65 matches
-
metodă de a evita acest risc este utilizarea unei tulpini receptoare sau parentale lipsite de agenți adventivi patogeni în construcția unui MMG. Cu toate acestea, nu trebuie să se pornească de la principiul că MMG-ul va fi lipsit de agenți adventivi deoarece organismul (organismele) parental(e) erau. S-ar fi putut introduce noi agenți în cursul construcției MMG-ului. În special, este necesar să se verifice cu grijă dacă agenți adventivi potențial patogeni, precum virusul coriomeningitei limfocitare sau micoplasme ca Mycoplasma
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
de la principiul că MMG-ul va fi lipsit de agenți adventivi deoarece organismul (organismele) parental(e) erau. S-ar fi putut introduce noi agenți în cursul construcției MMG-ului. În special, este necesar să se verifice cu grijă dacă agenți adventivi potențial patogeni, precum virusul coriomeningitei limfocitare sau micoplasme ca Mycoplasma pneumoniae, sunt prezenți în culturile de celule animale. Agenții adventivi pot fi greu de detectat. Trebuie să se ia în considerare orice elemente ce ar reduce eficiența depistării. 2.3
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
putut introduce noi agenți în cursul construcției MMG-ului. În special, este necesar să se verifice cu grijă dacă agenți adventivi potențial patogeni, precum virusul coriomeningitei limfocitare sau micoplasme ca Mycoplasma pneumoniae, sunt prezenți în culturile de celule animale. Agenții adventivi pot fi greu de detectat. Trebuie să se ia în considerare orice elemente ce ar reduce eficiența depistării. 2.3. Transfer de material genetic Materialul genetic inserat în MMG nu ar trebui să fie transmisibil sau mobilizabil, în cazul în
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
-ul nu conține plasmide auto-transferabile sau bacteriofage transductoare, transferul activ este practic exclus. Riscul ar fi foarte redus în cazul în care vectorul/insertul nu este auto-transferabil și este slab mobilizabil. APENDICELE 1 Definițiile termenilor utilizați în prezentul document Agenți adventivi - alte microorganisme, active sau latente, ce coexistă alături de micoorganismul dorit sau sunt prezente în interiorul acestuia. Antigen - orice moleculă ce induce producerea de către limfocitele B a unui anticorp specific. O moleculă ce poate fi recunoscută în mod special de elementele adaptive
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
din faze diferite de erupții. Un con simplu de stratovulcan are pante concave și un crater larg, ca o pâlnie. Dacă conul crește în înălțime, se deschid crăpături radiare prin care curg erupții laterale. Acestea construiesc o serie de conuri adventive (conuri secundare), care pot ajunge la dimensiuni considerabile. Stratovulcanii mari sunt afectați de falii și fisuri pe diferite direcții. Asemenea conuri posedă un adevărat schelet de rezistență, format prin consolidarea lavelor în lungul fisurilor.kaka Tip de con creat de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
Ambrozia ("Ambrosia artemisiifolia") este o buruiană invazivă adventivă de carantină, anuală, monoică, cu frunze penat-sectate, originară din America de Nord. Crește pe marginea drumurilor, pe ogoare, prin culturi de trifoi, ruini și locuri lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină, iarba pârloagelor, floarea pustei). A fost introdusă
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
este denumit corm. Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor de munte, în păduri, etc. În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din teacă, pețiol și limb (organe vegetative adevărate), întrucât acestea au vase conducătoare. Pe dosul frunzelor la ferigi se găsesc spori cu sporangi, iar sporangii la rândul
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
plante cu evidente caractere de inferioritate: dispoziția predominant spirociclică sau hemiciclică și numărul nedefinit de elemente reproducătoare, apocarpia. Se caracterizează prin prezența în corpul plantei a numeroși alcaloizi, glicozizi etc. Lipsește rădăcina principală, care este înlocuită de timpuriu de rădăcini adventive, iar tulpina este de regulă erbacee. Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, răspîndite (mai ales în regiunile temperate (la noi cresc 25 genuri, cu peste 100 specii). Sunt plante erbacee (excepție Clematis vitalba L.= curpenul de pădure, care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află un disc nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bacă, drupă, samară, hesperidă, capsulă sau schizocarp (mericarpic). Dictamnus albus L. (frăsinel) are rizomi și rădăcini adventive. Tulpina erbacee ajunge la 80 cm inălțime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. În tulpină și în frunzele mari, penat-sectate, se află alcaloizi toxici. Partea subterană are proprietăți diuretice și vermifuge, iar scoarța conține ulei volatil, fiind tonică și stimulentă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
transformate în staminodii). Gineceul are 3-5 carpele unite, uni- sau multilocular. Fructul este o capsulă septicidă, uneori bacă sau drupă, iar semințele nu au endosperm. Hypericum perforatum L. (sunătoare, pojarniță, ) este o specie erbacee, cu rizom din care pornesc rădăcini adventive și tulpini (sclerificate la bază) muchiate și multiramificate. Frunzele au glande cu uleiuri eterice, care apar ca niște puncte (perforații). Florile sunt galbene- aurii, dispuse în vîrful tulpinii și ramurilor în cime corimbiforme. Părțile aeriene ale plantei au miros balsamic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de genuri cu 54 de specii. Acestea se întâlnesc prin păduri și pajiști de la șes sau de la munte. Unii autori încadrează Familia Orchidaceae în Ordinul Orchidales iar alții în Ordinul Asparagales. Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea prevăzute cu micorize endofite. Plantele din această familie au frunzele întregi, alterne, simple pețiolate sau sesile. Florile plantelor din această familie sunt bracteate, înalt specializate la
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
