52 matches
-
atracția față de cei pe care-i percepem ca fiindu-ne asemănători (afinitate); teama de izolare; nevoia de prestigiu. Oricare din aceste trebuințe de afiliere și socializare poate fi convertită într-un stimul al învățării. 5. Sistemul agresivității, opus celui al afiliației, apare ca reacție la frustrări, stres, violență. În educație folosirea acestui sistem nu este recomandabilă; elevul învață de teama pedepsei, dar calitatea învățării este îndoielnică. 6. Sistemul puterii este alcătuit din tendințele de a influența deciziile altor persoane; reprezintă o
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
înnăscute, că sunt capabile de a fi atașate diverselor relații, și prin urmare sunt canalizate“. c) Trebuințele. Fără să facă o distincție clară între instincte și trebuințe, psihologi ca H.A. Murray (1938) fac un inventar al trebuințelor de forma: împlinire, afiliație, achiziție, agresiune, autonomie, diferență, dominație, educație, sex. Cu toate că această teorie oferă o gamă variată de motive, ceea ce rămâne caracteristic e faptul că indiferent în ce etapă s-ar afla individul sau în ce condiții motivarea rămâne aceeași. d) Motive stabile
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
și artistică de introducere a momentului intuitiv în opera literară, mergând spre esența imaginii poetice"28. Înțelegerea stratului aspectelor schematice necesită înțelegerea relației dintre lucrurile percepute și aspectele în care ele apar. La aceasta se adaugă particularitatea că există o afiliație strictă între paricularitatea percepută a obiectului și multitudinea de aspecte. Astfel, imediat ce experimentam anumite aspecte, o proprietate determinată a unui lucru este autodeterminată. Multiplele idealuri literare sunt reprezentate de Ingarden sub forma unei scheme a anumitor aspecte concrete și tranzitorii
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identitar foarte puternic. O parte a clerului s-a alăturat mișcărilor ultranaționaliste care reduc ortodoxismul la națiune, cum ar fi mișcarea Pamiat, puternic antisemită și xenofobă. Blocaje în Statele desprinse din fosta Uniune Sovietică. Grupurile, asociațiile, mișcările, partidele care afirmă afiliația la creștinism sînt în număr foarte mare în Rusia 27. Lăsînd deoparte nenumăratele grupări, care scot în evidență deteriorarea vieții politice a țării, vom lua în considerație trei formațiuni care se detașează: Partidul Creștin-Democrat din Rusia (PCDR), Mișcarea Rusească Creștin-Democrată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
statistice, ori de preziceri inspirate de starea de fapt actuală. Apelînd la termeni foucaldieni, ceea ce întreprinde autoarea acestui volum este o analiză a unei formațiuni disciplinare - științele umaniste - cu protagoniștii ei, pîrghii de putere, instituții, paradigme, concepte, habitudini. De asemenea, afiliațiile feministe ale Annettei Kolodny stau, probabil, la originea stilului argumentativ al textului ei: accentuat, dar nu agresivă ori trivial intimist, personalizat în abordare și adresare. Începînd cu prefața cărții, declarată cumva emfatic (pentru că ar putea părea futilă precizarea) drept sinceră
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
studii culturale" și universitarul-cercetător (paradigma e analizată de autor într-un studiu de caz asupra animozității actuale din mediile universitare americane între umaniști și oamenii de știință). Concluzia la care ajunge autorul poate părea dezarmant de simplă: indiferent care sînt afiliațiile sale profesionale, sau chiar opțiunile sale politice, pentru a avea un rol în societatea actuală (chiar dacă aceasta este o societate a consumerismului cinic, din care marile valori iluministe au pierit), intelectualul trebuie să acționeze în numele unor principii universaliste ale Binelui
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
percutantă de a fi un paria, un ,lepros" cum se exprimă undeva Sebastian, decepțiile cu majoritatea prietenilor și cunoscuților din eșaloanele superioare ale lumii literare și artistice bucureștene, trecuți mai toți de partea cealaltă a baricadei, în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de deznădejde, destrămare și dezgust care uneori merg pînă la dorința de sinucidere. Dar ele sînt însoțite, încă mult înainte de izbucnirea războiului, de mărturisiri de silă existențială, inerție, neputință, ratare, singurătate absolută și nefericire
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
