trebuie înlăturați chirurgical, pe când cei asimptomatici depistați ulterior traumatismului și care sunt fixați de miocard sau pericard pot fi tratați conservator (Dato, 2002) [3]. Pseudoanevrismul aortic se mai numește fals anevrism, deoarece se rup intima și media, iar adventicea este intactă, punga fiind formată din țesut conjunctiv. Poate crește rapid sau lent. Semnul de alarmă este reprezentat de transudarea de sânge în cavitatea pleurală. Rezolvarea chirurgicală constă în anastomoza T-T sau mai frecvent interpoziție de proteză de Dacron
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]