66 matches
-
în literatura populară, probabil și datorită unor influențe cărturărești sau urbane (lăutărești, în cazul baladelor) : [Antofiță] paharul cu vin umplea, Cu afion l’împlinia, Și da lui tat-so de bea. Cum bea tat-so, se’mbăta (162, p. 298). Uneori, termenul „afion” (pus în vin) e înlocuit cu cel de „otravă” (pus în ciubuc) : „Atâta tatăl-său îl blestema [pe Antofiță],/ Otravă-n ciubuc punea,/ Ochii peste cap că da” (286). Imagini similare se regăsesc în basme : „L-adormi cu afion și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
termenul „afion” (pus în vin) e înlocuit cu cel de „otravă” (pus în ciubuc) : „Atâta tatăl-său îl blestema [pe Antofiță],/ Otravă-n ciubuc punea,/ Ochii peste cap că da” (286). Imagini similare se regăsesc în basme : „L-adormi cu afion și nu s-a mai trezi până dimineață” (163) ; sau : „Nu trecu mult și toți păzitorii fură coprinși de un somn sor[ă] cu moartea [...]. Pasămite rachiul din butoi era cu afion” (basmul Hoțu împărat, cules de Petre Ispirescu, 1882
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
similare se regăsesc în basme : „L-adormi cu afion și nu s-a mai trezi până dimineață” (163) ; sau : „Nu trecu mult și toți păzitorii fură coprinși de un somn sor[ă] cu moartea [...]. Pasămite rachiul din butoi era cu afion” (basmul Hoțu împărat, cules de Petre Ispirescu, 1882) (164). Pus în vreo băutură sau în vreo țigară, afionul a ajuns să fie somniferul cu care se adoarme adversarul. Așa apare și într-o nuvelă „ceferistă” a lui I.L. Caragiale : Unul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau : „Nu trecu mult și toți păzitorii fură coprinși de un somn sor[ă] cu moartea [...]. Pasămite rachiul din butoi era cu afion” (basmul Hoțu împărat, cules de Petre Ispirescu, 1882) (164). Pus în vreo băutură sau în vreo țigară, afionul a ajuns să fie somniferul cu care se adoarme adversarul. Așa apare și într-o nuvelă „ceferistă” a lui I.L. Caragiale : Unul i-a tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri, și altul i-a dat să fumeze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie somniferul cu care se adoarme adversarul. Așa apare și într-o nuvelă „ceferistă” a lui I.L. Caragiale : Unul i-a tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri, și altul i-a dat să fumeze o țigară, cu afion, cu dracu știe ce... A adormit omul buștean... Când s-a trezit la București cu capul buimac, era singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră (Accelerat No. 17, 1899) (165). La începutul secolului XX, termenul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu dracu știe ce... A adormit omul buștean... Când s-a trezit la București cu capul buimac, era singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră (Accelerat No. 17, 1899) (165). La începutul secolului XX, termenul „afion” suna ca „o vorbă magică”, pentru că, în „șpițeria bunicei” lui Ionel Teodoreanu, de pildă, „spirtul de afion” era considerat un fel de remediu universal (250). Nu toți doctorii contemporani cu farmacistul brașovean J.M. Honigberger credeau în miraculoasele virtuți terapeutice ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră (Accelerat No. 17, 1899) (165). La începutul secolului XX, termenul „afion” suna ca „o vorbă magică”, pentru că, în „șpițeria bunicei” lui Ionel Teodoreanu, de pildă, „spirtul de afion” era considerat un fel de remediu universal (250). Nu toți doctorii contemporani cu farmacistul brașovean J.M. Honigberger credeau în miraculoasele virtuți terapeutice ale opiumului. Dimpotrivă, în Țara Românească existau „dohtori” care considerau că „afionul” este o „otravă grozavă” care „te