promită că va îndrepta vechile greșeli. Oamenii ar trebui să știe mai bine. Nu poți îndrepta vechile greșeli. Totuși, era o treabă tristă să electrocutezi un cuplu obișnuit, o mamă și un tată, evrei, așa cum sublinia mereu socrul meu, de parcă afiliația lor religioasă ar fi fost responsabilă nu numai pentru supliciul lor, dar și pentru rușinea lui. Nu poți să le ai pe amândouă, aș fi vrut să îi spun. Dacă sunt niște țapi ispășitori nevinovați, nu te poți simți vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cantitativ? Este momentul să încerc un răspuns personal la interpelarea profesorului Griffin, răspuns care să încheie acest capitol despre istoria metodologică a domeniului Științelor comunicării în spațiul cultural al Statelor Unite. Dacă în alt context 49 mi-am mărturisit, fără ezitare, afiliația "politică" în sensul "politicului" cu care operez și care are un profund caracter epistemologico-academic este momentul articulării istoriei discursive a propriei mele alegeri, cu alte cuvinte, al expunerii propriei mele istorii teoretico-metodologice, în baza căreia am ales, în ce mă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cunoștințe istorice, cu diverse date statistice despre condițiile de posibilitate și contexte, se lansează în interpretări, mai mult sau mai puțin convingătoare, ale posibilelor rațiuni ale unei practici sau ale alteia. McClelland propune, de exemplu, o distincție între logicile de afiliație și de împlinire, pe care Chazel o aplică practicilor culturale (David McClelland, The Achieving Society, The Free Press, New York, 1961). Pe de o parte, se pune accent pe integrare și sociabilitate, iar pe de alta se evidențiază reușita individuală și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
implică un joc social de definire de sine prin ceilalți. Sociologia franceză pare tot mai preocupată să înțeleagă mecanismele identitare implicate de viața în societate. Unii chiar și-au făcut din asta o specializare, precum Nathalie Heinich, care-și revendică afiliația intelectuală la Goffman și Elias (Heinich, 1987 și 1997). Problematica identitară se învârte, după ea, în jurul a trei "momente": imaginea de sine (autoperceperea), cea oferită celorlalți (reprezentarea) și cea retrimisă de ceilalți (desemnarea). Aceste trei momente pot să coincidă sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era pentru starea pe loc, dar socotea că "fără trecut o societate este șchioapă". "Națiile care au pierdut afiliația năravurilor părintești îs nații nestatornice, sau, precum zice vorba cea proastă, nici turc, nici turlac." Într-un cuvânt, punea ideea de tradiție la baza oricărui real progres. Întreruperea între generații i se arăta totală mai ales în limbă, și sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reprezentării și prin reproducerea artificială a realității se ajunge la al treilea nivel al simulării, acela în care nu mai există nici imitație a unui original, nici serialitate, ci doar "modele". În cultura hiperreală pe care o descrie Baudrillard, "doar afiliația cu modelul are sens, acesta semnificând referința care este ca o finalitate anterioară și singura verosimilitate. Ne aflăm în cadrul simulării moderne, pentru care industrializarea nu este decât forma primară. În sfârșit, nu mai este fundamentală reproducerea serială, ci modularea, nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
drepturile omului sunt universale, nu particulare. Accentul lor este pe individ, nu pe grup. Câmpul lor de acțiune este biosfera și nu un anumit teritoriu. Problema reală În cazul Europei este dacă popoarele sale pot sau nu să-și extindă afiliațiile și aspirațiile de la particular la universal și de la local la global. Este posibil să coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
menținerea identității culturale și a dreptului la acces Într-o lume dens corelată și interdependentă. Teama majorității oamenilor În era globalizată, În care toate vechile frontiere sunt eliminate, este aceea de a se pierde și de a rămâne În urmă. Afiliația culturală furnizează o identitate de grup și este o modalitate de a se face auzit, de a avea un refugiu sigur În noua lume stratificată. A avea acces este un mod de a fi inclus În fluxul activităților care Împing