cu 54 de specii. Acestea se întâlnesc prin păduri și pajiști de la șes sau de la munte. Unii autori încadrează Familia Orchidaceae în Ordinul Orchidales iar alții în Ordinul Asparagales. Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea prevăzute cu micorize endofite. Plantele din această familie au frunzele întregi, alterne, simple pețiolate sau sesile. Florile plantelor din această familie sunt bracteate, înalt specializate la polenizarea entomofilă
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
le (Nymphaeaceae) (din latina "nymphaea" = nufăr) este o familie de plante erbacee acvatice, cu rizomi și rădăcini adventive, cu frunze cordiforme lung pețiolate, plutitoare sau emerse, cu stomate numai pe fața superioară, cu flori mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
lacuri și iazuri, râuri și pâraie, izvoare, mlaștini, șanțuri, canale și apele de maree) din regiunile atât temperate, cât și tropicale. Familia cuprinde 6 genuri: "Barclaya", "Euryale", "Nuphar", "Nymphaea", "Ondinea" și "Victoria". Sunt fixate de substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Rizomul este gros, cărnos, de la el pleacă frunzele. Frunzele sunt mai adesea întregi, rar sectate, ele pot fi submerse sau emerse (natante), plutind la suprafața apei. Frunzele de formă cordată, ovată până la subrotundă sau peltată, cu sinus bazal profund, sunt
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
ultimii ani, teritoriul rezervației, periclitând speciile de plante psamofile adăpostite de dune, unice în Moldova.” Călinescu R., 1941, Plante scăpate din cultură. Importanța lor geografică și istorică, Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., 59: 279-328 Sirbu C., Oprea A., 2011, Plante adventive în flora României, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2011 Salcâmul crește spontan pe aproape orice tip de teren. Cu o rezistență bună la ger, iubește lumina, suportă seceta, preferă solurile permeabile, ușoare, fertile, dar nu suportă solurile calcaroase. Salcâmul
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
legat cu cercuri metalice și brațele sprijinite pe console. La inițiativa botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului și să pătrundă în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. În martie 2013 busturile de bronz ale lui Ciprian Porumbescu, Nicolae Gane și Barbu Ștefănescu Delavrancea, ultimele două monumente istorice care fuseseră
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%). Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă importantă a vegetației, în special în zona munte. Zona forestieră este etajată în funcție de altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600-700
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
formează de regulă în dreptul fasciculelor lemnoase, fiind dispuse în "ortostihuri" (șiruri longitudinale). În funcție de raportul care există între rădăcina principală și radicele, se disting mai multe forme de rădăcini: Rădăcinile normale își au originea în radicula embrionului, dar există și "rădăcini adventive", care se formează pe tulpini, ramuri sau frunze. Ele se pot dezvolta pe tulpini aeriene (iederă), pe tulpini subterane (rizomi, bulbi), la nivelul nodului de înfrățire (graminee), pe ramuri (" Ficus") sau pe frunze ("Bryonia"). Însă rădăcinile pot fi împărțite și
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice. Au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. Conform tabelelor "Agenției pentru Protecția Mediului Iași", vârsta arborelui este de circa 458 de ani. Acesta este situat la poziția 3 din lista
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
ciment, grea de peste 200 de kilograme, și minunea minunilor ni s-a deschis în fața ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și le-au înlocuit pe cele vechi. Nici măcar în literatura de specialitate nu se găsește
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
de legare a boabelor, masa medie a strugurelui și a bobului, producția de struguri la hectar, conținutul mustului în zaharuri și aciditate totală. În cazul vițelor portaltoi se apreciază producția de butași, formarea calusului și aptitudinile de rizogeneză (formarea rădăcinilor adventive). 1. Procentul de legare a boabelor (cod OIV 501; UPOV -; IBPRG 6.2.24.). Se stabilește la maturare prin numărarea boabelor legate, raportate la numărul total al florilor dintr-o inflorescență (%) și se determină la 14 zile de la înflorit la
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
loc procesul de calusare prin forțarea acestora la temperaturi de 25-30°C. 9. Aptitudinea de rizogeneză a butașilor portaltoi (cod OIV 553; cod UPOV -; IBPRG 6.1.57.) se apreciază prin capacitatea butașilor lemnificați de portaltoi de a forma rădăcini adventive (numărul mediu) la baza acestora, în condiții de pepinieră, după procesul de forțare la temperaturi de 25 - 30°C. 2.5.4. ALȚI DESCRIPTORI AMPELOGRAFICI Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, în vederea completării Listei descriptorilor ampelografici
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
de celule și țesuturi eucariote (vegetale sau animale, inclusiv de mamifere) pot fi considerate, de asemenea, gazde inactivate ("incapacitate") corespunzător. Microorganismele modificate genetic derivate din aceste celule trebuie să îndeplinească celelalte criterii enumerate în prezentul document (de exemplu, absența agenților adventivi dăunători și vectori netransferabili); - tulpini de microorganisme gazde, tipuri sălbatice nepatogene, ce pot avea nișe ecologice extrem de specializate, a căror diseminare accidentală ar avea un impact minim asupra mediului, sau foarte răspândite, dar inofensive, astfel încât o diseminare accidentală ar avea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
insertul se exprimă în microorganismul modificat genetic final obținut, produsul genetic nu trebuie să aibă activitate biologică care să poată produce alergeni semnificativi. Este de notat că acest criteriu nu se poate aplica în mod absolut. ... 4. Absența agenților patogeni adventivi a) Se recomandă ca microorganismul modificat genetic să nu conțină agenți adventivi cunoscuți, precum micoplasme, virusuri, bacterii, fungi, alte celule vegetale sau animale, simbionți care pot produce efecte dăunătoare. O metodă de a evita acest risc este utilizarea unei tulpini
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]