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ionel Teodoreanu, de pildă, „spirtul de afion” era considerat un fel de remediu universal (250). Nu toți doctorii contemporani cu farmacistul brașovean J.M. Honigberger credeau în miraculoasele virtuți terapeutice ale opiumului. Dimpotrivă, în Țara Românească existau „dohtori” care considerau că „afionul” este o „otravă grozavă” care „te dă gropii cu zile multe”. Într-un manuscris din 1837 (mss. BAR nr. 4308), un oarecare Vasilache Slăvulescu, „profesor vocal” la Episcopia Buzăului, notează că, fiindcă s-a „bolnăvit rău de tuse”, și-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grozavă” care „te dă gropii cu zile multe”. Într-un manuscris din 1837 (mss. BAR nr. 4308), un oarecare Vasilache Slăvulescu, „profesor vocal” la Episcopia Buzăului, notează că, fiindcă s-a „bolnăvit rău de tuse”, și-a „ușurat” suferințele cu afion. Și azi, pentru calmarea tusei, se folosesc medicamente pe bază de codeină - un alcaloid extras din opium. Până la urmă, „vlădica” l-a trimis pe Slăvulescu la București, să se caute la „dohtori de boala tusii”. Când le-am spus dohtorilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
om ai fost, de nu ferească Dumnezeu nu ai murit, apoi ai mâncat otravă grozavă, mare e mila lui Dumnezeu și ne mirăm cum poți umbla pă picioare. Toată neputința de slăbiciune ce o ai până acum este din otrava afionului făcută. [...] Să nu mai îndrăznești a mai lua așa otravă, căci apoi te dai gropii cu zile multe. Noi am eșit din păcat, ți- am spus să nu mai îndrăznești la el, și cine din norod te vede așa slab
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păcat, ți- am spus să nu mai îndrăznești la el, și cine din norod te vede așa slab și că pătimești din tuse, ei pă loc te socotesc că ești ofticos. Dar nu e așe, căci te-au dărăpănat otrava afionului și pentru că ai luat mai mult ca o jumătate de an afion, socotind că- ți folosește de tuse, putem zice că ți-ai scurtat din viață cu 20 de ani” (166). S-ar putea zice că percepția opiumului în epocă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din norod te vede așa slab și că pătimești din tuse, ei pă loc te socotesc că ești ofticos. Dar nu e așe, căci te-au dărăpănat otrava afionului și pentru că ai luat mai mult ca o jumătate de an afion, socotind că- ți folosește de tuse, putem zice că ți-ai scurtat din viață cu 20 de ani” (166). S-ar putea zice că percepția opiumului în epocă acoperea o plajă uriașă, de la „leac miraculos” la „otravă grozavă”. Este totuși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin simpla rostire - poate exorciza demonul bolii din „corpul pătimaș”. Inițial, năravul de a consuma opium a pătruns în Țările Române mai ales prin filieră turcească. Mai multe argumente pledează în favoarea acestei afirmații. În primul rând, chiar proveniența terme- nului afion : din turc. afyon, preluat la rândul lui din gr. opion (diminutiv al lui opos = „suc”). Tot prin filieră turcească ne vin cuvântul tiriac și derivatul tiriachiu (din turc. tiriaki = „consumator de opium”), cuvinte preluate de turci tot din greacă. Dimitrie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XVIII-lea (Mémoires du Baron de Tott sur les Turcs et les Tartares, 1784), Baronul de Tott descrie cartierul Teriaky Cearcify din Istanbul unde se adunau opiomanii (61, p. 21). Pentru felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de mult în popor, și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de mult în popor, și se zice om tiriachiu, omului care se scoală după somn mahmur, adică indispus, întocmai ca morfinomanul, după ce se deșteaptă din scumpa lui beție” (176, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Henri Michaux amintește de amok-ul malaiezianului opioman (Un barbare en Asie, 1933) (249). În limba română termenul a intrat ca un neologism din limba franceză. Un alt argument în sprijinul ipotezei formulate, și anume că în spațiul românesc „a bea afion” este un nărav turcesc, ar fi larga răspândire a viciului opiomaniei în rândul turcilor. Un viciu puternic favorizat de prohibiția religioasă a consumului de alcool (o „abominabilă lucrare a diavolului”, conform Coran, V, 92) și din belșug alimentat de întinsele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a consumului de alcool (o „abominabilă lucrare a diavolului”, conform Coran, V, 92) și din belșug alimentat de întinsele culturi de mac din podișul Anatoliei (existente și astăzi). Una dintre regiunile Anatoliei se numea chiar Afyon-karahisar. Turcii obișnuiau să numească afionul, tutunul, cafeaua și vinul „cele patru coloane ale cortului voluptății”. „Musulmanii - spune Lazăr Șăineanu - au o mare pasiune” pentru afion, care se bea dizolvat în vin, rachiu sau cafea „spre a provoca pretinse [sic !] sensațiuni voluptoase și visiuni nălucitoare” (123