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin precar - Între autonomia individuală și responsabilitatea colectivă pentru asumarea riscurilor. Este moștenirea doctrinei catolice, aranjamentelor feudale și a orașelor fortificate. Chiar Reforma Protestantă, cu centrarea ei aproape obsesivă pe individ, nu i-a putut separa pe europeni de o afiliație comunală mai veche și mai profundă. Schimbarea calitativă În ultima jumătate de secol, care a trecut de la folsirea bombei atomice asupra orașelor Hirosima și Nagasaki, este că riscurile de toate soiurile sunt la scara globală, de durată indefinită, având consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cucerită de către Germania, internaționalismul profranchist va produce naționalismul etnoistoric tipic regimului de la Vichy în special. Simultan, în țările ocupate ca și în Marea Britanie, solidaritatea antifranchistă va degenera în naționalism-patriotismul rezistenței și respectiv, în reacția mîndriei tipic britanice. Cu toate acestea afiliațiile ultime nu vor fi cele de dreapta. Național-internaționalismul antifascist și democratic se va întinde rapid, în vreme ce opusul său se va dezagrega. Schimbarea se va negocia începînd din momentul execuțiilor masive pe care armata spaniolă insurgentă le practică față de catolici. Mauriac
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
totuși, în 1847, în contextul războiului civil Sonderbund-ul ea a opus cantoane protestante de orientare liberală și laică ce erau în aceeași măsură germanofone și francofone altor cantoane, catolice și clericale, nu mai puțin amestecate în plan lingvistic. E adevărat, afiliațiile confesionale pierzîndu-și din pregnanță, asemenea clivaje contrariază mult mai puțin în prezent. Antagonismul grupurilor lingvistice este acum ațîțat, făcînd destul de vulnerabilă o identitate care, în fața propriei singurătăți, simte mai puțin orgoliul civic, și mai multă neliniște. Dar, chiar și atunci
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și supraviețuitor de la Buchenwald și Neuengamme; cofondator, În 1948, Împreună cu amicul său Sartre, al unei mișcări politice efemere, Rassemblement démocratique révolutionnaire. Faptul că un astfel de om acuza existența În URSS a unor lagăre de muncă și detenție zdruncina profund afiliațiile politice convenționale din epocă. Daix fusese și el arestat pentru activitatea În Rezistență și deportat la Mauthausen. Ciocnirea celor doi foști partizani de stânga și supraviețuitori ai lagărelor naziste dovedea În ce măsură vechile alianțe și apartenențe politice erau umbrite acum de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrat scandinav - creșe, ajutor familial, pensii de șomaj și de vârstă generoase, acces universal la educație și Îngrijire medicală, rețele de transport exemplare subvenționate de stat -, ea se deosebea de Suedia prin alocarea sistematică de posturi, fonduri și favoruri În funcție de afiliația politică. Felul În care statul austriac și resursele lui erau apropriate pentru a stabiliza piața preferințelor politice avea mai puțin de a face cu idealurile sociale decât cu amintirea traumelor din trecut. În umbra experienței lor interbelice, socialiștii din Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent de siguranță personală și o mobilitate socială și educațională sporită. Occidentalii erau acum mai puțin legați de locul, ocupația, nivelul de venit și clasa socială În care se născuseră, așa că nu se mai identificau automat cu mișcările politice și afiliațiile sociale din lumea părinților lor. Generația anilor ’30 se mulțumea acum cu siguranța economică, preferând să renunțe la mobilizare politică și riscurile aferente; generația anilor ’60, mult mai numeroasă, nu cunoștea decât pacea, stabilitatea politică și statul asistențial - pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obicei din Sud, În majoritate feminină - nu fusese absorbită de sindicatele tradiționale ale lucrătorilor (bărbați) din Nordul industrializat. Vechile tensiuni dintre salariați și patronat erau acum dublate de disputele dintre calificați și necalificați, membri de sindicat și muncitori fără afiliație. Lucrătorii calificați, mai bine plătiți și cu mai multe drepturi, de la uzinele Fiat sau de la fabrica de anvelope Pirelli, voiau să aibă un cuvânt de spus În deciziile managementului cu privire la ture, salarizare și măsuri disciplinare. Lucrătorii necalificați erau de acord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regimul hitlerist - cum zicea un slogan, US=SS -, atunci Germania devenea un fel de Vietnam: ambele țări divizate de ocupanți străini, prinse la mijloc În conflictul altora. Această retorică le permitea radicalilor vest-germani să disprețuiască Republica de la Bonn atât pentru afiliația imperialist-capitalistă din prezent, cât și pentru cea fascistă din trecut. Mai grav, permitea stângii radicale să recicleze ideea că adevăratele victime au fost germanii Înșiși, concepție asociată până atunci cu extrema dreaptă 21. Nu e de mirare, așadar, că În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]