291 matches
-
său boieros, lentoarea mișcărilor, temporizarea elegantă a ceea ce ar fi dorit să realizeze nu făceau decît a masca suferința, pe care o puteam bănui profundă, a neîmplinirii. Se afla în comportamentul său o notă de cochetărie, o mondenitate surîzătoare și afabilă care părea a scuza cu generozitate crima ce-o ilustra persoana sa de-o înșelătoare corpolență jovială. Căci acesta e adevărul: Ovidiu Cotruș a fost asasinat în Gulag, sentința fiind executată cu întîrziere. Neîndoios, Ovidiu Cotruș era un extrovertit. Se
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Lumea Noua, după ce s-a remarcat cu succes și în cea veche (a fost membru al Echipei Naționale de Scrimă a României). Vă propun un portret în evoluție al acestui deputat din a 41-a legislatură canadiană. Corneliu Chișu este afabil și dovedește un calm tipic persoanelor obișnuite să gestioneze situații «de criză». Prima oară i-am auzit numele acum câțiva ani, când a fost vicepreședintele Ordinului Inginerilor din Provincia Ontario (PEO), organizație profesională extrem de puternică, forul care hotărăște dacă cineva
Nuanţe româneşti la umbra frunzei de arţar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Cristina Balaj Mihai () [Corola-journal/Journalistic/93_a_105]
-
în urma unei inspecții speciale pentru obținerea unui grad didactic, la Cenaclul literar „Gib Mihăescu” de pe lângă Casa de cultură din Drăgășani, am retrăit destinul acestui oraș cu toate bunele și relele inerente cu care a fost sortit. Aici am cunoscut pe afabilul, discretul poet, eseist și epigramist Teodor Barbu.. Pe atunci, în ciuda constrângerilor politice, se desfășura activitate intensă și de calitate în cenacul dragășănean, care era o adevărată flacăra vie a culturii locale și care, din păcate a ajuns precum industria clamata
TEODOR BARBU DRĂGĂŞANI ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR , CRONICĂ DE PROF. D. PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383726_a_385055]
-
similară, față de o ideologie sau alta. Nici fervoarea mistică (sau teologică) a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să credem că, mai curând, însuși cultul său pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabilă cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturba actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
de analiză doctrinară, natura lirică nu i-o simți decît în ritmul frazelor, dar nu în căldura lor. În afară de vervă și de simț prozodic, nimic din fibra lui nu răzbate în textele de acest gen. Pe cît de cald și afabil e în carne și oase, pe atît de premeditat sobru îi e scrisul. Un soi de ecranare afectivă îi filtrează sentimentele pînă la a le face imperceptibile. Excepție fac cărțile de dialoguri cu Mircea Mihăieș, dar mai ales Ghilotina de
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
presa din țară sau din America în ultimii douăzeci de ani, respectă regula ecranării afective. O carte sobră destinată degustătorilor de diferențieri doctrinare. Dar farmecul, farmecul lui Tismăneanu, nu e de găsit în ea. În schimb, îl găsim în blîndețea afabilă, zîmbitoare și nebelicoasă a acestui iremediabil optimist. Tismăneanu pare genul de om căruia îi lipsește organul agresivității. L-am perceput mereu ca pe o sensibilitate prin excelență non-beligerantă. Și nu e vorba de o opțiune morală, ci de o trăsătură
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
și mâncăriciť, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. ŤPășesc ca pe o altă planetăť, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
melodic chaplinian. Curenți de aer cald par să treacă printre ceasuri și cifre. Se cuvine deci lăudat, pentru ea și nu doar pentru ea, umorul retro al tânărului grafician și poet Andrei Gamarț.) Sigur, Neagu Djuvara nu-i peste tot afabil. Uneori o undă de maliție cade radical pe capul câte cuiva sau în cârca a câte ceva. Una din victime e, ŕ propos de etnologul Mihai Pop, o instituție prestigioasă: Când a împlinit 90 de ani, succesoarea Academiei Republicii Socialiste România
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
pătrate și să nu înjuri. Să nu vorbești urât, Ema. Nu mi-au plăcut niciodată femeile care vorbesc urât. Mă rog, nici una nu cred că a știut asta. Râd și uneori mă amestec și eu în porcăriile lor, așa, lejer, afabil, cum săruți pe cineva pe gât... nu e c-ai vrea sau că-ți place, e că ai văzut chestia asta de multe ori, la alții, alții mai mișto decât tine, care voiau și cărora le plăcea. Și... și mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar se ghicesc, după cum se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a jocului, de la instinct la înălțare spirituală, de la concretul social brutal către purificarea prin artă. Ei, bine! azi le va arăta ce înseamnă acest drum, refăcându-l oarecum în sens invers. Va conduce totul cu eleganță și cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca totdeauna, spre a fi la nivelul acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
post liber, nu te grăbești să anunți la ziar „un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