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de mac din podișul Anatoliei (existente și astăzi). Una dintre regiunile Anatoliei se numea chiar Afyon-karahisar. Turcii obișnuiau să numească afionul, tutunul, cafeaua și vinul „cele patru coloane ale cortului voluptății”. „Musulmanii - spune Lazăr Șăineanu - au o mare pasiune” pentru afion, care se bea dizolvat în vin, rachiu sau cafea „spre a provoca pretinse [sic !] sensațiuni voluptoase și visiuni nălucitoare” (123, p. 217). Pentru turci, „visiunile nălucitoare” și „sensațiunile voluptoase” datorate consumului de opium nu erau câtuși de puțin „pretinse”, cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
motiv turcii își adminis- trează opium întotdeauna când merg la război”. O mențiune specială merită aici filologul Lazăr Șăineanu care, așa cum am văzut, a abordat la sfârșitul secolului al XIX-lea influența turco-fanariotă asupra năravurilor narcotice atestate în Țările Române (afion, tiriac, magiun, cafea, chef, tutun, narghilea, ciubuc etc.). A făcut-o fie în celebrul său Dicționar universal al limbii române (1896), fie în excelentul său studiu în două volume Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900). în 1901, după
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în rândurile aristocraților, soldaților și dervișilor. Câteodată, situația scăpa de sub control, astfel că autoritățile erau obligate să intervină. în prima jumătate a seco- lului al XVII-lea - consemnează Ienăchiță Văcărescu - „Sultanul Murad IV poprise cu iasac [= prin decret] tutunul și afionul” (Istorie a preaputernicilor împărați otomani, 1791). în aceeași epocă, papa Urban al VIII-lea (1623-1644) amenința cu excomunicarea pe cei care prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail Romanov (1613-1645) - cu deportarea în Siberia pe cei care „beau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru diverse remedii pe bază de opium : Theriaca, Mithridatum, Papavera etc. Despre domnitorul moldovean de la mijlocul secolului al XVIII-lea Constantin Racoviță Cehan (căsătorit cu o turcoaică din Istanbul), cronicarul Ioan (Ioniță) Canta scria : „De atâta era strașnic că mânca afion dimineața și la vreme de chindii [= după-amiaza] bea pelin cu ulciorul, și preste toată ziua se afla tot vesel”. Este puțin probabil ca domnitorul Racoviță Cehan să fi consumat vin dres cu frunze și flori de pelin (Artemisia absinthium) ; „vin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românesc. Pe de altă parte, cronicarul ar fi numit băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion îl considera pe Racoviță Cehan primul „morfinoman” [sic ! ] din spațiul româ nesc. „Singurul morfinoman ce l-am
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cea a regelui Pontului, Mithridate al VI-lea (112-63 î.e.n.). Andromachus a mărit proporția de opium și a adăugat carne de viperă la celelalte 64 de ingrediente care - pisate și amestecate cu miere - formau un electuar opiaceu (198). Sigur că afionul nu aducea numai „vârtoasă sănătate”, ci și moarte. Plinius cel Bătrân descria virtuțile farmaceutice ale opiumului (neconium) - este soporific, anestezic etc. -, dar atrăgea atenția și asupra faptului că, în exces, poate fi „otravă mortală” : „Dacă este înghițit în cantitate prea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asupra faptului că, în exces, poate fi „otravă mortală” : „Dacă este înghițit în cantitate prea mare, [opiumul] poate fi mortal în somn” (Naturalis historia, XX, 76) (38, p. 65). Contemporanul și omologul „veselului” domnitor Constantin Racoviță Cehan (cel mâncător de afion), Grigore al II-lea Ghica Vodă, murea la București în 1752 - cum notează Athanasie Comnen Ipsilanti - din pricina unei greșite administrări de teriacă cerească (194). Domnitorul valah a murit probabil din cauza unei supradoze de Theriaca celesta. Opiomania și opioterapia nu au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]