omului Paul. E. Michelson, pe deasupra, de o modestie cuceritoare, să dăm drumul dialogului nostru cu istoricul "pentru care această țară reprezintă, de mult și pentru totdeauna, o a doua patrie", așa cum apreciază prietenul nostru comun, istoricul Gheorghe I. Florescu, gazda afabilă a acestei recente întâlniri colocviale. (V.I.) Vasile Iancu: - Peste atâția ani de la prima noastră întrevedere - au trecut, iată, șaisprezece ani, mulți pentru existența unui individ, dar foarte puțini pentru istoria unui popor ca al nostru, ieșit dintr-o izolare de
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
și mîncărici", întîlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decît prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. "Pășesc ca pe o altă planetă", vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Tudorel Urian Pe Leon Volovici l-am cunoscut la Ierusalim, la începutul anului 2005. Este genul de intelectual care te cucerește de la prima întâlnire și pe care ai vrea să îl ai tot timpul în preajmă. Afabil, discret, mereu cu zâmbetul pe buze, delicat ironic și bonom, are ușurința specifică ființelor cu adevărat superioare de a se adapta în orice clipă la dimensiunea intelectuală și preocupările interlocutorului său. Nu-și plictisește prietenii, ca atâția alții, cu interminabile
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
un război al nervilor în cursul căruia fiecare tabără trăiește cu speranța că cealaltă va claca prima, fie plictisindu-se, fie scîrbindu-se, fie începînd să tremure de frică. În realitate, nimeni nu cedează, iar pozițiile sînt ireconciliabile și, sub aerul afabil al unor intelectuali care fac, chipurile, un comerț inofensiv de idei, se ascunde o încrîncenare fără leac. Tranșeele războiului s-au mutat în paginile cărților și în microfoanele simpozioanelor internaționale. Mai mult chiar, s-a ajuns acolo că nimeni nu
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
culturale publice" (p. 19). Refuzul de a vorbi despre el însuși, despre anumite perioade ale vieții sale, venea, potrivit lui Sorin Alexandrescu, din "simpla nevoie de a se proteja de suferințele din trecut și de-a adopta o mască general occidentală, afabilă, dar distantă, care delimita zona de privacy la care aveau acces doar Christinel și poate câțiva foarte vechi prieteni" (p. 20). Alegerea lui Eliade da a păstra tăcerea în legătură cu atingerile pe care le-a avut cu mișcarea legionară este un
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
mici ajustări și peste câteva zeci de minute au putut examina țesătura albă-albă obținută din bobinele considerate defecte. Rezultatul a fost pe placul lui Ștefan, arabilor le-a Înflorit un zâmbet reținut, privirile tuturor s-au Înseninat, cu toții au devenit afabili, și-au strâns mâinile și abia atunci Ștefan a fost privit ca o persoană importantă și directorul l-a sărutat, așa cum se obișnuiește la arabi. La biroul cel mare s-au adunat zece-doisprezece specialiști, s-au aschimbat amabilități și au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Slănic Moldova. După ce Gertrude se salută cu recepționera iar Rică Își Înclină doar capul, aceasta formă un număr de telefon și peste numai un minut, un domn bine, cincizeișaizeci de ani, Îi săruta mâna afectuos și o strânse În brațe afabil spunând: Mare bucurie Îmi faci! De ce nu vii mai des? Ger i-l prezentă drept inginerul electro Rică Olaru, Își strânseră mâinile iar Gertrude explica: Domnul Temistocle Heraclis este fostul meu profesor de matematici, din facultate, s-a retras aici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de umflate. Îmi venea să-l pocnesc. M-am abținut. Jigodia, de unde știa? Nu cumva erau amanți? Sau poate Lola era prostituata lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am zâmbit afabil și m-am Îndreptat spre masa noastră. Era liberă. M-am așezat tăcut și imediat mi s-a adus paharul de gin tămăduitor. Țineam capul În piept privind lichidul incolor, ale cărui Înghițituri Îmi făceau un mare bine. Îmi dezlega
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus în afara cerințelor de spitalizare. Are însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de examinare și părăsi încăperea fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cornele!”. N-am reușit, creierul mi-a vomitat gândul afară din cap. Am făcut acest experiment mental în vreme ce, pe micul ecran, Mircea Geoană nu-l scotea pe Dumitru Dragomir din „nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Heathcliff. Mă Întindeam pe spate. Îmi priveam degetele de la picioare. După asta, mă avîntam În munca mea cu energie sporită. Eram Jay Gatsby. Aveam o mare capacitate de refacere. Îmi vedeam de treaba mea, neostoit. Din afară, păream tot ființa afabilă de altădată, și cine putea ști că În sufletul meu se ascunde o inimă frîntă ? În fiecare dimineață, Norman și cu mine citeam Boston Globe. Îl citeam din scoarță-n scoarță, inclusiv anunțurile de la mica publicitate. Am Început să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]